AgentBauer, Bond, Salt şi omologii lor reali au o vastă experienţă în a face alegeri dificile dintr-o serie de opţiuni riscante. Ai crede că acesta este un lucru bun, dar cercetările psihologice indică faptul că experienţa poate eşua în anumite condiţii.

 

 

Este vorba despre o situaţie în care opţiunea se bazează mai degrabă pe o simplă frază sau pe un rezumat al problemelor decât pe un stil de gândire mai atent la detalii, mai calculat.

Potrivit cercetătorilor de la Universitatea Cornell, tocmai pe acest lucru se bazează demonstraţia lor că ofiţerii de informaţii sunt mai predispuşi la iraţionalitate decât studenţii atunci când aleg dintr-o serie de opţiuni riscante.

Valerie Reyna şi colegii săi au prezentat unui grup de 63 de studenţi, 54 de adulţi absolvenţi de facultate şi 37 de ofiţeri de informaţii (77 la sută erau agenţi speciali, 7 la sută erau ofiţeri iar 16 la sută erau administratori) zeci de scenarii de luare a deciziilor referitoare la salvarea de vieţi umane.

De exemplu: imaginează-ţi că SUA se pregăteşte de declanşarea unei boli neobişnuite şi se estimează că 600 de persoane vor muri din cauza ei.

Apoi, au fost prezentate două opţiuni şi  li s-a cerut participanţilor să aleagă una din ele, aşa cum ar face în viaţa reală. Opţiunile era prezentate într-un mod prin care fie se punea accent pe vieţile ce vor fi salvate:

Ex. Indicaţi opţiunea preferată: a) 200 de persoane salvate sigur sau (b) probabilitate de 1/3 că 600 de oameni vor fi salvaţi şi probabilitate de 2/3 că niciunul nu va fi salvat.

Fie erau formulate în aşa fel încât să pună în evidenţă pierderile de vieţi omeneşti:

Ex. Indicaţi opţiunea preferată: a) 400 vor muri sigur sau (b) probabilitate de 2/3 că 600 de oameni vor muri şi probabilitate de 1/3 că niciunul nu va muri.

Ideea este că rezultatele sunt similare pentru opţiunile (a) şi (b) dincolo de cele două prezentări ale alegerii şi cu toate acestea „formularea” opţiunilor afectează modul în care oamenii aleg.

Descoperirea principală este că ofiţerii de informaţii au fost mai influenţaţi de formularea problemelor şi, de asemenea, erau mai încrezători în alegerile lor.

Cercetătorii afirmă că acesta este un semn al luării de decizii iraţionale, deoarece agenţii erau mai predispuşi la „a trata rezultatele echivalente diferit în funcţie de formularea superficială”. Pe scurt, „ei erau mai dispuşi să-şi asume riscuri cu vieţi omeneşti atunci când rezultatele erau formulate mai degrabă ca pierderi, decât ca un succes”.

Predispoziţia adulţilor ce au absolvit o facultate la formulare a fost între cea a studenţilor şi a agenţilor. În general, rezultatele sunt compatibile cu „inversarea de dezvoltare” – descoperirea că copii sunt mai puţin predispuşi la formulare decât adulţii. Din această cauză, agenţii inteligenţi se situează mult mai departe pe traiectoria de dezvoltare decât adulţii obişnuiţi şi astfel sunt chiar mai predispuşi la a fi influenţaţi de modul în care este formulată problema de rezolvat, (aşa-numitul efect de „framing").

Luate împreună, Reyna şi colegii săi afirmă că rezultatele lor „indică faptul că sensul şi contextul au un rol mai larg în luarea deciziilor riscante, deoarece experţii câştigă experienţă, care sporeşte performanţa globală, dar prezintă şi capcane uşor de prezis”.



Traducere de Ioana Mădălina Ilinca după intelligence-agents cu acordul editorului

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.