Această maximă este atât de des folosită, că am observat că de multe ori cei care o utilizează nu mai indică sursa, crezând probabil că e un fel de înțelepciune populară, ori indică o sursă eronată.
În original „Was mich nicht umbringt, macht mich stärker”, această maximă este, cred, cea mai cunoscută sentință a filozofului german Friedrich Nietzsche, pe care o puteți găsi în cartea „Amurgul idolilor”, chiar la început (este aforismul cu numărul 8).
În fapt, în varianta completă, Nietzsche spune:
„Din școala de război a vieții. Ceea ce nu mă ucide, mă face mai puternic”.
Câtă aplicabilitate are această maximă?
Cei familiarizați cu Nietzsche cunosc stilul fragmentar al acestuia. Ceea ce face cărțile ușor de citit, căci nu au densitatea unui Heidegger, de exemplu, dar unul dintre dezavantaje este neclaritatea, de multe ori fiind greu de înțeles la ce anume s-a referit autorul.
Pe de altă parte, multe dintre afirmațiile lui Nietzsche sunt destul de generice. Te lasă să completezi cu propria minte înțelesul. Ca și maxima de față.
Cred că ceea ce înțelege oricine este următorul lucru: experiențele vieții, oricât de dure, dacă le supraviețuiești, se vor dovedi utile, fiind mai puternic cu fiecare astfel de experiență.
Și trebuie admis că există o plajă largă de acțiuni / comportamente umane unde această maximă pare să se aplice destul de bine. Cel care are „școala vieții”, cum spune chiar Nietzsche, are un avantaj față de cel „trăit în puf” în anumite contexte.
Această maximă este utilizată și în susținerea ideii lui Nicholas Taleb (cel cu „lebăda neagră”) despre anti-fragilitate. Un sistem care se întărește, devine mai puternic în urma supunerii la un factor stresant sau șocuri - este un sistem anti-fragil.
Sistemul imunitar uman este un exemplu de sistem anti-fragil. Oasele și musculatura, până la un punct, sunt anti-fragile, căci supuse stresului devin mai robuste. Dar, desigur, există limite în ce privește forța acestor factori de stres. Prea multă greutate duce la ruptura mușchilor și fractura oaselor.
Maxima lui Nietzsche are, desigur, limite. Iată câteva exemple.
Dacă ai multiple boli și operații, cărora le supraviețuiești, vei fi mai puternic sau mai slab? Te va lăsa, de pildă, un cancer mai puternic sau mai slab? Probabil mai slab.
O viață trăită în sărăcie lucie te va întări și te va pregăti pentru viață ori te va plasa la marginea societății?
O copilărie plină de abuzuri te va pregăti pentru viață, făcându-te „invincibil”, ori tramele te vor urma toată viața, fiindu-ți imposibil să te integrezi în colectivități, să ai o familie și să duci o viață normală? Depinde de mulți factori, desigur, dar nu e un secret că nu orice nu te ucide te face mai puternic. Asta e clar.
Și atunci? Cât de utilă este această maximă? Depinde de context, aș spune, așa cum am exemplificat mai sus. Uneori este aplicabilă, alteori nu.
Maxima 22 din aceeași carte vorbește despre ruși, că tot sunt la modă azi, de când au atacat Ucraina: „Oamenii răi nu au cântece. Cum se face că rușii au cântece?”. Cum o interpretați? 1. De vreme ce rușii au cântece, înseamnă că nu sunt răi sau 2. Și cei care sunt răi pot avea cântece?
