Masa curbează spațiu-timpul. Credit: Mark Garlick / Science Source
Am scris un articol în urmă cu câteva săptămâni în care am arătat un aspect complet contraintuitiv: că accelerația unui corp într-un câmp gravitațional nu este reală.
În esență, dacă nu vreți să citiți tot articolul, spuneam următoarele:
:: asupra unui corp aflat în cădere liberă într-un câmp gravitațional (spațiu-timpul este distorsionat de masă şi energie), nu acționează nicio forță.
:: accelerația de care vorbim atunci când spunem că un corp lăsat să cadă spre sol va evolua cu o accelerație de 9,8 ms2 - există doar în raport cu suprafața terestră, dar nu este o accelerație propriu-zisă, adică una care ar fi simțită de corpul aflat în cădere. În lipsa rezistenței aerului - tot ce vei simți va fi senzația de imponderabilitate. Este ceea ce simt astronauții de pe Stația Spațială Internațională.
:: principiul echivalenței al lui Albert Einstein este soluția la acest mister: efectele gravitaţiei şi ale acceleraţiei sunt imposibil de diferenţiat.
:: corpurile aflate în într-un spaţiu-timp curbat de masă/energie par să se mişte accelerat, dar acestea se află, în fapt, într-o mişcare neaccelerată, urmând liniile geodezice din spaţiu-timp, specifice zonei din univers în care se află.
Venim cu o explicație diferită în acest articol, încercând să facem înțelegerea fenomenului mai ușoară.
Să pornim de la titlul articolului. Navigăm de unii singuri prin nimicul interstelar...
Ce ar însemna să accelerăm la un moment dat? Cum am ști că accelerăm? Am ști ca urmare a senzației că poziția corpului nostru este mișcată. Am accelera, de exemplu, dacă un corp rătăcitor prin vidul cosmic ne-ar ajunge din urmă și ne-ar împinge de la spate, ne-ar da un „ghiont”. Corpul nostru ar avea tendința de a-și păstra poziția sa, fenomen cunoscut sub numele de inerție (Citește: Care este cauza inerției?), dar dacă forța cu care se acționează asupra noastră este suficient de puternică, vom accelera pentru o perioadă scurtă, păstrând ulterior noua viteză de deplasare (în raport cu un sistem de referință ales de noi) de-a pururi.
Accelerația este efectul acțiunii unei forțe. Gravitația nu este o forță. Nu se acționează direct asupra corpului nostru, nu vom simți nicio accelerație.
___________
Spuneam într-un al articol că un mod util de a ne imagina gravitația este următorul: în prezența unei mase mari, spațiul se deplasează către centrul masei.
Într-un spaţiu-timp curbat, generat de prezenţa unui obiect masiv, spaţiul se deplasează către centrul obiectului. Obiectele "staţionare" plasate în spaţiu, vor urma dinamica spaţiului, deplasându-se cu acesta.
În felul ăsta este mai ușor de înțeles de ce, în absența frecării, dacă lași un tanc și o pană de gâscă să cadă spre pământ de la 10 m înălțime - vor ajunge la sol în exact aceeași secundă.
De interes, pe acest subiect, ar putea fi acest articol: De ce corpuri cu mase diferite cad cu aceeaşi viteză în vid?
