CoşmarAm văzut în primele două părţi ale acestei serii că visele pot fi extrem de utile pentru sănătatea noastră mentală. Dar cu toţi ştim că ele au şi o altă latură, mai întunecată. Mă refer aici, bineînţeles, la coşmaruri. Dar vom vorbi şi despre alte aspecte ale somnului.

 

 

De ce visăm? Semnificaţia visurilor (2)

Vom vorbi şi despre visele lucide (vi s-a întâmplat în timpul unui vis să realizaţi brusc că de fapt visaţi?). Dar mai întâi haideţi să aflăm dacă şi ce visează persoanele care şi-au pierdut vederea sau care s-au născut fără ea.

Despre visele celor care nu văd

Da, oamenii care şi-au pierdut vederea visează. La fel şi cei mai puţin norocoşi dintre noi care s-au născut aşa. Există însă câteva distincţii importante între ceea ce visează aceste persoane.

Cei care s-au născut orbi sau şi-au pierdut vederea înainte de a împlini vârsta de 5 ani nu văd imagini în visele lor. Practic nu văd nimic. Asta deoarece ei nu au imagini vizuale pe care să se bazeze visele lor. Cu toate acestea, ele sunt la fel de bogate din punct de vedere narativ şi în detalii ca şi ale noastre, bazându-se în principal pe percepţiile auditive şi senzoriale din natură, precum şi pe emoţii. Dacă cineva îşi pierde vederea după vârsta de 7 ani, visele lui vor fi pline în continuare cu imagini vizuale. O zonă neclară există încă între 5 şi 7 ani. Destul de interesant, acele mişcări oculare rapide (REM) care ne anunţă că un vis este în progres, nu apar, sau apar foarte rar şi slab, pentru cei născuţi orbi sau rămaşi fără vedere înainte de vârsta de 5 ani.

Dar cei care sunt surzi din naştere? Se pare că aceştia pot visa în limbajul semnelor. Visele lor sunt, de asemenea, mai colorate decât ale oamenilor cu auz normal.

 

Despre coşmaruri

 

Coşmar

 

Există un om care crede că aceste incidente terifiante care ne trezesc în mijlocul nopţii sunt benefice pentru noi şi că fără ele omenirea nu ar putea supravieţui. Antti Revonsuo este un om de ştiinţă finlandez care colectează coşmaruri. El este de părere că multe dintre visele urâte pe care le avem astăzi sunt la fel ca şi cele experimentate de strămoşii noştri. Este sigur faptul că şi aceştia visau deoarece visatul pare să fie programat biologic în creierul nostru, iar creierul înaintaşilor noştri era destul de identic cu cel al nostru. De asemenea ştim că strămoşii noştri trăiau într-un mediu plin cu tot felul de pericole fatale.

Ce l-a condus pe Revonsuo la aceste concluzii este studiul asupra coşmarurilor copiilor.

”Se făcea că mă urmăreşte un lup fioros. Eu alergam şi alergam şi alergam… Dintr-o dată el s-a oprit şi a început să urle. A apărut un alt lup. Apoi altul. şi altul… Astfel că în curând s-a format o haită întreagă de lupi cu colţi uriaşi şi erau cu toţii foarte păroşi şi mari şi înfricoşători. şi au început să alerge după mine…”

Potrivit lui Revonsuo am moştenit aceste vise cu animale sălbatice şi monştri pentru un motiv. Ele reprezintă de fapt nişte repetiţii, nişte simulări pentru lupta reală din viaţa de zi cu zi pentru supravieţuire. Prin natura lor, coşmarurile conţin evenimente ameninţătoare şi ne forţează să ne confruntăm cu ele. Asta deoarece atunci când suntem treji vom întâlni astfel de evenimente (similare sau diferite) şi în viaţa reală, fiind astfel mai bine pregătiţi să le facem faţă, când ne-am pregătit în prealabil pentru ele şi în vis. Acest mecanism pentru simularea evenimentelor stresante din viaţa noastră va rămâne alături de noi pentru tot restul vieţii noastre, dar pe măsură ce creştem, coşmarurile cu animale sălbatice şi alţi monştri vor fi înlocuite cu ororile moderne.

”Visasem că nu puteam găsi sala de clasă. Nu puteam să o găsesc nici pe prietena mea cu care trebuia să mă întâlnesc acolo. Nici ea pe mine. şi rătăcind pe holuri, am ajuns la lift. Am deschis uşa, dar am lovit din greşeală o fetiţă şi a murit.”

Adulţii se confruntă cu coşmaruri foarte moderne: şi-au pierdut portofelul, au avut un accident de maşină sau cu alte evenimente asemănătoare. Deci se pare că creierul nostru este capabil să se ajusteze singur inclusiv în faţa ameninţărilor moderne. Cu toate că putem fi oripilaţi de coşmarurile noastre, ele pot să ne ajute să trecem mai uşor peste greutăţile zilnice. Iar ca specie ar trebui să fim recunoscători pentru aceste viziuni înfricoşătoare. Ele ne forţează să fim pregătiţi pentru evenimente similare atunci când suntem treji. Fără coşmaruri există o bună şansă ca omenirea să nu fi fost aici.

Dar pentru unii reapariţia coşmarurilor, departe de a-i ajuta să supravieţuiască în lumea reală, are exact efectul opus. Există oameni care suferă o experienţă atât de îngrozitoare, încât apare în visele lor iar şi iar. Atunci când suntem traumatizaţi de un eveniment şocant, amintirile sunt stocate în acea parte a creierului responsabilă pentru procesarea reacţiilor emoţionale şi anume în amigdală. Amintirile sunt îngheţate acolo şi reluate iar şi iar. Astfel că visele, în loc să proceseze şi să rezolve amintirile, reuşesc doar să le consolideze şi mai bine. Cu fiecare coşmar, amintirile traumatizante devin din ce în ce mai rele până când pot reapărea chiar şi în viaţa noastră reală, în nişte iluzii vecine cu paranoia.

Vorbim aici de Sindromul de stres posttraumatic care se instalează atunci când pacientul este agresat cel puţin o lună de un factor de stres extrem (accidente, abuzuri, deces al unei persoane dragi, viol, etc.). Alături de manifestările clinice apar şi o serie de "reacţii" concretizate în: depresii, anxietate accentuată mergând până la atac de panică, halucinaţii, folosirea drogurilor şi alcoolului, intenţia de izolare. în cele mai multe cazuri se poate evita instalarea sindromului de stres posttraumatic prin comunicarea problemei stresante unui specialist (dar şi unor simple persoane) şi respectarea sfaturilor acestuia (inclusiv urmarea unui tratament). în alte situaţii informarea în legătură cu boala, manifestările acesteia, atitudinea optimistă şi dorinţa de a rezolva problema stresantă sunt suficiente pentru a depăşi situaţia de stres.


Despre visele lucide

Se pare că există o linie de demarcaţie fină între a visa şi a fi treaz. Ceea ce le ţine separate este gradul în care lumea externă ne influenţează conştiinţa. Când suntem treji avem control asupra stării noastre de conştiinţă, dar există unii oameni care îşi pot extinde controlul asupra conştiinţei şi în somn, aducând astfel lumea viselor şi starea de veghe împreună. Aceşti oameni se numesc visători lucizi.

Dar ce este un vis lucid? Acesta este un vis în care persoana care visează este conştientă că visează şi că visul este în curs de desfăşurare. în timpul viselor lucide, există posibilitatea de a exercita control conştient efectiv asupra mediului, personajelor şi tuturor caracteristicilor acestora, precum şi realizarea unor lucruri care sunt imposibile sau foarte puţin probabile în realitatea fizică a stării de veghe.

 

Vis lucid

Vis lucid
credit: anotherwanderer.deviantart.com


Pentru un om de ştiinţă, un astfel de episod de vis lucid a fost atât de puternic încât i-a schimbat cursul vieţii complet. El se numeşte Stephen LaBerge şi în prezent lucrează la Universitatea Stanford. ”Am avut câteva vise lucide în care brusc mi-am dat seama că visez. Mi-am spus: uite ce lucru interesant. Vreau să învăţ mai multe despre asta. Am început să citesc cărţi pe această temă şi am aflat că spre sfârşitul anilor 70, cei mai mulţi experţi în somn erau de părere că visele lucide sunt imposibile.” Astfel LaBerge s-a hotărât să demonstreze contrariul şi în acest scop a conceput un experiment ingenios. înainte ca subiecţii săi să meargă la culcare, LaBerge le dădea o simplă instrucţiune – dacă deveneau conştienţi de o lumină intermitentă în timpul visului, aceştia trebuiau să îşi mişte ochii, mai întâi spre stânga, apoi spre dreapta. Apoi, în timp ce visau, LaBerge a îndreptat o lanternă înspre ochii lor. în mod remarcabil, voluntarii au răspuns!

Astăzi LaBerge reuneşte în cadrul unor seminarii, grupuri de persoane care vor să înveţe tehnica viselor lucide. Cursanţilor li se dă o mască care emite o lumină intermitentă. Dacă învaţă cum să răspundă la ea în timp ce sunt adormiţi, atunci sunt visători lucizi. LaBerge vrea ca studenţii săi să facă un pas înainte şi să înveţe cum să devină conştienţi că visează chiar în timpul visului. Mulţi dintre participanţi au venit la cursul lui pentru a explora această lume minunată a viselor, dar pentru câţiva dintre ei acesta poate fi mult mai util de atât. înfruntarea şi depăşirea coşmarurilor este unul dintre cele mai importante obiective. Pentru persoanele care au coşmaruri des şi învăţă să înţeleagă ce sunt acestea de fapt, ele nu mai au nici un efect înfricoşător. Iată ce spune unul dintre participanţi: ”Sper să pot să îmi dezvolt abilitatea de a avea vise lucide. în prezent sunt un alcoolic aflat în recuperare şi sunt adesea deranjat de visele în care beau. De aceea mi-ar plăcea să am un oarecare control asupra lor în timp ce dorm, astfel încât atunci când sunt treaz să-mi pot ţine gândurile departe de băutură.”


O altă tehnică folosită de LaBerge – tehnica MILD - funcţionează astfel: îţi spui repetat în gând înainte de a merge la culcare că îţi vei aminti visele. Apoi îţi concentrezi toată atenţia asupra faptului că vrei să îţi dai seama că visezi şi foarte important... ca vrei să nu uiţi acest lucru. Apoi te concentrezi ca să reintri într-un vis recent şi începi să cauţi dovezi că este într-adevăr un vis. îţi imaginezi ce ţi-ar plăcea să faci în acel vis. De exemplu, poate ai vrea să zbori, aşadar te imaginezi zburând în vis. Repeţi aceşti doi paşi (să recunoşti când visezi şi să reintri în vis) până mergi la culcare. Folosind această tehnică, Dr. LaBerge a fost capabil să aibă vise lucide la comandă. Dar deoarece această tehnică cere un antrenament mental deosebit, este greu de atins de majoritatea dintre noi. Să te concentrezi sună bine în teorie, dar cum să faci practic acest lucru? Să fii în măsură să îţi controlezi visele este un lucru foarte ”cool”, dar este de asemenea şi foarte greu cu tot cu pregătirea specială. La noi nu există date culese, dar în Statele Unite se estimează că mai puţin de 100.000 de oameni deţin această abilitate.

Un alt savant, Allan Hobson, conform abordării sale neuropsihologice a viselor lucide, a ajutat şi el substanţial la plasarea explicaţiei acestor vise pe un teren mai solid şi mai puţin speculativ.

Preluarea controlului asupra vieţii noastre din vis este o abilitate de pe urma căreia, crede LaBerge, putem cu toţii beneficia. Este un loc în care poţi experimenta viaţa ta, fără teamă de consecinţe. Visarea lucidă ar putea oferi persoanelor cu handicap şi altor oameni dezavantajaţi posibilitatea de a-şi îndeplini cele mai imposibile vise: persoanele paralizate ar putea experimenta mersul în vis, ca să nu mai vorbim de dansat , de zburat sau de satisfacerea fanteziilor erotice.


Înainte de a vă trezi

Aşadar ştiinţa a descoperit că visele noastre reprezintă mai multe lucruri. Sunt un dispozitiv evoluţionist crucial dezvoltat de către mintea noastră care să ne ajute în consolidarea amintirilor. Reprezintă de asemenea o cale de rezolvare a problemelor noastre. Visele chiar ne ajută să supravieţuim. De-a lungul orelor din noapte, mintea noastră ne antrenează pentru a face faţă zilei care vine. Un lucru important de ştiut este că obţinem toate beneficiile experienţelor din vis, chiar dacă atunci când suntem treji habar n-avem că am visat toată noaptea. Creierul nostru lucrează neobosit pentru a stabili importanţa evenimentelor semnificative din viaţa noastră, modul în care acestea se potrivesc împreună cu alte evenimente vechi din trecutul nostru şi ce înseamnă ele pentru alte evenimente probabile din viitor.

Aşadar la noapte, pe măsură ce veţi intra în minunata lume a viselor, relaxaţi-vă şi lăsaţi-vă mintea să vă ducă în aventura vieţii voastre.

 

 

V-a plăcut acest articol? Vizitaţi blogul autorului articolului: Gândeşte raţional.

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Dacă găsești util site-ul, ne poți ajuta cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro