E o întrebare interesantă, nu? Pentru că, literalmente, apa nu are niciun gust. Este, dacă vreți, baza de la care pleacă toate gusturile. Dar dacă adăugați ceva în apă, atunci, cel mai probabil, apa va avea gust, gust care poate fi bun, ca atunci când adaugi un sirop de muguri de brad, sau rău, ca atunci când adaugi aspirină pisată.
Dar, cum spuneam într-un alt articol, omul este măsura tuturor lucrurilor, în sensul că proprietățile pe care le noi le atribuim lucrurilor nu sunt intrinseci și universale, ci sunt rezultatul interacțiunii noastre cu ele. De exemplu, sarea nu este sărată în sine, ci doar în contact cu limba noastră. Un măr nu este roșu în sine, pentru că ce numim culoare este doar rezultatul interacțiunii dintre lumină, măr, ochiul nostru și creier. Roșeața mărului există doar în creierul nostru, nu în natură.
Un cercetător în științele cognitive, Mark Changizi, are o explicație care ia în calcul teoria evoluției: apa nu are niciun gust pentru că am evoluat astfel, fiind necesar, pentru supraviețuire, ca orice adaos să iasă în evidență ușor.
Atunci când bei apă dintr-un lac în care zac animale moarte, stârvurile acestora vor contamina apa, iar la prima sorbire vei observa asta.
În sprijinul acestei idei vine, întrucâtva, modul în care se comportă copii mici și care-i supără pe părinți: atunci când le modifici mâncarea favorită cumva, adăugând un ingredient de care crezi că va face mâncare mai bună, te lovești de refuzul copilului, oricât ai insista. Diferența de gust îi face, instinctiv, să creadă că este vorba despre ceva nesigur. În fapt, majoritatea copiilor sunt surprinzător de conservatori când vine vorba de mâncare, nu? Căci refuză mâncăruri noi, ceea ce, desigur, îi exasperează pe părinți.
Pentru a merge un pas și mai departe, am putea spune că este normal ca o viață regulată, după un program clar și repetitiv, să fie ușor de uitat... Nu doar că nu e nimic de amintit dintr-o viață care e la fel în fiecare zi, dar suntem construiți astfel încât ne amintim noul, ceea ce iese din rutină. Iar această abilitate are un rol important în asigurarea supraviețuirii, căci să observi noul înseamnă capacitatea de a învăța și de a folosi ulterior ceea ce a fost învățat.
O viață regulată este ca apa, baza pentru aspectele neregulate, iar excepțiile neașteptate de la această viață „plată” permit adaptarea la nou, pentru supraviețuire într-un mediu nou.
