Dă-mi voie să fantazez şi să mă gândesc la tine ca fiind o femeie singură. Când spun singură, mă refer la faptul că nu eşti implicată într-o relaţie pe termen lung. Nu, nu vreau să-ţi cer numărul de telefon. Mă gândesc la tine ca fiind o femeie rezervată, mai distantă cu bărbaţii.
Ştiu, îţi doreşti o relaţie cu un bărbat afabil şi, bineînţeles, perspicace. Nu strică dacă e şi telepat, astfel încât să-ţi poată ghici nevoile emoţionale. Te aud, crede-mă, mă informezi că alunec pe panta periculoasă a misoginismului şi risc să-mi pierd şi cei câţiva cititori din tabăra sexului frumos. Ca să reglez balanţa echitaţii, la rândul lor bărbaţii (unii) visează o parteneră intuitivă, care să-i servească dinainte că ei să-şi exprime preferinţele, nevoile, emoţiile. Pe mulţi i-ar scuti de o muncă laborioasă de exprimare coerentă ale unor conţinuturi mentale irelevante în raport cu interesele lor.
Dar nu despre diferenţele de gen, vreau să-ţi scriu. E despre o preconcepţie care generează efecte nefericite asupra relaţiilor dintre sexe. În general, femeile sunt echipate cultural cu aceasta. Iată cum suna ea: “Dacă o fac pe inaccesibila, el va deveni mai interesat de mine”.
De unde ştii asta? Probabil din filme şi câteva cazuri particulare dezvăluite la o şueta.
Cercetările sugerează că bărbaţii sunt mai puţin interesaţi (în cazuri mai rare, apare un interes) de femeile care se manifestă rezervat sau distant. Mai degrabă bărbaţii oferă o atenţie sporită femeilor receptive la avansurile lor. Ceea ce nu înseamnă că a fi receptivă este echivalent cu a face dragoste, aşa cum spera dumnealor.
Dacă tot aştepţi, adoptând o aură de fiinţă diafană, şi refuzi iniţiativa dumnealui, te vei alege cu distanţa şi frustrarea. Dar, bineînţeles, nu te împiedică nimic să speri că dânsul să facă din nou un gest curtenitor. Mă tem că nu spre tine. Mai ales dacă se afla prin împrejurimi o competitoare receptivă şi care manifesta (observabil) dorinţa de apropiere.
Însă tu poţi spera în continuare că dânsul va ghici la tine, printre gesturi şi cuvinte ambigui, dorinţa de apropiere. Dacă vei afişa în continuare o aură de zeiţă (zeii sunt inabordabili, pentru că nu există), vei descuraja un potenţial pretendent.
Din asta a nu se înţelege că ideea de mai sus este emisă, evident, de creierul unui mascul. Şi că o oarecare rezervă sau distanţă în raport cu un pretendent nu e binevenită. Mi se pare nimerită însă, într-o măsură echilibrată, care nici să nu descurajeze, nici să încurajeze un salt al genelor. Poate cât să creeze tensiune şi să o crească treptat?
Articol preluat de pe blogul SasSeramis, cu acordul autorului
