MezozoiculContinuăm prezentarea erelor geologice cu Mezozoicul, era de mijloc, aşa cum sugerează şi numele său. Dinozaurii sunt vertebratele terestre dominante în cea mai mare parte a Mezozoicului. Conţine Triasicul, Jurasicul şi Cretacicul. Azi, despre primele două.

 

 

 

Istoria Pământului. Paleozoicul târziu (4)


Paleozoicul a fost o eră în care viaţa a realizat multe inovaţii. A depăşit formele unicelulare, a ieşit pe uscat şi a cucerit astfel toată planeta, a învăţat chiar să şi zboare, s-au născut strămoşii grupelor importante de animale şi plante. Extincţiile au pus la încercare formele de viaţă, mai mult sau mai puţin, culminând cu Marea Moarte, cea mai grea lovitură dată fiinţelor de la apariţia acestora până în prezent. S-a dat astfel şansa altor specii de a se adapta şi dezvolta. Următoarea eră este cea a dominaţiei dinozaurilor.


Mezozoicul (251 – 65,5 milioane de ani)

Mezozoicul este a doua eră a Phanerozoicului, cea de mijloc, după cum sugerează şi numele. Schimbările tectonice şi mai ales cele climatice sunt profunde. Apar dinozaurii, ce vor domina planeta timp de 135 de milioane de ani. Dintr-o ramură a dinozaurilor evoluează mai târziu şi păsările. Mamiferele iau şi ele naştere, dar rămân în număr mic şi de dimensiuni reduse până la dispariţia dinozaurilor, ceea ce le va deschide calea să devină următoarea grupă dominantă.

Plantele cele mai răspândite în Mezozoic rămân gimnospermele, spre deosebire de lumea modernă unde angiospermele au ponderea cea mai mare. Spre sfârşitul erei apar plantele cu flori, dar rămân limitate ca număr până în următoarea perioadă.

Mezozoicul conţine trei perioade: Triasic, Jurasic şi Cretacic.



Triasic (251 – 200 milioane de ani)

Începutul Triasicului este unul dezolant. Cea mai mare extincţie a lăsat în urmă multă moarte şi puţinele vieţuitoare ce au supravieţuit luptă din greu într-un mediu încă ostil. Cele mai bine adaptate specii ocupă cele mai bune nişe rămase libere şi se dezvoltă extensiv. Viaţa renaşte din ruine.

Revenirea după extincţie. Prima treime a Triasicului a constat în special în refacere, în încercări de a găsi căi cât mai bune de supravieţuire. Unele specii au reuşit, altele mai puţin. Vechile forme de corali sunt dispărute, însă apar altele mai bine adaptate ce continuă construcţia recifurilor. Amoniţii sunt reduşi drastic, dar evoluează rapid şi se diversifică mai amplu decât în Paleozoic. Echinodermele sunt aproape distruse, dar îşi revin spectaculos. În schimb brahiopodele, reduse şi ele, nu-şi vor reveni niciodată complet.

Coniferele, dominante în Permianul târziu, sunt rare vreme de milioane de ani până reuşesc să-şi revină şi să se diversifice, apărând noi forme.

Geografia şi clima. Triasicul e dominat de aceeaşi Pangea, poziţionată în regiunea ecuatorului, care va începe mai târziu să se fragmenteze în cele două mari continente care au format-o: Gondwana (America de Sud, Africa, Antarctica, Australia, India) la sud şi Laurasia (America de Nord şi Eurasia) în nord.

Clima este caldă şi uscată, cu zone aride întinse în interiorul supercontinentului. Sezonalitatea e pronunţată, diferenţele sunt mari. Nivelul mării era destul de scăzut, pentru că masa continentală era ridicată. Calote polare şi gheţari nu au existat în această perioadă.

Viaţa. Plantele sunt reprezentate la scară largă de conifere şi ferigi (inclusiv copaci). Din prima parte a Triasicului lipsesc zăcămintele de cărbune, ceea ce arată că a durat vreme îndelungată până ce plantele, în special copacii, au recucerit uscatul.

Viaţa marină, cu greu trecută de marea extincţie, şi găsind în Triasic un mediu nu foarte propice, fără multe mări, încearcă să se refacă. Apar noi specii de corali, însă recifurile construite sunt foarte reduse ca mărime faţă de cele din Devonian, chiar şi faţă de cele moderne. Amoniţii, ce rămăseseră cu o singură linie după dezastru, se diversifică neaşteptat. Noi ordine de echinoderme apar, cum ar fi stelele de mare. Puţine familii de peşti au supravieţuit, şi nu se observă o evoluţie spectaculoasă. În schimb începe o diversificare a reptilelor marine, printre care primii plesiozauri; ichthyozaurii, reptile marine asemănătoare cu peştii, de mare succes, se răspândesc, iar spre sfârşitul perioadei deja ating dimensiuni impresionante.

Primii dinozauri apar în ultima parte a perioadei, aproape concomitent cu primele mamifere, la acestea adăugându-se şi alte intrări: reptile zburătoare (pterozaurii), crocodili, ţestoase, broaşte.

Dinozaurii sunt probabil cea mai faimoasă grupă de animale din Mezozoic. Până în Triasicul de mijloc domină sinapsidele, după care acestea dispar în masă; nu este încă stabilit clar dacă dispariţia acestora a fost graduală sau s-a datorat unui eveniment catastrofal. Cert este că au fost brusc înlocuite de archozauri (dinozauri, crocodili şi pterozauri, printre altele). Astfel acestea încep să domine uscatul, apele şi aerul.

Sinapsidele însă nu au dispărut complet, pentru că o ramură a acestora s-a transformat, dând naştere mamiferelor. Mamiferele, deşi vor evolua şi se vor diversifica, vor rămâne tot Triasicul, precum şi tot Mezozoicul, la dimensiuni reduse, cele mai mari neîntrecând un câine obişnuit. Cauza este probabil succesul formidabil atins de dinozauri, ce au obligat alte grupe de animale să aibă medii restrânse. Mai mult, majoritatea mamiferelor erau nocturne; poate acest lucru a determinat apariţia blănii şi un metabolism rapid.

Extincţia Triasic – Jurasic. Triasicul se termină la fel cum începe, cu o extincţie, şi una destul de dură, afectând şi viaţa de pe uscat, şi pe cea marină.

20% din familiile oceanului dispar. Conodonţii nu supravieţuiesc. Pe continent toţi archozaurii, exceptând dinozaurii şi crocodilii,  devin extincţi. Marii amfibieni nu rezistă.

Drept cauze există mai multe propuneri: schimbări climatice de proporţii, un impact meteoritic, erupţii vulcanice. Se pare că cele mai multe dovezi sunt pentru o erupţie vulcanică de proporţii, cu eliberare masivă de dioxid de carbon, ceea ce duce implicit şi la schimbări climatice – un efect de seră pronunţat. În ceea ce priveşte ipoteticul impact, încă nu a fost găsit un crater suficient de mare din perioada respectivă care să explice proporţia extincţiei.

Această nouă dispariţie în masă a unor serii de specii eliberează încă o dată diferite nişe ce vor fi ocupate cu succes de dinozauri, grăbindu-le instaurarea dominaţiei asupra planetei.


Jurasic (200 – 146 milioane de ani)

Deşi încă mai există zone aride în interiorul masei continentale, restul planetei începe să cunoască o climă tot mai umedă, caldă. Râuri uriaşe străbat continentele, solul se acoperă de plante, iar condiţiile sunt extrem de favorabile pentru apariţia şi proliferarea celor mai mari animale ce au existat vreodată.

Animalele mici sunt chiar defavorizate; nu există iarbă în care să se poată ascunde. Mamiferele rămân de dimensiuni reduse şi activează în special noaptea. Dinozaurii domină acum.

Geografia şi clima. Pangea îşi continuă fragmentarea. Începe formarea oceanului Atlantic, în timp ce Tethys se închide, în timp transformându-se în mare.

Nivelul mărilor creşte gradual. Acest lucru duce şi la separarea unor mase de uscat, iar zonele de coastă se înmulţesc.

Clima este caldă şi umedă, efectul de seră este pronunţat. Zonele aride devin restrânse. Nu există dovezi că în această perioadă au existat gheţari, iar în dreptul polilor nefiind masă continentală nu au apărut calote polare extinse.

Viaţa. În oceane vertebratele sunt bine reprezentate de peşti şi reptile marine. Ichthyozauri, plesiozauri, pliozauri, rechini şi crocodili uriaşi dominau apele. Cefalopodele sunt şi ele foarte răspândite: nautili, caracatiţe, amoniţi. Înmulţirea zonelor cu ape puţin adânci duce la înflorirea multor specii; planctonul microscopic se diversifică, recifurile de corali se dezvoltă. Apar primii peşti teleosteeni moderni (peşti cu craniul şi coloana vertebrală complet osoase, acoperiţi cu solzi), care în prezent reprezintă cele mai diversificate vertebrate de pe pământ. Mediul de apă dulce adăposteşte nevertebrate diverse, plus amfibieni, ţestoase şi crocodili.

Pe uscat, plantele sunt reprezentate în special de conifere, cel mai divers grup în perioada respectivă. Ferigile continuă să fie răspândite, la fel copacii asemănători palmierilor. Încă nu există plante cu flori.

Vertebratele de pe continent sunt reprezentate în primul rând de dinozauri. Speciile erbivore ating chiar mărimi unice în istoria vieţii terestre: 35 metri lungime şi 60 de tone greutate. Acest tip de dinozauri este numit sauropode, şi include specii ca Apatosaurus, Diplodocus, Brachiosaurus şi Camarasaurus. Deşi mărimea lor ar putea sugerea că erau invulnerabili, totuşi constituiau pradă pentru terapode, dinozauri carnivori de mari dimensiuni (Megalosaurus, Torvosaurus, Allosaurus sau Ceratosaurus). Spre deosebire de părerea generală însă, cei mai mulţi dinozauri aveau dimensiuni reduse. În timpul Jurasicului apar majoritatea grupelor principale de dinozauri, iar răspândirea este pe toate continentele.

 

Comparaţie om brahiosaur
Comparaţie om brachiosaurus
credit: Wikimedia Commons



Spre sfârşitul Jurasicului evoluează primele păsări dintr-o grupă aparţinând dinozaurilor. Dar pe tot parcursul epocii zborul este deja exploatat de reptilele cu aripi, pterozaurii.

Mamiferele joacă un rol mărunt în acea vreme, fiind fiinţe mici ce trăiesc ascunse în întunericul nopţii sau în vizuini săpate sub pământ.


Istoria Pământului. Cretacicul (6)


Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.