Şefă de promoţie a Facultăţii de Fizică de la Măgurele la specializarea fizică particulelor şi fizică nucleară, Cătălina Curceanu lucrează de circa 20 de ani la Laboratori Nazionali di Frascati dell’INFN, cel mai mare institut de cercetare în domeniul fizicii fundamentale din Italia. Conduce un grup de cercetători care efectuează experimente la diverse acceleratoare din lume şi la laboratorul subteran de la Gran Sasso, a publicat circa 200 de articole de specialitate şi este o prezenţă constantă în mass-media şi societatea italiană, precum şi în România şi Canada ca popularizator al ştiinţei.

 

 

Deşi are un program extrem de încărcat, îşi găseşte, însă, mereu timp să ne bucure cu lucruri interesante pe blogul sau din cadrul platformei noastre. Hai să o cunoaştem mai bine pe Cătălina!

Ce visa micuţa Cătălina să devină când va fi mare?

De când aveam 10-12 ani mi-am dorit să studiez minunăţiile Universului, să descifrez misterul stelelor şi să înţeleg cum funcţionează acestea. De ce sclipesc? Cât de departe sunt? Cum s-au născut? Şi, mai ales, dacă pe undeva prin Univers există alte creaturi inteligente – mai mult sau mai puţin asemănătoare nouă.

Am fost dintotdeauna pasionată de matematică şi fizică, de ştiinţă – pe care am studiat-o cu multă plăcere încă de la început. Aşa am şi rămas, pasionată de ştiinţă!

Am ştiut mereu că voi face ceva care “va avea de-a face cu misterele Universului”, fiind fascinată de faptul că noi chiar reuşim să înţelegem, din ce în ce mai bine, lumea în care trăim şi materia din care suntem făcuţi, materie care, între noi fie vorba, s-a născut în stele!

Cum te-ai hotărât să urmezi domeniul fizicii particulelor?

După absolvirea facultăţii de fizică de la Măgurele (Bucureşti) am continuat cu un master în domeniul fizicii nucleare şi al particulelor elementare, întrucât acestea ne ajută să descoperim legile fundamentale ale lumii care ne înconjoară, răspunzând la întrebări; precum: din ce este alcătuită lumea şi care sunt principiile, legile fundamentale, care stau la baza ei; care sunt “forţele” (interacţiunile) care “mişcă Universul”; din ce anume este compusă materia? Întrebări relativ simple – care, însă, continua să ne ţină ocupaţi pe noi, cercetătorii din domeniul fizicii fundamentale.

Ştim la ora actuală ca atomii sunt mici universuri complexe, în care se combină particule pe care încă le studiem intens, quarcurile şi electronii, şi în care acţionează legile mecanicii cuantice şi au loc interacţiuni de natură electromagnetică şi nucleară. Atomii sunt, deci, structuri complexe care, desigur, ne vor dezvălui alte secrete în viitorul apropiat.

Pe urmă, în Univers este posibil să existe particule pe care încă nu le cunoaştem (cele care compun materia întunecată) şi forme de energie la ora actuală necunoscute (energia întunecată), ba mai mult – Universul nostru ar putea să fie doar unul dintre multele Universuri care ar putea exista, fiecare dintre acestea, cu legi care ar putea să fie diferite faţă de cele valabile în Universul nostru şi cu un număr de dimensiuni spaţio-temporale care ar putea să nu fie precum cele pe care le cunoaştem.

Studiul fizicii particulelor elementare ne ajută, deci, să înţelegem mai bine nu doar lumea atomului, ci şi Universul în care trăim. Extrem de fascinant!

Ce diferenţe consideri că există între sistemul de învăţământ românesc şi cel italian?

O primă diferenţă cantitativă este faptul că în Italia liceul durează 5 ani – nu 4 ca în România. Asta nu înseamnă, însă, că în Italia se studiază mai mult!

În România, cel puţin pe “vremea mea”, se punea accent pe partea ştiinţifică – România era recunoscută pe plan mondial pentru şcoala de matematică, de exemplu; de asemenea, fizica era la loc de cinste. În câteva şcoli din România, din fericire, încă mai este aşa! Italienii sunt mai “artişti” – au o şcoală care îi pregăteşte mai puţin în ştiinţă. În Italia cei care au absolvit matematica pot să predea inclusiv fizică la licee – eu cred că aşa ceva este negativ; doar cu o pregătire adecvată în facultate se poate preda fizică aşa cum trebuie. Din acest motiv, de multe ori, elevii italieni au o pregătire necorespunzătoare în ştiinţă.

Din păcate, însă, în ultimii ani nivelul şcolii din România a scăzut simţitor. Care sunt motivele? Greu de făcut o analiză completă. Cred, însă, că unul dintre motive este statutul profesorului în societatea românească: acum 20-30 de ani a fi “profesor” încă însemna ceva; astăzi a fi “afacerist” sau aşa-numit VIP la televizor înseamnă ceva… Personaje obscure, fără nicio pregătire, împânzesc programele de televiziune şi sunt luate ca exemplu de mulţi tineri. Asta, în timp ce profesorii se chinuie să nu moară de foame.

Mai există, însă, excelenţă şi în România – am cunoscut câţiva dintre tinerii pasionaţi şi pe profesorii lor cu har! Cinste lor! Toată stimă şi aprecierea mea pentru ei! Nici în Italia situaţia nu este mult mai bună; statutul profesorului nu este mult mai ridicat decât în România (totuşi, cred că în Italia situaţia nu este aşa de gravă precum la ora actuală în România).

Un aspect pozitiv în România este faptul că tinerii învăța cel puţin o limbă străină – fac foarte bine faţă din acest punct de vedere în străinătate; italienii nu cunosc limbi străine – ies din şcoli incapabili să converseze în orice altă limbă decât italiană. Ar fi multe de spus şi desigur diferenţele şi asemănările ar merita o analiza detaliată.

Ce recomandări le-ai da tinerilor care vor să ajungă “departe”?

Că “departe” se ajunge când ai o idee valoroasă în cap, atunci când eşti ambiţios şi decis să ajungi să îţi împlineşti visurile. Că greutăţile nu te doboară, ci te întăresc. Se ajunge departe atunci când eşti o persoană serioasă, care nu caută scurtături, muncind mult şi cu o mentalitate pozitivă. Cu optimism!

De asemenea, studiul şi şcoala sunt necesare! E greu să ajungi departe, dacă nu ştii nimic. Şi chiar dacă anumite persoane reuşesc, satisfacţia este mult mai mare atunci când ajungi la obiectivul visat prin munca proprie, ai o satisfacţie enormă! A ajunge “departe” nu înseamnă să ajungi la televizor, ci a contribui la progresul societăţii, aşa cum poţi.

Din acest punct de vedere “departe” este un termen relativ: cineva poate ajunge cu adevărat “departe”, rămânând la câţiva metri faţă de noi.

Să nu uite, însă, tinerii să se distreze! Chiar şi atunci când studiază! Sunt atâtea lucruri minunate în lumea asta!

La ce proiect inovator lucrezi acum?

Lucrez la mai multe proiecte în paralel. Printre acestea vă povestesc pe scurt despre cele mai importante. Primul proiect este un experiment la acceleratorul DAFNE de la institutul LNF-INFN de la Frascati: experimentul SIDDHARTA-2 (pe care îl conduc) şi în cadrul căruia formăm, folosind particule generate la accelerator, atomi exotici, în care electronii sunt înlocuiţi cu kaonii. Studiul acestor atomi exotici ne ajută să înţelegem mai bine forţa tare – cea care acţionează între quarcuri. Înţelegerea acesteia ne va ajuta să ştim mai multe atât despre fizică particulelor şi fizica nucleară, cât şi despre stele. Există stele în care quarcurile stranii au un rol important?

Cel de-al doilea proiect este un experiment pe care îl pregătim la ora actuală, VIP2, pentru a fi instalat în laboratorul italian subteran de la Gran Sasso. În cadrul acestui experiment vrem să vedem dacă reuşim să formăm atomi consideraţi imposibili – atomi care nu respecta principiul de excluziune al lui Pauli. Acest tip de atomi ar trebui să fie imposibil de format – însă, în cadrul anumitor teorii (printre care unele care permit existenţa mai multor dimensiuni spaţiale) aceşti atomi s-ar putea totuşi forma. Dacă îi vom descoperi, va trebui rescrisă parte din fizica fundamentală pe care o cunoaştem!

În cadrul altor proiecte studiem diverse materiale şi tehnologii pentru folosirea energiei solare.

Ce îi place Cătălinei să facă în timpul liber?

Îmi place să ies cu prietenii, să fac sport şi, mai ales, să citesc sau să scriu. Mai rar merg la cinema sau la vreun concert. Nu am un televizor, nu mă interesează programele transmise de televiziune. Ascult, însă, diverse transmisiuni la radio. Am şi colaborat cu diverse programe la radio în transmisiuni în care am povestit despre ştiinţă, în mod interactiv – cu ascultătorii care puneau întrebări. O experienţă minunată! Îmi place să mă conectez pe Internet – unde studiez, mă informez despre ce se întâmplă în lume sau ţin legătura cu prietenii prin reţelele de socializare.

Cum ţi se par tinerii romani, din perspectiva de mentor în cadrul programului Smart Nation?

Tineri extrem de bine pregătiţi! Ambiţioşi, muncitori şi capabili. Inteligenţi, dar şi “ştrengari”. Jucăuşi, dar şi persoane serioase – pe care te poţi baza. Cu mentori şi organizatori ai activităţilor pe măsură: pasionaţi, care vor să îi ducă “departe” pe tinerii din cadrul programului Smart Nation (nume extrem de potrivit). Tineri cu “capul pe umeri”, însă cu mintea printre stele! Tineri care vor fi – sunt convinsă – extrem de importanţi nu doar pentru viitorul României, ci şi al Europei. România şi Europa au nevoie de acest gen de tineri!

Un scurt mesaj pentru comunitatea de pasionaţi din Smart Nation

Viitorul este al vostru! Va fi aşa cum îl veţi construi – sunt convinsă că veţi avea de înfruntat multe dificultăţi, multe greutăţi, dar veţi învinge! Veţi construi o lume mai frumoasă, da – mai frumoasă! Omenirea are nevoie de voi – de entuziasmul şi de capacitatea voastră. Are nevoie de persoane care sunt capabile să viseze! Şi să realizeze pe urmă în practică aceste visuri. Banii sunt importanţi, dar visurile sunt şi mai importante! NU VĂ LĂSAŢI!!! Dacă aveţi o idee, chiar şi atunci când toţi vă vor spune că e o nebunie, mergeţi înainte! Orice mare idee a fost la început o nebunie.

Articol preluat de pe SmartNation cu acordul dnei Curceanu

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Ar fi util dacă ne-ai sprijini cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro