Majoritatea dintre noi știm cum este să fii adolescent la școală și cum se simte să te integrezi (sau nu) în ierarhia socială a unei clase. De obicei, aceasta include o variantă a „copiilor populari”, a „singuraticilor” și a celor „de mijloc”, care au prieteni în mai multe grupuri.
Însă ierarhiile adolescenților nu sunt doar o ordine socială trecătoare. Cercetările arată că aceste rețele și poziții sociale pot influența și sănătatea mintală.
Într-un studiu recent, am descoperit că ele se leagă de una dintre cele mai serioase probleme de sănătate în rândul tinerilor de azi: autovătămarea.
Autovătămarea – rănirea intenționată a propriei persoane – este frecventă în adolescență. Chiar dacă o parte dintre cazuri nu sunt raportate, între 16% și 22% dintre adolescenți afirmă că s-au rănit cel puțin o dată.
Comportamentul pare să fie în creștere, mai ales în rândul fetelor.
Adolescenții care se autovătămează prezintă un risc crescut de agravare a problemelor de sănătate și de sănătate mintală, inclusiv de sinucidere.
Există multe motive pentru care cineva recurge la autovătămare. Poate fi un mecanism de gestionare a distresului emoțional (intra-personal) prin focalizarea pe o senzație fizică sau poate fi influențat de factori sociali (inter-personali), precum relațiile cu colegii.
N.tr. - distresul emoțional este o stare de tensiune psihologică acută, în care persoana percepe că nu mai are resursele necesare pentru a-și gestiona emoțiile sau situația trăită.
Uneori, tinerii pot fi influențați de comportamentul altora sau pot folosi autovătămarea ca mijloc de a comunica o suferință.
Relațiile între colegi au, într-adevăr, o importanță majoră în adolescență și pot conta mult în legătură cu acest comportament (autovătămarea).
Totuși, puține cercetări s-au concentrat asupra modului în care rețelele de prietenie școlară se raportează la autovătămare.
Pentru a acoperi acest gol, am analizat date despre prieteniile și autovătămarea adolescenților dintr-un studiu numit „Reach” („Resilience, Ethnicity and Adolescent Mental Health”), care urmărește un mare grup de tineri în timp.
Reach a colectat date de la circa 4.000 de adolescenți din 12 școli din sudul Londrei. Elevii au completat chestionare despre sănătatea mintală și rețelele lor sociale.
Este cel mai amplu și mai recent studiu de cohortă asupra sănătății mintale a adolescenților din zone urbane diverse din Regatul Unit.
Cercetătorii s-au concentrat pe primul an al colectării datelor, când adolescenții aveau între 11 și 14 ani. Au fost întrebați dacă „au încercat vreodată să se rănească”, iar 14% au răspuns afirmativ. De asemenea, li s-a cerut să numească prieteni din același an școlar – prima dată când un studiu britanic a adunat date simultan despre rețele de prietenie și autovătămare.
Prin analiza rețelelor sociale, cercetătorii au „cartografiat” aceste prietenii și au calculat mai mulți indicatori care reflectau poziția socială a tinerilor, printre care:
• popularitatea (câți te numesc prieten)
• rolul de punte (conectarea între grupuri separate)
• izolarea socială (zero sau un singur prieten).
Am analizat și câți dintre prietenii fiecărui adolescent raportaseră autovătămare, explorând legătura dintre aceste poziții sociale și comportamentul respectiv.
Rețelele sociale și autovătămarea
Am descoperit că atât cine sunt prietenii adolescenților la școală, cât și modul în care aceștia sunt conectați la prietenii lor sunt asociate în moduri diferite cu autovătămarea.
Aproape jumătate dintre adolescenți aveau cel puțin un prieten care raportase că s-a autovătămat. Acest fapt era legat de o probabilitate mai mare ca și adolescenții înșiși să declare că s-au autovătămat, ceea ce ar putea sugera o influență a grupului de colegi.
Diverse poziții sociale din rețelele adolescenților erau, de asemenea, asociate cu autovătămarea.
Unele poziții erau protectoare, adică adolescenții prezentau o probabilitate mai mică de a se autovătăma, în timp ce altele erau riscante, adică probabilitatea era mai mare.
Pozițiile riscante includeau izolarea socială, dar într-o anumită măsură și popularitatea și rolul de „punte” (adică de intermediar între grupuri de prieteni).
Deși popularitatea este adesea considerată un statut social dezirabil, ea poate aduce și presiuni sociale care pot conduce indirect la autovătămare.
Rolul de „punte” poate reflecta adolescenți care se află „între” diferite grupuri de prieteni, ceea ce poate fi epuizant social și asociat cu autovătămarea.
Pozițiile protectoare includeau „sociabilitatea” (a nominaliza multe persoane ca prieteni) și apartenența la un grup strâns unit de prieteni care sunt, la rândul lor, prieteni între ei.
Totuși, cele mai puternice legături (cu autovătămarea) au fost observate în cazul izolării sociale și al faptului de a avea prieteni care se autovătămează.
Am verificat, de asemenea, dacă existau diferențe în funcție de gen. Ne așteptam ca efectele să fie mai pronunțate în rândul fetelor decât al băieților. Totuși, am găsit puține dovezi în acest sens – ceea ce sugerează că rețelele sociale sunt corelate cu autovătămarea în mod similar la băieți și fete, în cadrul eșantionului nostru divers din Londra urbană.
Este important de menționat că aceste rezultate provin din date colectate la un moment dat în evoluția adolescenților. Aceasta înseamnă că descoperirile noastre sunt asocieri și nu putem deduce o relație de cauzalitate sau direcția acesteia. Prin urmare: prezic rețelele sociale din care fac parte adolescenții autovătămarea sau, dimpotrivă, autovătămarea modifică rețelele sociale din care fac parte aceștia? Acest aspect necesită cercetări suplimentare.
Studiul nostru evidențiază faptul că autovătămarea este o provocare importantă pentru sănătate în perioada adolescenței, iar luarea în considerare a rețelelor sociale din școală ale tinerilor poate fi o parte esențială a abordării acestei probleme. Mai precis, autovătămarea nu ar trebui înțeleasă izolat; pot exista elemente sociale implicate în acest comportament, iar acesta poate fi modelat de rețelele de prieteni ale adolescenților.
De asemenea, rezultatele sugerează că, dacă atât conexiunea (de exemplu, a avea prieteni care se autovătămează), cât și deconectarea (izolarea socială) de la colegi sunt asociate cu riscul, atunci este nevoie de mai mult de o singură abordare a prevenirii autovătămării în școli.
Deși poate fi tentant să ne concentrăm pe cei social izolați, este important să luăm în calcul și dinamica grupurilor de prieteni și modul în care autovătămarea unui adolescent poate afecta întreaga rețea de colegi.
În cele din urmă, relațiile dintre colegi din adolescență ne influențează profund și pot continua să modeleze sănătatea mintală pentru decenii. Cu cât înțelegem mai bine rețelele sociale ale tinerilor, cu atât putem sprijini mai eficient sănătatea lor mintală.
Traducere după How teen friendships may predict self harm de Holly Crudgington, cercetător post-doctorand în sănătatea mentală a adolescenților, Universitatea Oxford.
