Kevin era decis să nu lase nimic la voia întâmplării în timp ce se pregătea pentru întâlnirea sa cu o necunoscută. Pentru început, fata cu care urma să se întâlnească de Ziua Îndrăgostiţilor credea că numele său este Jake. Era un truc din psihologie la mijloc.
Kevin, fiind foarte isteţ, se decisese să utilizeze toate cunoştinţele de ultimă oră din domeniul psihologiei pentru a îşi creşte şansele. Un studiu recent arătase că numele care nu sunt la modă pot să îndepărteze oamenii. Făcuse rost chiar şi de un ecuson cu numele Jake îngroşat şi îl prinsese pe atent aleasa cămaşă roşu strident.
Acela era unul dintre sfaturile uşor de aplicat. Cicatricea falsă, o linie lungă, crestată pe obrazul drept, a fost mai greu de realizat. Desigur, purta şi nişte cizme cu toc gros. Ascultase de asemenea înregistrări cu Barry White pentru a îl ajuta să exerseze vorbitul cu o voce mai bărbătească decât a sa. Atenţia la detalii, asta era cheie, îşi tot zicea Kevin. Aşa că şi-a pus pe inelar degetul de vrăjitoare de cauciuc pe care îl observase din întâmplare la magazinul de unde îşi achiziţionase cicatricea falsă – se gândise că aceasta l-ar face să aibă raportul dintre degete perfect.
Timpul trecea şi fata trebuia să ajungă curând. Kevin şi-a luat inima în dinţii şi a pornit casetofonul. A pus melodia “Je l’aime à mourir” a francezului Francis Cabrel – aceasta fusese folosită într-un alt studiu pertinent pe care îl citise de curând. “Ha! Versurile sunt perfecte,” s-a gândit Kevin în timp ce implementa încă o strategie – un sicriu pe care îl împrumutase de la un prieten de al său, actor, rezemat în apropierea uşii de la intrare.
Dar nu poţi controla totul, a realizat Kevin, frustrat de zgomotele scoase de stomacul său – se datorau emoţiilor sau (atent alesei) dietei vegetariene pe care o adoptase de curând? Kevin nu era sigur. “Nu contează, totul e aproape gata,” s-a gândit el şi şi-a pus şapca cu Porsche şi şi-a pus ecusonul de membru al RSPCA (organizaţie caritabilă ce luptă pentru drepturile şi ajutorul animalelor). Acum putea doar să spere că vecina sa şi prietena acesteia îşi vor face partea după cum stabiliseră.
Lisa, studentă venită din Franţa la o universitate din apropiere, a urcat scările, încântată şi emoţionată în legătură cu după-amiaza ce îi aştepta. Un prieten comun îi spusese că Jake e interesat de psihologie, ceea ce sunase promiţător. Lisa a bătut uşor la uşa albă, zgâriată. Nu a uitat până astăzi şi probabil nu va uita ceea ce a urmat.
Un bărbat înalt a apărut în pragul uşii, livid şi cu o cicatrice de-a lungul feţei, cu şapcă de baseball pe cap. Acesta era în mod evident Jake – un ecuson de pe cămaşa sa strălucitoare dovedea asta. Cuvintele “O voi iubi până la moarte” (în franceză) răsunau din interiorul apartamentului. În spatele bărbatului, Lisa putea vedea un sicriu mare sprijinit de perete. Brusc două tinere au apărut din apartamentul de alături. S-au apropiat şi au început să se holbeze în linişte la bărbat, cu nişte zâmbete mari pe faţă. Atmosfera era penibilă.
“Bună, umm, sunt Lisa,” a reuşit fata să îngâne, abţinându-se cu mare greutate să nu o ia la fugă. “Bună, sunt Lisa,” i-a repetat bărbatul cuvintele cu o voce gravă şi un chicotit. “Intră te rog,” a spus, întinzând mâna şi atingând-o, cu degetul de vrăjitoare vizibil.
Lisa s-a întors şi luat-o la fugă. Şi a fugit, şi a fugit...
Textul este traducerea articolului Cautionary-tale-about-using-psychology, cu acordul editorului.
Traducere: Anca Negulescu
