Vladimir Putin și Xi Jinping: parteneri într-o narațiune online disruptivă
Credit: EPA/Alexander Kazakov/Sputnik/Kremlin Pool
Când vorbim despre dezinformare – răspândirea intenționată de informații înșelătoare –, de obicei ne imaginăm minciuni evidente și „știri false” promovate de guverne străine. Uneori intenția este de a influența alegătorii în alegeri, iar alteori de a semăna confuzie într-o criză.
Dar aceasta este o versiune oarecum simplificată a lucrurilor. De fapt, țări autoritare, precum Rusia și, tot mai mult, China, sunt angajate într-un proces continuu și extins de creare a unei realități politice deformate. Ele caută să submineze subtil imaginea democrațiilor occidentale, prezentându-se pe ele însele și blocul lor tot mai mare de parteneri autoritari ca fiind viitorul.
Modelarea acestei realități politice include folosirea unor falsuri flagrante, însă narațiunea este de obicei ancorată într-o manipulare mult mai vicleană a informațiilor. Faptele convenabile sunt evidențiate în mod disproporționat, în timp ce cele incomode sunt ignorate sau scoase din context, astfel încât să pară mai în acord cu obiectivele naratorului.
Kremlinul folosește de mult timp canale media controlate de stat, canale proxy sau boți pentru a dispersa un flux constant de povești – articole, tweeturi, videoclipuri sau postări pe rețelele sociale – concepute pentru a orienta subtil și a antagoniza discuțiile politice din societățile democratice. Rapoartele arată că aceste povești pot ajunge la un public mult dincolo de sursele rusești inițiale. Ele sunt repetate fără să se știe (sau uneori deliberat) de mass-media locale sau naționale, comentatori sau utilizatori online.
O temă frecventă este ideea că societățile democratice sunt haotice și în declin. Relatările pot exagera criminalitatea, corupția și dezordinea socială sau pot evidenția protestele publice, stagnarea economică ori instabilitatea guvernamentală ca dovezi că democrațiile nu funcționează. Mesajul de bază este că democrația duce la haos.
Unele povești se concentrează pe prezentarea valorilor progresiste din Occident ca fiind ciudate. Ele ridiculizează schimbările sociale progresiste privind, de exemplu, drepturile LGBTQ+ sau multiculturalismul, făcându-le să pară ilogice sau ridicole.
Alte narațiuni folosesc nemulțumiri reale, dar le formulează astfel încât să amplifice sentimentele de discriminare și victimizare. În statele baltice, de exemplu, media rusă evidențiază frecvent presupusa persecutare a vorbitorilor de rusă, sugerând că sunt tratați ca cetățeni de mâna a doua și acordând mult mai puțin spațiu altor perspective.
Dacă ne uităm la „manosfera” în creștere din online, vedem același mecanism – mesaje care întăresc un sentiment colectiv de victimizare ce alimentează diviziunea și neîncrederea.
O alternativă autoritară
Aceste tipuri de povești, care descriu societățile occidentale ca fiind disfuncționale și bizare, au fost folosite de mult de Kremlin pentru a deteriora imaginea democrației. Tot mai mult, însă, vedem Rusia și China colaborând în spațiul global online pentru a prezenta împreună lumea autoritară ca pe o alternativă stabilă și principială.
Atât Rusia, cât și China sunt critice față de „ordinea internațională bazată pe reguli”, un set de norme liberale și reguli politice apărut după al Doilea Război Mondial. Ele consideră această ordine centrată pe Occident și doresc să o remodeleze în interesul lor.
Cooperarea militară și economică face parte din eforturile lor de a contesta această ordine, dar spațiul mediatic global și cel online sunt, de asemenea, importante. Ambele state, de exemplu, propagă frecvent povești care prezintă țările occidentale ca puteri neocoloniale.
O altă temă este că democrațiile sunt actori ipocriți care predică egalitate și corectitudine, dar nu le aplică. Poveștile despre lipsa de unitate din alianțe occidentale precum NATO sau UE sunt constante în narațiunile rusești și chineze.
În contrast, Rusia și China sunt prezentate ca țări logice și echilibrate, care caută să protejeze alte națiuni mai vulnerabile de exploatarea occidentală.
De ce sunt eficiente aceste narațiuni?
Aceste povești par să aibă ecou, mai ales în rândul publicului din țările în curs de dezvoltare. Asta deoarece conțin adesea un sâmbure de adevăr. Povestitorii se pot concentra pe probleme reale precum inegalitatea, greșeli de politică externă sau standarde duble și, desigur, este adevărat că multe țări occidentale se confruntă cu crize ale costului vieții, iar politica externă nu este întotdeauna coerentă. Amintirile colonialismului fac acuzațiile de exploatare actuală cu atât mai credibile.
De multe ori modul de prezentare induce în eroare. Detalii sunt omise sau scoase din context. Informațiile speculative sunt prezentate ca fapte. Astfel se creează o versiune distorsionată a adevărului.
Poveștile sunt adesea spuse în termeni emoționali pentru a declanșa furie, șoc, teamă sau resentiment.
De exemplu, în contextul războiului din Ucraina, dezinformarea poate sugera că guvernele noastre ne trădează, implicându-se în războaie străine sau că cetățenii obișnuiți sunt cei care plătesc prețul ambițiilor unei elite corupte.
Aceste narațiuni sunt încărcate de scandal și senzaționalism, renunțând la nuanțe în favoarea impactului emoțional. Acest lucru garantează că sunt distribuite și promovate pe rețelele sociale.
Adevărul poate fi complex și, uneori, plictisitor. Profitând însă de tendința noastră de a gravita spre senzațional, Rusia și China pot inocula treptat o viziune specifică asupra lumii – una în care democrația este ineficientă și haotică, iar ele oferă un viitor mai echitabil și funcțional.
În acest fel, dezinformarea de astăzi este mai puțin despre falsuri evidente și mai mult despre modelarea subtilă a felului în care vedem lumea. În timp, această remodelare tăcută poate depăși cu mult efectul unui titlu fals și ne poate face să punem la îndoială chiar valoarea democrației.
Traducere după How authoritarian states sculpt a warped alternative reality in our news feeds de Aiden Hoyle, profesor asistent de securitate și informații, Institutul pentru securitate și afaceri globale, Leiden University.
