CreierExerciţiile mentale te vor face mai deştept! Internetul te prosteşte! Alcoolul îţi omoară celulele creierului! Creierul este un mister pe care încercăm să-l descoperim dintotdeauna, iar dorinţa de a-i dezvălui secretele a condus la o multitudine de informaţii greşite.

 

 

 

Multe dintre acestea se bucură pretutindeni de o mai mare credibilitate decât adevărul. Cu ajutorul unui scepticism sănătos şi al câtorva studii despre creier, am căutat adevărul din spatele unora dintre cele mai comune mituri despre inteligentă şi creierele noastre. Iată ce am aflat:


Mitul 1: Oamenii dominaţi de emisfera stângă sunt organizaţi, cei dominaţi de emisfera dreaptă sunt creativi.

Suntem nişte oameni încăpăţânaţi îngrădiţi de propriile noaste idei, astfel că nu e de mirare faptul că vrem să credem că înclinaţia spre creativitate sau gândire organizată ne este dată încă de la naştere. Mitul emisferei stângă sau dreaptă sugerează doar că îndeplinim o versiune a destinului nostru genetic şi ar trebui să ne acceptăm punctele forte şi slăbiciunile că parte a ceea ce suntem. Dar, aşa cum Lisa Collier Cool scoate în evidenţă în articolul său pentru Yahoo Health, nu suntem cu adevărat dominaţi fie de emisfera stângă, fie de cea dreaptă:

“Acest mit a luat naştere în anii 1800, când doctorii au descoperit că leziunile asupra unei anumite părţi a creierului cauza pierderea anumitor abilitaţi. Experimentele constând în scanarea creierului însă, arată că cele două jumătăţi ale creierului sunt mult mai conectate decât se credea iniţial, astfel că rezolvarea problemelor sau sarcinile care necesită creativitate declanşează activitate în ambele emisfere cerebrale, nu doar într-una. Este adevărat că jumătatea dreaptă a creierului controlează partea stângă a corpului şi viceversa, astfel că o leziune la nivelul emisferei drepte poate cauza dizabilităţi părţii stângi a corpului."

Recent, acest mit a fost utilizat ca o încercare de a explica creativitatea, dislexia sau chiar homosexualitatea în cazul stângacilor, dar originea acestora rămâne un mister. Dacă într-adevăr există sau nu o legătură fundamentală între a fi stângaci sau dreptaci şi trăsăturile comune, rămâne de văzut, dar fii liniştit în privinţa faptului că a fi mai creativ sau mai organizat nu te opreşte de la a le avea pe ambele.


Mitul 2: Memoria ta este un bilanţ exact a ceea ce vezi şi experimentezi.

Unii dintre noi au memoria mai bună decât alţii, dar nicio memorie nu e perfectă. Dacă ai nevoie de o dovadă, închide ochii şi încearcă să-ţi imaginezi chipul cuiva cunoscut. De fapt, încearcă să-ţi imaginezi propriul chip. Deşi vei fi capabil să construieşti o imagine decentă a modului în care tu sau altcineva arată, nu vei putea vizualiza fiecare detaliu. Aceasta din cauză că memoria noastră nu îşi aminteşte tot ceea ce vedem, auzim, gustăm sau atingem cu detalii. În loc de asta, aşa cum psihologul Dan Gilbert menţionează în cartea sa “Stumbling on Happiness”, creierele noastre înregistrează detaliile aparent necesare şi umplu golurile când este momentul să ne amintim:

“Modelul elaborat al experienţelor noastre nu este stocat în memorie, cel puţin nu în întregime. Mai degrabă este comprimat pentru stocare prin a fi mai întâi redus la câteva subiecte critice, ca de exemplu o propoziţie sumarizatoare (“Cina a fost dezamăgitoare.”) sau un mic set de trăsături cheie (friptura tare, apa tulbure). Mai târziu, când dorim să ne amintim experienţa, creierele noastre reconstruiesc repede modelul, fabricând, iar nu restabilind cu adevărat, mulţimea de informaţii pe care o percepem ca amintire. Aceasta fabricare are loc atât de rapid şi fără efort încât avem iluzia (aşa cum e şi cazul audienţei unui bun magician), că întregul lucru a fost în mintea noastră în tot acest timp.”

Concluziile lui Dan Gilbert vin de la cercetătorul în domeniul memoriei Daniel Schacter, care crede că construirea memoriei se aseamănă foarte mult felului în care ne imaginăm viitorul:

“Am dezbătut recent faptul că memoria joacă un rol critic în a le permite indivizilor să-şi imagineze sau simuleze evenimente care ar putea avea loc în propriile viitoruri. Am sugerat că a înţelege rolul memoriei în simularea evenimentelor viitoare s-ar putea să fie important pentru a pricepe natura constructivă a memoriei, deoarece simularea evenimentelor necesită un sistem care permite o recombinare flexibilă a elementelor experienţelor anterioare, care s-ar putea să contribuie de asemenea şi la erorile de memorie.”


În timp ce puţin bun simţ şi experienţă de viaţă pot demonstra imperfecţiunile memoriei tale (şi a oricui altcuiva), studiile lui Schacter indică două lucruri importante: nu suntem buni la a ne aminti evenimente trecute sau a ne imagina viitorul deoarece procesul pentru oricare dintre acestea două este de fapt acelaşi, cel puţin în ceea ce priveşte funcţionalitatea creierului. În timp ce acest fapt conduce mai mult spre o problemă decât o soluţie, cu siguranţă ne ajută să ne amintim că nicio amintire nu e perfectă şi suntem cu toţii construiţi în aşa fel încât să ne amintim cu greşeli trecutul. Data viitoare când cineva greşeşte ceva, merită să ne amintim asta.




Mitul 3: Utilizezi doar 10% din creierul tău.

La fel ca în cazul multor mituri, poţi începe procesul de demascare amintindu-ţi că afirmaţia este destul de ridicolă. Dacă am folosi doar 10% din creierul nostru, care ar fi rostul restului de 90%? Conform siteului distrugător de mituri Snopes, televiziunea este cea care ne-a prostit:

"În 1998, reclamele din reviste la nivel naţional pentru U.S. Satellite Broadcasting au publicat un desen al creierului. Sub el scria: “Foloseşti doar 11% din potenţialul său.” Ei bine, sunt puţin mai aproape decât cifra de 10%, dar încă la o distantă de 89 de procente. În iulie 1998, televiziunea ABC difuza reclame publicitare pentru The Secret Lives of Men, una dintre ofertele lor pentru perioada de toamnă. Reclama prezenta un mesaj pe întregul ecran care spunea: “Oamenii folosesc doar 10% din creier.”


După aceasta, campionii paranormalului au folosit afirmaţia celor 10 procente pentru a explica înclinaţia spre puteri transcendentale. A devenit amuzant să-ţi imaginezi potenţialul incredibil disponibil nouă, oamenilor, odată ce eram capabili să scoatem la iveală cele 90 de procente rămase. Din nefericire pentru fanii superputerilor de pretutindeni, ne bucurăm deja de cam tot ceea ce creierul nostru are de oferit. Lisa Collier Cool explică:

“Studierea imaginilor creierului utilizând scanări PET şi MRI funcţional arată că orice activitate mentală complexă utilizează multe părţi ale creierului, iar de-a lungul unei zile, întregul creier are ceva de lucru. Mai multe dovezi ale faptului că întregul creier este crucial pentru viaţa noastră de zi cu zi este impactul devastator al leziunilor asupra doar a unei mici părţi a acestuia. Cu toate acestea, dispunem totuşi de nişte rezerve. Un studiu făcut în cadrul unei autopsii a arătat că adulţii care rămân activi mental în cursul activităţilor gen citirea ziarului, mersul la teatru sau jucatul şahului, sunt mai puţin predispuşi la a dezvolta Alzheimer, chiar dacă prezintă schimbările fizice la nivelul creierului specifice pentru dementă, lucru care sugerează faptul că funcţia mentală are o componentă de tipul “foloseşte-o sau pierde-o.” Aceasta le permite oamenilor să-şi păstreze creierul stimulat pentru a dezvolta mai multe rezerve, permiţându-le astfel să continue să funcţioneze normal chiar dacă creierele le sunt afectate de Alzheimer.”


În ciuda faptului că nu poţi să te gândeşti la a-ţi dezvolta superputeri cu ajutorul evoluţiei rapide, sau orice altă teorie absurdă, te poţi menţine sănătos mai târziu în viaţa rămânând activ din punct de vedere mental. Poţi să nu fii capabil să îndoi metale cu ajutorul minţii, dar cel puţin vei rămâne coerent de-a lungul vârstei de aur.


Mitul 4: Alcoolul îţi omoară celulele creierului.

Aşa cum am menţionat când am distrus mitul celor 10 procente ale creierului, câteva leziuni la nivelul creierului contează foarte mult. Dacă îţi omorai în mod activ celulele creierului atunci când consumai alcool, ai fi observat destul de repede câteva efecte secundare permanente. Deşi alcoolul are nişte efecte semnificative asupra creierului şi corpului tău, leziuni în cazul primului nu este unul dintre ele. Ar trebui să bei până la coma alcoolică ca să se ajungă aici.

Dovada vine de la un studiu din 1993 făcut de Grethe Jensen, care a comparat mostre din creierele alcoolicilor (decedaţi), cât şi ale nonalcoolicilor şi nu a găsit nicio diferenţă între densitatea celulelor cerebrale. Ceea ce alcoolul face cu adevărat în ceea ce priveşte inhibarea funcţionalităţii celulelor creierului, explică cel mai bine Kevin Purdy:

“Ceea ce alcoolul poate şi face creierului tău este să afecteze modul în care neuronii primesc semnalele de la glutamat. Alcoolul se infiltrează în receptorii de glutamat din sinapse, afectându-le abilitatea de a-şi trimite mesajele normale. Alcoolul are acest efect în tot cuprinsul creierului tău, părţile care controlează muşchii, vorbirea, coordonarea, judecata şi aşa mai departe. Ţine minte asta data viitoare când tu sau altcineva afirmă că conduc, joacă golf sau desfăşoară orice altă activitate mai bine cu ajutorul alcoolului.”


În concluzie, ar trebui să te concentrezi mai mult asupra deciziilor tale, decât a duratei de viaţă a creierului.

Mitul 5: Internetul ne prosteşte.

Orice tentativă de a lua o entitate mare şi a încerca să o reduci la un lucru mic şi simplist este sortită eşecului. Astfel rezultă stereotipurile. Să afirmi că Internetul ne face mai proşti ar putea avea un sâmbure de adevăr în anumite circumstanţe, dar până acum niciun studiu nu indică în această direcţie.

Motivul pentru care ni se pare simplu să credem că Internetul ne face mai proşti este faptul că, într-un fel, ne determină să fim mai puţin siguri pe noi. Dispozitivele noastre GPS se deplasează în locul nostru şi neglijăm să ne amintim lucruri pentru că avem căutarea pe Google. Asta nu ne face neapărat mai proşti, ci mai degrabă ne determină să ne bazăm mai mult pe ceea ce psihologul Daniel Wagner numeşte memorie transactivă. Acest tip de memorie este de fapt foarte utilă pentru că, în esenţă, ne permite să stocăm mai multe informaţii într-un spaţiu mai mic. În loc să ne amintim conţinutul unui întreg articol, ne putem aminti doar titlul sau câteva cuvinte cheie pe care le putem introduce într-un motor de căutare pentru a-l găsi.

Acest lucru vine la pachet cu dezavantajul evident al capacităţii scăzute de a-ţi aminti informaţii complete din creierul tău, iar de aceea mulţi oameni cred că Internetul ne transformă în idioţi. Când accesul ne este întrerupt, suntem dintr-odată lipsiţi de cunoştinţe pentru că memoria transactivă este interpretată ca nefolositoare. Realitatea este, fără o dovada clară a faptului că Internetul ne face mai proşti, că până acum se pare că întreaga idee se agaţă de modul evolutiv în care interacţionăm cu şi accesăm informaţia spre deosebire de orice fel de fapt evident, transformând aceasta într-o credinţă culturală mai degrabă decât ştiinţifică.

 

9 mituri infirmate despre creier (2)

 

Articolul reprezintă traducerea articolului Nine Stubborn Brain Myths That Just Won’t Die, Debunked by Science, publicat pe site-ul lifehacker.com.
Traducere: Teodora Maria Petroi

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Ar fi util dacă ne-ai sprijini cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro