Einstein este cea mai cunoscută figură din știință, chiar și la 65 de ani de la moartea sa. Cele două teorii ale relativității (relativitatea specială și relativitatea generală) au schimbat fundamental percepția asupra lumii. Multe din consecințele ideilor sale, dovedite experimental de nenumărate ori, sunt atât de contraintuitive, încât par de necrezut.

O consecință a concepției einsteiniene asupra gravitației este că, în fapt, Pământul accelerează către tine cu 9,8 m/s2 (o consecință a principiului echivalenței, cel mai fericit gând al vieții sale, după cum spunea acesta). Iată o explicație simplă a acestei „absurdități”.


Imaginează-ți următoarea situație. Două navete spațiale. Una așezată pe sol, una aflată în spațiul cosmic, care accelerează cu 9,8 m/s2.

Dacă te vei muta instantaneu din nava de pe solul terestru pe nava din spațiu, experiența va fi complet identică. Dacă nu poți vedea afară din cele două nave (asta e, toate geamurile sunt blocate...), va fi imposibil să spui dacă ești în nava aflată pe sol ori ești în nava care accelerează prin spațiu.

Conform relativității generale, gravitația nu este o forță, ci reprezintă deformarea spațiu-timpului de către masă/energie.

Un corp aflat în cădere liberă, cum suntem noi în fapt, atunci când cădem dintr-un copac, să spunem, dar și atunci când suntem pe scaunul din sufragerie (suntem în cădere liberă către centrul Pământului, dar suprafața terestră se opune) - nu experimentează nicio accelerație. Un corp în cădere liberă se află pe o traiectorie inerțială (nu există nicio forță) către centrul corpului masiv care curbează spațiu-timpul. Am explicat acest fenomen în acest articol: Accelerația într-un câmp gravitațional nu este reală.

Ideea cu care suntem obișnuiți, conform căreia accelerăm către sol cu 9,8 m/s2, vine din teoria gravitației a lui Newton, teorie înlocuită de relativitatea generală a lui Einstein. Cum la orele de fizică se operează cu ambele teorii, în funcție de anul de studii, nu e de mirare că există acestă confuzie în mintea multora.

Prin urmare, dacă un corp aflat în cădere liberă, cum este racheta aflată pe suprafața terestră, nu accelerează către sol, atunci solul, suprafața terestră, trebuie că accelerează către noi cu 9,8 m/s2.

 


Un alt mod de a vizualiza asta este să ne imaginăm spațiul „căzând” către centrul Pământului, ca în animația de mai jos (ceea ce nu este chiar extravagant). Aflat într-o mișcare inerțială în câmpul gravitațional, din punctul tău de vedere Pământul accelerează către tine.


Într-un spaţiu-timp curbat, generat de prezenţa unui obiect masiv, spaţiul se deplasează către centrul obiectului.
Obiectele "staţionare" plasate în spaţiu, vor urma dinamica spaţiului, deplasându-se cu acesta.




O consecință și mai stranie e relativității generale este că dacă lucrurile stau astfel, și nu avem niciun motiv să spunem că ar fi greșit - atunci suprafața terestră accelerează în toate direcțiile cu 9,8 m/s2, ceea ce duce la reprezentarea că Pământul, rotund fiind, ar fi într-o continuă expansiune.

Dar relativitatea generală este mai complicată decât atât. Ideea de bază e că reprezentarea noastră ia în calcul un spațiu newtonian, necurbat - și de aici aparentul paradox. Puteți citi mai multe pe acest subiect, în limbaj destul de accesibil (eng.) aici.

 

Este gravitația o iluzie?
(este discutat și subiectul articolului, accelerația suprafeței terestre către tine)

 Citiţi şi:
· De ce corpuri cu mase diferite cad cu aceeaşi viteză în vid?  
· Cât de repede cade un corp spre Pământ?

Puteți comenta folosind contul de pe site, de FB, Twitter sau Google ori ca vizitator (fără înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate (aprobate de admin).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 


OK, conținutul site-ului a fost și va rămâne gratuit,
dar chiar ne-ar ajuta dacă ne-ai sprijini cu
o donaţie.


PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro