În perioada 01-20 decembrie, îi rugăm pe cititori să sprijine site-ul printr-o DONAȚIE.

Kim Jong-il Kim Jong-il (16.02.1941/2 – 17.12.2011) a fost în mod oficial Secretar General al Partidului Muncitoresc Coreean, aflat la guvernare încă din anul 1948, Preşedinte al Comisiei de Apărare Naţională a Coreei de Nord şi Comandantul Suprem al Forţelor Armate.

 

 

 

 

De asemenea, din anul 1994, el a fost conducătorul de facto al Republicii Populare Democrate Coreene, succedându-l astfel pe tatăl său, Kim II-sung (Kim Ir Sen).

Circumstanţele naşterii lui Kim Jong-il variază în funcţie de sursă. Informaţiile sovietice arătă că acesta s-a născut în data de 16 februarie 1941, în satul Vyatskoye, situat în apropierea oraşului rusesc Khabarovsk, unde tatăl său conducea batalionul I al Brigăzii Sovietice 88, alcătuită din exilaţi chinezi şi coreeni. În schimb, biografia oficială a lui Kim Jong-il susţine că acesta s-a născut în 1942 într-o bază militară secretă din Munţii Baekdu, iar naşterea sa a fost prevestită de o rândunică şi a avut ca heralzi un dublu curcubeu şi o nouă stea în rai.

Kim Jong-il avea numai trei sau patru ani când japonezii au fost învinşi de Aliaţi, punând astfel capăt Celui de-al Doilea Război Mondial. Coreea îşi recapătă independenţa, iar tatăl său se va întoarce în aceea septembrie în Phenian, Kim urmând şi el să ajungă în Coreea cu un vapor sovietic ce a debarcat la Sonbong. Nu târziu după aceasta, Kim Jong-il este trimis de către tatăl său să studieze în China, deoarece mediul din Phenian este ostil şi nesigur din cauza Războiului din Coreea ce abia izbucnise, deşi conform biografiei sale oficiale, Kim Jong-il studiază în Phenian în perioada septembrie 1950 – august 1960, fapt ce este contestat însă de academicienii străini, care susţin că acesta a studiat totuşi în China, din motivele enunţate anterior.

 

 



În timpul studiilor sale, Kim Jong-il studiază domenii precum reparaţii auto şi tehnici agricole, pregătindu-se astfel să devină conducătorul unei republici muncitoreşti. De asemenea, Kim se afirmă în această perioadă mai ales în domeniul politic, fiind activ în Uniunea Copiilor şi în Liga Tineretului Democrat, unde ia parte la seminarii despre teorii politice marxiste. Urmează cursuri despre anti-facţionalism şi îşi încurajează colegii spre o educaţie ideologică măreaţă centrată pe principiile marxiste.

Între timp, tatăl său se recăsătoreşte şi are un nou fiu, Kim Pyong-il, numit astfel după fratele lui Kim Jong-il care murise înecat (din surse neoficiale, chiar din cauza lui Kim Jong-il, deşi acesta avea numai șase sau şapte ani.) Din 1988, Kim Pyong-il a servit ambasadelor nord-coreene din Europa, în prezent fiind ambasadorul Coreei de Nord în Polonia. Motivul pentru care acesta a fost trimis în zone atât de îndepărtate ar fi fost se pare dorinţa lui Kim II-sung de a evita o răfuială pentru putere între cei doi fii.

Kim Jong-il debutează pe scena politică nord-coreeană în anul 1964, când absolveşte facultatea şi aderă la Partidul Muncitoresc Coreean. În următoarele trei decenii, tânărul Kim va urmări să consolideze imaginea tatălui său şi să-şi sporească puterea în guvern. În 1974, Kim Jong-il este numit oficial de către tatăl său succesor la conducerea statului, acesta fiind, de asemenea, şi momentul în care fratele său începe să fie îndepărtat şi trimis în Europa pentru evitarea unor eventuale conflicte pentru putere.

În februarie 1982, Kim Jong-il devine membru al Ansamblului Puterii Poporului, iar pe 24 decembrie 1991 este numit Comandantul Suprem al Forţelor Armate, pas vital ce confirmă şi observatorilor internaţionali iminenta succesiune a acestuia la conducerea statului, deoarece armata reprezenta principalul fundament al puterii în Coreea de Nord. În 1992, Kim II-sung declară public că fiul său este însărcinat să se ocupe de afacerile interne ale Republicii Democrate.

 

 

Kim Jong il
Kim Jong-il
Credit: biomek.deviantart.com



Conform lui Hwang Jang-yop, politician ce a dezertat în 1997 în Coreea de Sud, guvernul nord-coreean sub conducerea lui Kim Jong-il devenise mult mai centralizat şi autocratic decât sub conducerea tatălui său. Într-unul dintre exemple, Hwang explică cum Kim II-sung avea nevoie de loialitatea miniştrilor săi şi frecvent le cerea şi sfatul asupra unor decizii importante. În schimb, Kim Jong-il a cerut obedienţă şi înţelegere absolută din partea miniştrilor săi şi oficialilor de partid, neacceptând niciun sfat sau vreun compromis şi vedea orice mică deviere de la ideile sale ca pe o lipsă de loialitate. După spusele lui Hwang, Kim Jong-il s-a implicat în mod direct în probleme minore de stat, cum ar mărimea caselor pentru secretarii de partid sau livrarea de cadouri către subordonaţii săi.

În 1980, Coreea de Nord începe să se confrunte cu o stagnare economică severă. Kim Jong-il adoptă o politică numită ”juche”(încrederea în sine), a cărei ideologie este similară marxismului. Acesta anulează aproape toate tranzacţiile externe ale Coreei de Nord, chiar şi cu partenerii tradiţionali, Uniunea Sovietică şi China, economia statului depinzând doar de factori interni.

Kim Jong-il este acuzat în 1983 de către Coreea de Sud ca fiind responsabil pentru bombardamentul din Rangoon, Burma (acum Yangon, Myanmar) care a cauzat moartea a 17 oficiali sud-coreeni ce vizitau zona. Cinci ani mai târziu, Kim Jong-il este acuzat din nou de bombardarea avionului Korean Air Flight 858, care avea la bord 115 pasageri, toţi decedaţi în urma atacului. Un agent nord-coreean recunoaşte că a plantat o bombă în acest ultim caz, spunând că operaţiunea a fost ordonată de Kim Jong-il personal. 

În data de 8 iulie 1994, Kim II-sung moare din cauza unui atac de cord. În anul 1998, Adunarea Supremă a Poporului hotărăşte să scoată postul de preşedinte din constituţie în memoria lui Kim II-sung, desemnat ”Preşedintele Etern”, fapt ce îl aduce în imposibilitate pe Kim Jong-il de a fi în mod oficial preşedinte al Coreei de Nord.

Deşi era succesorul de drept la conducerea Coreei de Nord, Kim Jong-il a avut nevoie de trei ani pentru a-şi consolida puterea. Îşi ia titlul de Secretar General al Partidului Muncitoresc Coreean pe 8 octombrie 1997 şi desemnează în anul 1998 postul de preşedinte al Comisiei Naţionale de Apărare ca fiind ”cel mai înalt post în stat”, fapt ce-l oficializează pe Kim ca şi conducător al statului nord-coreean, el ocupând acest post încă din 9 aprilie 1993.

În mod oficial, Kim făcea parte dintr-un triumvirat, conducând branşa executivă alături de premierul Choe Yong-rim şi preşedintele parlamentului, Kim Yong-nam. Kim Jong-il era comandantul forţelor armate, Choe Yong-rim conducea guvernul, iar Kim Yong-nam era delegat cu relaţiile externe. De fapt, Kim Jong-il conducea totul, executând control absolut asupra guvernului şi statului.

Ca lider al Coreei de Nord, Kim s-a distanţat de aliaţii tradiţionali, Rusia şi China. De asemenea, a oficializat politica economică numită ”Armata-prima”, ce presupunea distribuirea principalelor resurse ale ţării către forţele armate. Această politică, coroborată cu o serie de secete devastatoare urmate de inundaţii teribile, a cauzat în 1990 şi la începutul secolului 21 un proces de inaniţie la scară largă în rândul populaţiei nord-coreene, cauzând moartea unui număr de persoane ce se pare că depăşeşte cu mult un milion.

Pe plan diplomatic, Kim Jong-il s-a remarcat în anul 1998, prin introducerea unei noi politici externe ce se numea ”Lumina Soarelui”. Aceasta presupunea îmbunătăţirea relaţiilor nord-sud şi permitea companiilor sud-coreene să iniţieze proiecte în nord, cu condiţia ca forţa de muncă să fie nord-coreeană. Tot pe plan diplomatic, Kim Jong-il încheiase în 1994 un acord cu Statele Unite, ce presupunea blocarea programului de armament nuclear şi în final, dezarmarea. Acordul fusese încheiat în schimbul unor ajutoare din partea SUA în vederea construirii unor reactoare nucleare generatoare de energie.

După anul 2002, în care guvernul nord-coreean a admis că începuse programe de înarmare nucleară înainte de 1994 din motive de securitate, nu s-au mai înregistrat multe evenimente de importanţă majoră. Kim Jong-il era ales la fiecare cinci ani preşedinte al Comisiei de Apărare Naţională. La ultimele alegeri, în data de 9 aprilie 2009, Kim şi-a făcut apariţia în Adunare Supremă a Poporului, unde a primit ovaţii la scenă deschisă.

Despre viaţa personală a lui Kim nu ştiu prea multe, deoarece era extrem de secretos în această privinţă. Se spune că ar fi avut o soţie cu care a făcut un copil şi trei amante, cu care a avut alţi doi copii. La fel ca tatăl său, Kim Jong-il avea frică de zbor, călătorind de fiecare dată cu un tren blindat privat atunci când merge în China sau Rusia. Kim se pare că a fost un adevărat cinefil, având o impresionantă colecţie de peste 20.000 de casete video şi DVD-uri. Filmele sale favorite erau Friday the 13th, Rambo, Godzilla şi orice film în care juca Elizabeth Taylor. De asemenea, a fost autorul unei cărţi numite ”Despre arta cinematografiei”, iar în 1978, la ordinele sale, regizorul de film sud-coreean, Shin Sang-ok a fost răpit împreună cu soţia sa actriţă, Choi Eun-hee, pentru a construi o industrie de film în Coreea de Nord. Conform body-guardului său, Lee Young Kuk, Kim refuza să consume mâncăruri sau băuturi ce nu erau produse în Coreea de Nord, cu excepţia vinului din Franţa.

Trimisul special din partea SUA în Coreea de Nord, Charles Kartman, îl caracteriza pe Kim Jong-il după o întâlnire în 2000, ca fiind un om rezonabil în negocieri, mereu la subiect, dar cu un simţ al umorului dezvoltat şi atent cu oaspeţii săi. Rapoartele psihologice l-au încadrat însă în tipologia dictatorul sadic, paranoic, antisocial, narcisist şi schizoid, alături de alte personaje cum ar fi Adolf Hitler, Iosif Stalin şi Sadam Hussein.

Dezertorii nord-coreeni pretindeau că Jong-il avea 17 palate şi rezidenţe răspândite în întreaga Coree de Nord, incluzând o staţiune privată în apropierea Munţilor Baekdu, o locuinţă pe malul mării şi un mare palat în nord-estul Phenianului, fortificat cu multiple garduri şi dotat cu buncăre şi divizii anti-aeriene.

Moartea lui Kim Jong-il a fost anunţată pe 19 decembrie 2011, când prezentatoarea televiziunii naţionale din Coreea de Nord a anunţat cu lacrimi în ochi că Marele Lider, Kim Jong-il  a decedat în data 17 decembrie 2011 la ora 08:30, în urma unui atac de cord în timp ce călătorea cu trenul spre o zonă din afară Phenianului.

Ca orice alt mare dictator, Kim Jong-il şi-a construit un elaborat cult al personalităţii. Picturi cu el şi cu tatăl său împânzeau toate clădirile publice, iar dizidenţii erau pedepsiţi prin întemniţarea în lagăre de concentrare. Mass-media era controlată în totalitate de stat, astfel încât Kim Jong-il era preaslăvit cu ocazia fiecărei transmisiuni televizate şi radiofonice, iar ziarele abundau cu laude la adresa ”Marelui Lider”. De fiecare dată când era menţionat în media sau în diverse publicaţii, numele său era scris cu un font boldit şi primea diverse titluri adulatoare, cum ar fi: Centrul Partidului, Dragul Lider, Înţeleptul Lider, Genialul Lider, Unicul Lider, Marele Lider, Rază de Soare Călăuzitoare, Speranţa Naţiunii, Tatăl Iubit, Marele General, Soarele Socialismului, Soarele Naţiunii, Liderul Neînfricat, Invincibilul şi Mereu-Triumfătorul General ş.a.

Programele de îndoctrinare ce erau menite să instruiască populaţia să-l adore pe atât Kim Jong-il, cât şi pe tatăl său, începeau încă de la grădiniţă şi continuau în şcoala primară şi la liceu. Programa şcolară a elevilor din învăţământul primar cuprindea 304 ore de îndoctrinare în două domenii: Copilăria lui Kim II-sung şi Copilăria lui Kim Jong-il, fiecare având rezervate câte 152 de ore. Elevii de la liceu aveau în programă 567 de astfel de ore, împărţite în patru obiecte de studiu: Activităţile Revoluţionare ale lui Kim II-sung (150 de ore), Istoria Revoluţionară a lui Kim II-sung (195 de ore), Activităţile Revoluţionare ale lui Kim Jong-il (112 ore) şi Istoria Revoluţionară a lui Kim Jong-il (110 ore).

Alte manuale şcolare, precum cele de Limbă Coreeană, Geografie şi ştiinţe ale Naturii conţineau de asemenea numeroase texte menite să-i divinizeze pe cei doi Kim. Educaţia muzicală de asemenea promova idolatrizarea celor doi lideri. Spre exemplu în manualul de ştiinţe ale Naturii de clasa a III-a era întâlnit următorul text: ”Respectatul Tată General Kim II-sung ne-a instruit după cum urmează: ţara noastră abundă cu munţi…”. ”Lăsaţi-ne să învăţăm după Virtuţile Marelui Lider Kim II-sung” scria într-un manual de Limba Coreeană de clasa a VI-a. Universităţile deţineau, de asemenea, catedre de Istorie Revoluţionară a celor doi lideri, studiindu-se şi despre realizările lor.

Despre Kim Jong-il au fost inventate numeroase legende şi anecdote care de care mai absurde, în care acesta era divinizat. Se spune că la naşterea sa, cerul era furios, tuna şi fulgera, un gheţar din Muntele Paekdu a emis un sunet misterios ca şi cum ar fi crăpat, iar un dublu curcubeu a răsărit. Când avea numai 4 ani, a vărsat cerneală neagră pe harta Japoniei, iar apoi o furtună puternică a lovit statul nipon. Atingerea lui Kim transforma mările sărate în pământ fertil şi văile adânci în paradisuri.

În ciuda regimului totalitar, unii observatori externi sunt de părere că obedienţa şi adulaţia populaţiei pentru Kim Jong-il provenea de fapt dintr-o sinceră simpatie şi din respect pentru el ori pentru tatăl său. Alţii însă, cred că cetăţenii Coreei de Nord erau impulsionaţi mai mult de sentimentul fricii, decât de cel al veneraţiei.





Bibilografie:
en.wikipedia.org/wiki/Kim_Jong-il
en.wikipedia.org/wiki/Kim_Il-sung
en.wikipedia.org/wiki/Juche
en.wikipedia.org/wiki/Hwang_Jang-yop
en.wikipedia.org/wiki/List_of_Kim_Jong-il%27s_titles
asianhistory.about.com/od/profilesofasianleaders/p/BioKimJongil.htm
fortunecity.com/meltingpot/champion/65/pers_cult.htm
ro.wikipedia.org/wiki/Coreea_de_Nord#cite_note-9