Javier SotomayorAsistăm zilele acestea la jocurile Olimpice de la Londra. Unele recorduri vor fi, poate, doborâte; multe altele însă vor rezista. Anumite recorduri rezistă de mulţi ani. Există însă limite? Vom ajunge la recorduri imposibil de depăşit, "definitive"?

 

 

 

 

Matematica încearcă să răspundă la această întrebare. Să vedem în continuare cum.

Este oare posibil de doborât recordul la 100 metri alergare, bărbaţi, stabilit de Usain Bolt, care a alergat această distanţă în 9 secunde şi 58 de sutimi, în 41 de paşi, cu o viteză medie de 37,587 km/h şi cu o viteză maximă de 44,72 km/h?

Dar recordul maratonului, alergarea distanţei de 42,195 km în 2 ore, 3 minute şi 38 secunde, stabilit de Patrick Makau Musyoki, va fi doborât?

 



Sau cel al săriturii în înălţime, care rezistă din 1993 (2,45 m, stabilit de Javier Sotomayor)?

Există modele empirico-matematic care, plecând de la datele existente, adică de la cum au evoluat recordurile în timp, încearcă să facă previziuni despre ce s-ar putea întâmpla în viitor. Multe dintre aceste previziuni s-au dovedit deja a fi greşite.

La ora actuală puţine previziuni rezistă. În 1982 Hugh Morton, de la Massay University, Palmerston North (Noua Zeelandă) a calculat cum ca recordul "definitiv" la alergarea a 100 metri va fi de 9 secunde şi 15 sutimi, iar la alte discipline recordurile se vor îmbunătăţi cu maxim 5-10% fata de valorile din 2008. Morton susţinea că aceste recorduri "definitive" vor fi stabilite într-un viitor îndepărtat: între 2187 şi 2254.

În 2007 cercetătorii de la Irmes (Institut de Recherche bio-Medicale et d’Epidemiologie du Sport) din Paris, cu ajutorul unui model matematic au urmărit evoluţia recordurilor din 1897 până astăzi pentru: atletism, ciclism, ridicarea greutăţilor, înot şi patinaj.

Au stabilit ca limitele recordurilor vor fi obţinute între anii 2027 şi 2060, deci mult mai repede decât susţinea Morton. După 2060 va fi imposibil, fără doping, inclusiv aşa-numitul doping genetic, de depăşit aceste limite.

Dopingul genetic este definit ca fiind folosirea non-terapeutică a genelor şi/sau a celulelor care au capacitatea de a creşte performanţa sportivă.

Aceste previziuni nu ţin cont de eventuala evoluţie a speciei umane, evoluţie care are totuşi nevoie de perioade îndelungate pentru a se manifesta.

Rămâne de văzut în viitor dacă aceste previziuni, de exemplu cea care stabileşte o limită "definitivă" pentru timpul de alergare a distanţei de 100 metri, sunt adevărate sau nu.

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Ar fi util dacă ne-ai sprijini cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro