A doua soluţie pe care o menţionează Fromm este foarte diferită de starea orgiastică: conformitatea – încercarea de a adopta valorile, obiceiurile şi aparenţele altor persoane. Conformistul încearcă să evite anxietatea şi singurătatea prin a fi la fel cu toţi ceilalţi.
Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.16: Sex, prietenie şi iubire) - (Partea a IV-a: Arta iubirii) - Conformitatea, ca soluţie la anxietate
Presiunile pentru a merge la o şcoală nouă pot duce la sentimente de nesiguranţă şi o nevoie bruscă de conformitate:
Anul trecut am avut o prietenă care s-a dus să stea la colegiu. Când era în ultimul an de liceu şi pe tot parcursul verii am vorbit despre felul în care vor schimba lucrurile atunci când ea se va muta. A jurat că nu se va înscrie în nicio asociaţie de studente. Dar apoi am primit scrisori de la ea spunând că e foarte bine şi că s-a alăturat unei asociaţii studenţeşti.
Într-un week-end m-am dus să o vizitez. Când m-am întâlnit cu ea şi am început să vorbim, atitudinea ei era schimbată în privinţa multor lucruri. Am fost foarte derutat de toate acestea. În cele din urmă, mi-am făcut curaj să o întreb de ce s-a schimbat. Ea mi-a răspuns că la început, când a ajuns acolo, nu avea nici o prietenă şi că a fost greu să îşi facă una. Mi-a mai spus că avea nevoie de o evadare să reducă stresul provocat de munca de la şcoală. Această evadare a fost socializarea de la „clubul de studente”. Ea a vrut să „se adapteze” aşa că s-a schimbat. [fişierele autorului]
Ce este atât de teribil în a vrea să te adaptezi? Nimic, dar Fromm spune despre conformitate că este o soluţie slabă la problema realizării contopirii cu ceva din afara ego-ului. Confundă imitarea altora cu uniunea cu ceilalţi. Conformitatea este justificată în principal ca un mijloc de a atinge un scop, o modalitate de a intra într-un grup care oferă sprijin social autentic. Dar conformitatea în sine nu este satisfăcătoare. Aceasta poate stârni un sentiment de neautenticitate, de sacrificare a individualităţii pentru a adopta o normă de grup. Să presupunem că cineva atinge conformitatea totală. Ce a avut cu adevărat de câştigat? Şi ce a pierdut?
Fromm atrage greşit atenţia asupra avantajului pe care îl are conformitatea: se poate practica de la naştere până la moarte. Te poţi naşte în cel mai elegant loc din prezent, poţi creşte iubind aceleaşi lucruri ca toţi ceilalţi copii, poţi ţine pasul cu schimbările ca adult. Poţi avea chiar ritualurile funerare standardizate aprobate deja pentru atunci când vei muri.
