A da drumul. Când îi dai drumul cuiva, nu-i dai niciun drum; în fapt trebuie să-și aleagă sigur drumul. Dar poți da drumul și apei sau caloriferului sau mașinii de spălat, și nici acestea nu primesc niciun drum.

A da drumul (cuiva sau la ceva) - are mai multe sensuri:
· a lăsa din mână (ex: a da drumul sforii);
· a reda libertatea cuiva (ex: a-i da drumul din pușcărie);
· a permite cuiva să intre sau să iasă (ex: a-i da drumul în casă);
· a desface o cusătură, un tiv (ex: a da drumul la pantaloni, pentru a-i lărgi sau lungi).


Cum a ajuns ca „a da drumul” să aibă sensul de „eliberare”? Greu de spus. Probabil că răspunsul este definitiv pierdut undeva în istoria nescrisă a limbii române.

O explicație, găsită într-o sursă pe care nu mi-o mai amintesc, consultată cu mulți ani urmă, ar putea fi următoarea: este posibil ca expresia să se fi născut în context carceral: când îl eliberezi pe un prizonier, în special dacă locul de detenție este plasat într-o pădure ori poate într-o zoană muntoasă, greu accesibilă, cu multiple posibilități de plecare, îi dai (arăți) drumul, iar această invitație la drum a devenit sinonimă cu „a elibera”.

Cum a ajuns „a da drumul” să însemne și „a porni” (a porni un motor, o mașină etc.) - e mai greu de explicat...

Puteți comenta folosind contul de pe site, de FB, Twitter sau Google ori ca vizitator (fără înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate (aprobate de admin).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Donează prin PayPal ()


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro