1 comentariu


Aceasta este o vizualizare a discului de acreţie şi a jeturilor de materie din proximitatea unei găuri negre.
Vizualizarea este una bazată pe predicţiile teoriei relativităţii generale.

Găurile negre super-gigante, cu masa de milioane sau chiar miliarde de ori mai mare decât cea a Soarelui, au luat naştere foarte devreme în istoria universului şi încă nu se ştie cum a fost posibil una ca asta. O nouă ipoteză susţine că aceste găuri negre s-ar fi format în urma colapsului gravitaţional al aşa-numiţilor gravitino, particule ipotetice care ar fi perechea gravitonilor, particula purtătoare a interacţiunii gravitaţionale (încă nedescoperită).

În univers există găuri negre de diverse mărimi – cele cu mase de câteva ori mai mari decât cea a Soarelui, care au luat naştere atunci când stele mai mari ca Soarele au explodat, lăsând în urmă parte din materie, care, în urma colapsului gravitaţional, a generat gaura neagră, şi cele din centrul multor galaxii cu mase enorme. Acestea din urmă au mase de milioane sau chiar miliarde de ori mai mari decât cea a Soarelui şi nu se ştie încă cum s-au format.

Ba mai mult, cum au fost descoperite astfel de găuri negre la distanţe extrem de mari de noi, acest lucru înseamnă că au luat naştere în universul timpuriu, mai devreme de un miliard de ani de la Big Bang. Acest lucru înseamnă că este greu de imaginat că aceste enorme găuri negre s-ar fi putut forma prin unirea găurilor negre rămase în urma exploziilor de stele, întrucât se pare că nu ar fi avut timp să se formeze atât de multe găuri negre mici, ca să ajungă la o masă de miliarde de ori cea a Soarelui. Cum s-au format deci aceşti monştri cosmici?

Într-un nou articol publicat în arXiv (baza de date a articolelor ştiinţifice din fizică) a fost propusă o ipoteză îndrăzneaţă: găurile negre masive s-ar fi format la început ca găuri negre microscopice din unirea unor particule ipotetice denumire gravitino.

Gravitino ar reprezenta perechea supersimetrică a gravitonilor, la rândul lor particule ipotetice care ar fi echivalentul pentru gravitaţie a ceea ce reprezintă fotonii pentru interacţiunea electromagnetică. Adică purtătorii interacţiunii gravitaţionale. La ora actuală însă gravitonii nu au fost descoperiţi şi nici nu există o teorie confirmată a gravitaţiei cuantice – cea în cadrul căreia este propus gravitonul.

Fizica particulelor elementare, cea în cadrul căreia a luat naştere modelul standard al particulelor elementare, cel care organizează particulele elementare precum quarcurile, electronul, neutrinii, dar şi alte particule într-un model unitar, se bazează pe existenţa unor simetrii ale legilor fizice în natură; aceste simetrii pot să fie „rupte” în universul actual – însă se presupune că imediat după Big Bang erau valabile. Ei bine, una dintre aceste simetrii, denumită supersimetrie, duce la concluzia că în univers fiecare particulă a modelului standard ar avea o pereche cu masă mult mai mare – o particulă supersimetrică. La ora actuală aceste particule nu au fost încă descoperite. Dacă s-ar reuşi includerea interacţiunii gravitaţionale în modelul standard, aceasta ar fi reprezentată de graviton, care ar avea ca particulă supersimetrică gravitino. Acest gravitino ar putea avea o masă foarte mare – teoriile supersimetrice nu fixează această masă în mod precis – aceasta putând avea valori diverse, inclusiv, cum spuneam, valori foarte mari.

Dacă gravitino există, aceştia ar fi luat naştere imediat după Big Bang şi ar fi putut da, la rândul lor, naştere unor găuri negre microscopice prin unirea mai multor gravitino. Găurile negre microscopice însă trăiesc puţin – întrucât se evaporă prin mecanismul de emisie a radiaţiei Hawking. Dacă însă aceste găuri negre microscopice formate din gravitino s-ar fi unit rapid, întrucât erau în număr foarte mare, atunci masa găurilor negre ar fi crescut la rândul ei în mod rapid, putând astfel să dea naştere unor găuri negre supermasive, adică cele pe care le vedem la ora actuală chiar şi la distanţe de 12-13 miliarde ani-lumină de noi.

Evident aceasta este doar o ipoteză, care nu se bazează pe date experimentale, însă o ipoteză ştiinţifică, care ar explica unul dintre misterele fizicii şi al cosmologiei: naşterea găurilor negre supermasive.

 

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.
  • Comentariul tău, publicat ca „vizitator”, va fi evaluat în scurt timp de către un moderator în vederea publicării. Utilizatorilor care au cont pe site ori care folosesc conturile de FB, Twitter ori Google li se publică în mod automat comentariile.
    EUGEN · 11:51 20.01.2021
    Am ceva nelamuriri :
    1.Se tot spune DISCUL DE ACRETIE dar de fapt este un disc .? Asa se vede de pe Pamant , sau asa se pune in evidenta . INTREBARE: este un disc, este o sfera , sau este ceva intermediar ?!
    2.Dincolo de ORIZONTUL EVENIMENTELOR mai exista particule elementare sau doar o supa de quarci sau nici macar !?
    3.Gaurile negre au volum ??? Sau sunt toate la fel volumic diferentiate doar de masa (sau nici macar de masa ci doar de GRAVITATIE).??
    4.Toate reprezentarile grafice ale gaurilor negre sunt FALSE si duc in eroare multa lume ??

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



SUSȚINE SCIENTIA!
Donează
prin PayPal


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro