Oricât de banal ni s-ar părea somnul, lipsa lui ar duce la efecte negative asupra sănătăţii. Aflat printre nevoile bazale în cadrul ierarhiei trebuinţelor elaborate de Maslow, somnul este condiţia de bază în accederea spre performanţe înalte.
Motto: „Oricine poate evada în somn, atunci când visăm suntem cu toţii genii, în vis măcelarul şi poetul sunt egali” (Emil Cioran)
” Tânăra se aşeză timid pe fotoliul din cabinet: avea ochii şi privirea stinsă. Corpul îi tremura şovăitor sub o povară numai de ea ştiută. „Nu pot să dorm” murmură, apoi continuă pe un ton mai nuanţat: „ştiu că pare o problemă insignifiantă în comparaţie cu celelalte cazuri ale dumneavoastră, însă eu simt că mă sting cu fiecare noapte pierdută...” Lacrimi mari i se iveau din ochii trişti. „Ajutaţi-mă, vă rog! Când vine noaptea simt că mă apucă disperarea cu gândul că urmează ore nesfârşite de chin.” ”
Oricât de banal ni s-ar părea somnul, lipsa lui ar duce la efecte negative asupra sănătăţii. Aflat printre nevoile bazale în cadrul ierarhiei trebuinţelor elaborate de Maslow, somnul este condiţia de bază în accederea spre performanţe înalte.
Voi începe această incursiune asupra istoriei unei nopţi din viaţa noastră, prin introducerea fiecărui personaj: tânăra insomniacă şi somnul.
Ce este somnul? Tânărul cu torţa în mână, mereu adormit, Hypnos, zeul somnului, ar putea dezlega multe din misterele ţesute în jurul său de-a lungul timpului. În concepţiile vechi, somnul este reprezentat ca un „frate al morţii” deoarece în acest timp funcţiile mintale dispar... Cercetările mai noi afirmă că somnul este starea reversibilă caracterizată prin depresiunea sistemului de alertă şi de menţinere a stării de veghe.
Astăzi ştim că somnul are cel puţin două caracteristici importante: este necesar periodic şi are un ritm independent de condiţiile externe. În timpul vieţii, somnul are o anumită periodicitate: la nou-născut, ciclul somn-veghe este polifazic, bebeluşul având perioade dese de somn întrerupte de momente destinate satisfacerii celorlalte nevoi primare (foame, sete...), la copil, apare patternul bifazic prin somnul de după-amiază, iar la adult, ciclul circadian este monofazic.
De ce dormim noaptea? De-a lungul evoluţiei omului, obişnuinţele de somn nu au fost aceleaşi: în zorii umanităţii, când oamenii primitivi trăiau în păduri sau în peşteri, aveau perioade de câteva ore de somn uşor care să le permită să se trezească în cazul în care erau atacaţi de animale sau alte grupuri de hominide. În timpul zilei mai recuperau aţipind câteva zeci de minute dacă se simţeau în siguranţă. Aşadar, somnul de noapte poate fi considerat o „invenţie” a omului modern care poate să-şi îngăduie să doarmă liniştit toată noaptea în siguranţă în casă.
Privind problema somnului în comparaţie cu alte animale, omul se poate considera un mamifer „odihnit”. Spre exemplu, delfinii, deseori asemănaţi cu noi datorită nivelului de inteligenţă ridicat, stau într-o stare de semi-veghe, jumătate din creier rămânând activă în timp ce ochiul din cealaltă emisferă rămâne deschis pentru ca animalele să fie capabile să reacţioneze la eventualele pericole şi să deţină controlul asupra nevoii de oxigen. O dată la 2 ore cele două emisfere îşi schimbă dominanţa: una trece în stare de semiveghe, în timp ce cealaltă devine activă. De aici putem înţelege care este scopul somnului pentru orice specie: de a asigura funcţionarea în siguranţă a homeostaziei.
Există un centru al somnului? Melatonina este hormonul secretat de glanda pineală care apare în timpul fazei întunecoase a ciclului lumină-întuneric. La om, nivelul melatoninei începe să crească seara târziu, ajungând la cifre maxime între orele 24-02, apoi începe să scadă până în zori. Rolul melatoninei este esenţial în declanşarea stării de somn. De aceea, expunerea la lumină puternică în timpul serii blochează creşterea nivelului acesteia, afectând calitatea somnului. Relaţia între întuneric şi secreţia acestui hormon poate explica de ce ne simţim adormiţi în timpul zilelor înnorate de toamnă şi iarnă...
Pentru animale precum şoriceii, hamsterii aurii ori caprele melatonina are un rol de planificare în comportamentul reproductiv, întrucât induc stimularea sistemului de reproducere.
White (1940) şi Kaufman (1970) au identificat zonele din hipotalamus care corespund trezirii şi adormirii, prin experimente pe şoricei. Astfel, ei au arătat că stimularea hipotalamusului anterior produce somn, iar excitarea hipotalamusului posterior induce trezirea. În concluzie, somnul este indus de activitatea neurotransmiţătorilor (serotonina), peptidelor şi a hormonilor precum melatonina asupra hipotalamusului (regiune a creierului responsabilă cu adaptarea organismului la mediu).
Ce se întâmplă în timpul somnului cu creierul uman? Activitatea cerebrală se traduce în manifestările electrice numite unde cerebrale. Acestea diferă prin amplitudine, frecvenţă şi pattern specific. Până în prezent au fost identificate 5 tipuri principale şi 10 tipuri secundare de unde cerebrale:
●undele alfa: cu o frecvenţă de 8-12 Hz caracterizează starea de relaxare
●undele beta: 12-30 Hz care definesc starea de veghe
●undele gamma: 40-70 Hz (ciclii pe secundă) care sunt specifice meditaţiei sau activităţilor creatoare ce solicită intens creierul
●undele theta 4-8 Hz: caracteristice somnului
●undele delta 0,5-4 Hz: prezente în starea comatoasă sau în somnul profund.
Electroencefalografia (EEG) este metoda de monitorizare a stadiilor somnului. Stadiile 1-4 ale somnului prezintă frecvenţe din ce în ce mai lente şi cu voltaj înalt. Când omul adoarme, EEG trece succesiv prin cele patru stadii ale somnului într-o perioadă de 45 de minute, iar la revenire parcurge aceleaşi stadii, însă în ordine inversă. Următoarele 4 stadii ale somnului au profunzimi succesive: stadiul 1, non REM, se diferenţiază de stadiul REM – somnul cu vise - (rapid eye movement) prin faptul că acesta din urmă se caracterizează prin mişcări oculare. Stadiile 3 şi 4 sunt dominate de undele delta şi au loc în prima jumătate a perioadei de somn. În timpul acestor stadii muşchii se relaxează, frecvenţele bătăilor cardiace şi tensiunea arterială scad, iar motilitatea gastro-intestinală creşte. Stadiul 4 al undelor delta este cel mai greu de întrerupt.
La 90 minute după debutul somnului apar modificări fiziologice abrupte: EEG devine desincronizată, cu un pattern asemănător cu cel al stării de trezire- acest stadiu a fost denumit „somn paradoxal”, somn desincronizat şi activ. Ce se întâmplă în această perioadă? Specific pentru somnul paradoxal este pierderea tonusului muscular care se cuplează cu patternul cerebral activ. Singurele segmente ale corpului care scapă de sub paralizie sunt muşchii scheletici ce controlează mişcările oculare, oscioarele urechii şi respiraţiei. În această perioadă corpul pierde abilitatea de a-şi regla temperatura corpului, devenind pentru puţin timp în concordanţă cu mediul ambiant. Aşadar, în acest stadiu se reduce homeostazia.
În anul 1957, Dement şi Kleitman au denumit stadiul activ al somnului REM şi au observat în timpul cercetărilor pe animale că pe perioada acestui tip de somn, creşte pragul de trezire la stimulii din mediul înconjurător, REM fiind cel mai uşor stadiu. Fiecare fază REM este urmată de o perioadă de somn lent şi niciodată acesta nu survine la debutul somnului de noapte. Este interesant faptul că majoritatea persoanelor trezite din timpul REM îşi amintesc visele, în timp ce foarte puţine reuşesc să identifice activitate mintală dacă sunt trezite din somnul lent, fără vise...
Stadiile REM apar la intervale regulate şi se succed de 4-6 ori pentru o durată de 8 ore de somn. Durata normală a somnului cu vise este de 20-25% din durata totală a somnului, în timp ce restul de 6 ore revin somnului cu unde lente.
Ce efect are privarea selectivă de somn REM pentru o perioadă mai lungă? Pentru o perioadă de 16 zile, acestă privare nu produce tulburări psihologice serioase, dar determină iniţierea precoce a unui somn REM la adormire, urmată de prelungirea şi creşterea perioadelor REM. Aşadar, cu cât privarea este mai lungă, cu atât mai îndelung se manifestă în somnul de noapte. Experimentele arată că dispariţia somnului REM şi a viselor pentru câţiva ani nu afectează psihologic persoana. Însă în acest caz, funcţia somnului REM asupra organismului ar putea fi afectată. Pe de altă parte, câţi dintre noi şi-ar dori să nu aibă vise noaptea, să nu hoinărească liberi printre fantasme şi iluzii?!
Care sunt beneficiile somnului? Somnul cu unde lente este important pentru întărirea imunităţii organismului. Faza REM este esenţială pentru dezvoltarea sistemului nervos (la copiii mici) şi pentru sistematizarea cunoştinţelor acumulate în timpul zilei, deci susţine funcţia mnezică. Este ştiut faptul că rezolvările unor probleme mai vechi apar în somn, acest lucru demonstrând activitatea neuronală intensă din timpul REM.
Cel de-al doilea personaj al articolului este tânăra care suferă de tulburări ale somnului. Pentru un medic sau un psiholog este dificilă identificarea cauzelor unei insomnii, în absenţa unei analize mai profunde a istoricului depresiv al clientului. Ultimele cercetări din domeniul psihologiei au demonstrat că insomnia, în cazul în care nu are cauze neurologice sau chimice, este un simptom care ascunde o depresie mai veche sau care anunţă un dezechilibru datorat unei perioade caracterizate de stres. Psihiatrul abordează problema ca fiind una medicală şi recomandă medicamente. Neuropsihologia demonstrează că mulţi din agenţii psihoactivi, barbituricele, suprimă somnul cu vise REM, somnul cu unde lente răspunde mai puţin la aceste substanţe. Efectul negativ al utilizării acestor medicamente este crearea unei dependenţe de substanţă, care nu se ştie cât de reversibilă este...
Antropologia poate aduce câteva sugestii pentru îmbunătăţirea şi reglementarea somnului. Analiza obiceiurilor de somn ale diferitelor popoare evidenţiază un adevăr: ritualurile care preced somnul (pentru omul modern: pregătirea camerei cu esenţe parfumate, aranjarea patului cu perne moi, baia de seară cu uleiuri volatile, lectura de seară, etc..) ajută psihicul să intre în starea de relaxare. Rostirea unei rugăciuni înainte de somn creează sentimentul de siguranţă şi decuplează formaţiunea reticulată, asigurând climatul de somn. Există popoare care au păstrat obiceiul de a se aduna în jurul unui foc pentru a-şi împărtăşi experienţele din timpul zilei şi pentru a spune poveşti înainte de culcare (ca o introducere în lumea fantastică onirică). Toate acestea sunt „trucuri” menite să creeze starea de relaxare şi să reducă tensiunea dinainte de culcare.
Dincolo de cercetările ştiinţifice, pentru cei care şi-au pierdut somnul undeva printre traumele trecute sau grijile apăsătoare ale zilei de mâine, este esenţial să privească somnul ca pe un „sfetnic bun” şi să-i acorde importanţă în viaţa lor. De cele mai multe ori, împovăraţi de probleme, neglijăm acele aspecte ale organismului care ne susţin, uităm că suntem tributari necesităţilor de bază şi ajungem să ne împotmolim în ele. Un simplu răgaz în care să ne privim în oglindă pentru a ne înţelege latura umană şi vulnerabilă ne-ar ajuta să ne recăpătăm puterea de a ne respecta corpul şi mintea dincolo de bani şi alte resurse exterioare fără care am putea trăi.
„Cu bani poţi să ai orice, se spune; - Nu, nu se poate! Poţi să cumperi mâncare, dar nu poftă; medicamente, dar nu sănătate; pat moale, dar nu somn...” (Arne Graborg)
Bibliografie suplimentară:
http://www.consultanta-psihologica.com/neuropsihologia-starii-de-somn-teorii-privind-functiile-somnului/
