Fromm arată că atitudinea care implică iubire poate fi aplicată în multe situaţii diferite. Iubirea nu se referă doar la o relaţie cu o persoană; aceasta este o atitudine, o orientare de caracter care determină apartenența unei persoane la omenire, ca întreg...
Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.16: Sex, prietenie şi iubire) - (Partea a IV-a: Arta iubirii) - Iubirea, ca instrument social de relaţionare
Dragostea frăţească este o atitudine binevoitoare faţă de oameni în general. Este similară cu ceea ce Lee descrie ca agape, dar (aşa cum a descris Fromm) mai puţin intensă şi mai banală. Fromm spune „Dacă aş străpunge miezul, aş percepe identitatea noastră.” Este posibil să se răspundă la această identitate în nenumărate situaţii de zi cu zi. Un vânzător de la magazin, un poliţist, un profesor, un elev – toţi au posibilitatea de a răspunde cu iubire celorlalţi oameni. Dacă o astfel de prietenie se regăseşte într-o comunitate - şcoală, asociaţie, frăţie, oraş – calitatea vieţii este îmbunătăţită pentru toţi.
Dragostea maternă este dragostea faţă de neajutoraţi, care întruneşte calităţile iubirii speciale a mamei pentru copil. Importanţa sa este limpede chiar şi atunci când copiii sunt mici şi dependenţi. După un eveniment traumatizant ca un genunchi zgâriat, nu e nimeni mai bun decât mama să ofere confort şi suport. Am putea fi moderni şi să numim iubirea maternă părintească, dar Fromm (în 1950) a folosit termenul mai învechit. În plus, există, fără îndoială, ceva special între mame şi copii.
Fromm descrie dragostea maternă ca dragoste necondiţionată, de susţinere. Prin necondiţionat el se referă la dragostea oferită liber, indiferent de circumstanţe. O mamă bună nu îşi respinge copilul, indiferent de ce se întâmplă. Acest sentiment de acceptare şi de securitate este extrem de important pentru copiii mici. Acesta pune bazele unei existenţe sănătoase şi fericite mai târziu în viaţă.
Fromm are un punct de vedere interesant despre dragostea maternă. El spune că aproape toate mamele oferă „lapte” sau îngrijirea de bază pentru copii, cum ar fi protejarea şi hrănirea acestora. Dar nu toate mamele oferă „miere”. Mierea este o bucurie specială de a trăi – o atitudine care transmite copilului în creştere un sentiment că viaţa este bună; lumea este un loc prietenos. Cele mai bune mame şi cei mai buni taţi insuflă acest sentiment.
Iubirea de sine are un rol în teoria lui Fromm. Fromm credea că atitudinea ce implică iubire ar trebui să se aplice propriei persoane. Dar iubirea de sine este un concept complicat. Atunci când Fromm spune „iubeşte-te”, el nu se referă la „ai grijă doar de interesele proprii”. Pentru Fromm, iubirea de sine este opusul egoismului. Iubirea de sine înseamnă să te incluzi în dragostea frăţească pe care o simţi pentru întreaga omenire. Este sentimentul de a fi demn, de a avea ceva de oferit.
Fromm spune că înainte este necesară iubirea de sine pentru a putea iubi apoi pe altcineva. Dacă nu ai iubire de sine, s-ar putea să te simţi nedemn de a da sau a primi iubire. În cazuri extreme, persoanele cu stima de sine scăzută par să se saboteze în relaţii de iubire, ca şi cum ar vrea să dovedească faptul că sunt nevrednici de o asemenea fericire. Pe de altă parte, dacă ai siguranţa esenţială şi bucuria de a trai, pe care Fromm le-a urmărit, din primii ani de iubire necondiţionată primită de la mama ta, vei simţi că este ceva substanţial în tine pentru a împărtăşi cu o altă fiinţă umană. Vei avea încredere în capacitatea ta de a oferi iubire şi vei accepta demn iubirea de la o altă persoană, fără neîncredere sau vinovăţie.
