Nu e un articol politic, desigur, ci unul despre etimologie. Cei doi termeni, „președinte” și „proeminent”, sunt înrudite la nivel de rădăcini latine, dar s-au format diferit și au ajuns să însemne lucruri diferite.
1. Președinte
Președinte vine din latinescul praesidens, forma de participiu prezent a verbului praesidere. Verbul latin praesidere era format din prae- = „înainte”, „în față” și sedere = „a ședea”, „a sta jos”.
Literal, praesidere însemna ceva de tipul „a ședea în față”, „a sta în frunte”.
De aici, praesidens însemna „cel care stă în față / în frunte”, adică persoana care conduce o adunare, o instituție, un organism politic etc.
În română, cum știți, președinte a ajuns cu sensul de persoană care conduce o ședință, o organizație, un stat, o instituție șamd.
Ruda evidentă este verbul a prezida, care are aceeași origine: „a conduce o ședință / o întrunire”.
Forma românească președinte este influențată de modelul romanic, în special de francezul président, dar originea ultimă este latină.
2. Proeminent
Proeminent vine din latinescul proeminens, participiul prezent al verbului proeminere. Verbul latin proeminere era format din pro- = „înainte”, „în afară” și eminere = „a ieși în afară”, „a se ridica deasupra”, „a se înălța”.
Prin urmare, proeminere însemna „a ieși în afară”, „a se ridica deasupra”, „a ieși în evidență”.
Inițial, sensul era foarte concret, fizic: ceva care iese în relief, care se ridică peste nivelul din jur. De exemplu, o stâncă, o margine, o frunte, o parte a corpului sau a unui obiect putea fi proeminentă. Apoi sensul s-a extins metaforic: proeminent = „care se distinge”, „care iese în evidență”, „important”, „remarcabil”.
De aceea putem spune atât „un nas proeminent ”, dar și „un savant proeminent”.
Diferența interesantă
Ambele cuvinte conțin ideea de poziție în față, dar în moduri diferite.
• președinte = cel care „stă în față”, adică ocupă locul conducătorului.
• proeminent = cel/ceea ce „iese în față”, adică se distinge prin relief, poziție sau importanță.
