Problema sexului biologic pare simplă la prima vedere, dar pentru cercetători, care cunosc toate detaliile și excepțiile, lucrurile se văd într-o complexitate care îi obligă să observe și să transmită că, în fapt, ceea ce credem că este clar și evident este... diferit. Problema definirii sexului este una care a generat dezbateri aprinse, mai ales în contextul discuțiilor despre gen și identitate.
Mai jos, puteți citi pe acest subiect un articol scris de Lixing Sun, autor al mai multor cărți, profesor la Universitatea Washington și cercetător la Radcliffe Institute for Advanced Study. Articolul analizează pe scurt toate ipotezele majore istorice cu privire la ce stabilește sexul, în context mai larg animal, și propune ce crede că ar fi o definiție corectă științific.
Puncte-cheie:
• Definirea sexului biologic prin organele sexuale sau cromozomi este neștiințifică, din cauza numeroaselor excepții.
• Sexul biologic este definit tradițional prin gameți (spermatozoizi și ovule), esențiali pentru reproducerea directă.
• Această definiție este incompletă, deoarece condițiile intersex pot fi adaptative prin selecția de rudenie.
• O definiție completă a sexului biologic ar trebui să includă masculin, feminin și intersex.
Ce este sexul biologic? Pare o întrebare cu un răspuns evident: masculin și feminin, desigur. Ai putea indica organele sexuale interne sau externe, ori cromozomii sexuali (XX pentru femei, XY pentru bărbați) sau gene precum SRY, dirijorul responsabil de declanșarea dezvoltării masculine.
Aceste răspunsuri reprezintă doar o parte a poveștii — și funcționează suficient de bine pentru majoritatea oamenilor. Dar pentru toți oamenii? Nu chiar. Iar în restul lumii biologice, aceste explicații se prăbușesc ca niște castele de nisip sub diversitatea naturii. Să demontăm câteva dintre cele mai comune concepții greșite și să ajungem la o înțelegere mai solidă științific a ceea ce înseamnă cu adevărat sexul biologic.
1. De ce organele sexuale externe nu pot defini sexul
Majoritatea animalelor nu au tipul de organe sexuale externe pe care îl au oamenii. Chiar și printre mamifere, stereotipul uman al anatomiei „masculine și feminine” nu este universal.
Să luăm exemplul hienelor pătatе. Ele trăiesc în societăți matriarhale, unde femelele adulte sunt cu 10% mai mari decât masculii. Femelele au un organ sexual extern numit pseudo-penis, aproape imposibil de distins de cel real. Pentru a completa iluzia, au și un scrot. Asemănarea este atât de convingătoare, încât chiar și experții pot avea dificultăți în a deosebi masculii de femele.
Ce se află în spatele acestui fenomen evolutiv? Răspunsul vine din peisajele dure și sărace în hrană din Africa, unde trăiesc hienele. Confruntate cu cerințele nutriționale ridicate ale sarcinii, femelele au evoluat corpuri mai mari și temperamente mai agresive pentru a concura mai eficient cu masculii pentru resurse, prin creșterea nivelului de androgeni. Drept rezultat, nivelurile ridicate de hormoni masculini duc și la dezvoltarea unor organe sexuale externe asemănătoare celor masculine.
2. De ce organele sexuale interne nu spun întreaga poveste
La fel cu organele externe, nici organele sexuale interne nu sunt întotdeauna dedicate exclusiv producerii gameților — spermatozoizi sau ovule — așa cum arată cazul fascinant al cârtiței europene.
Femelele de cârtiță sunt adevărate „multitaskeri” biologice, având gonade care funcționează ca o casetă mixtă, cu două piste. Aceste gonade includ atât țesut ovarian, responsabil de producerea ovulelor, cât și țesut testicular anormal, care nu produce spermatozoizi. În sezonul de reproducere, țesutul ovarian intră în prim-plan, produce ovule, iar acestea sunt fecundate și duc la nașterea puilor.
După naștere, țesutul ovarian se micșorează, iar cel testicular preia controlul, producând cantități mari de testosteron. Această creștere a testosteronului sporește agresivitatea mamei, ajutând-o să concureze pentru hrană și să-și protejeze violent puii. Acest caz arată că organele sexuale interne nu sunt un marker definitiv al sexului biologic.
3. De ce cromozomii sexuali nu definesc sexul biologic
Majoritatea animalelor nici măcar nu au cromozomi sexuali. Chiar și la mamifere, sistemul familiar XX/XY nu este atât de universal pe cât credem.
Plurală exemplelor: ornitorincul și echidnele din Australia — mamifere care depun ouă — au cinci perechi de cromozomi sexuali. În același timp, unele rozătoare și lilieci au renunțat complet la cromozomul Y, rămânând cu un sistem XX pentru femele și X0 (un singur cromozom X) pentru masculi.
Și oamenii complică lucrurile. Deși majoritatea se încadrează în structura XX/XY, există variații precum X0 (sindrom Turner), XXY (sindrom Klinefelter), XXX (trisomie), XYY și chiar combinații mai complexe precum XXXY sau XXXXY. Deși acești indivizi au adesea probleme de fertilitate, unii — precum cei cu XXX sau XYY — sunt complet fertili sau aproape fertili.
Scopul evolutiv al acestor variații rămâne necunoscut. Dar un lucru este clar: cromozomii sexuali nu pot defini sexul biologic.
Notă Scientia: Cum explică într-un alt articol autorul de ce perechile de cromozomi nu sunt cauza sexului:
„Determinarea sexului nu este opera unei singure perechi de cromozomi, ci a unei rețele genetice vaste — o simfonie biochimică ce implică peste 50 de „instrumentiști”, adică gene.
Desigur, gena SRY de pe cromozomul Y poate porni procesul care duce la dezvoltarea testiculelor. Dar multe dintre etapele esențiale au loc în alte părți ale genomului. Iată câteva exemple:
– SOX9, care construiește testiculele, se află pe cromozomul 17.
– WNT4 și RSPO1, care promovează dezvoltarea ovariană, se află pe cromozomul 1.
– FOXL2, esențială pentru menținerea identității ovariene, este localizată pe cromozomul 3.
Cu alte cuvinte, majoritatea genelor implicate în modelarea anatomiei noastre reproductive sunt împrăștiate în tot genomul; doar câteva sunt limitate la cromozomii X și Y.
Atunci de ce le mai numim «cromozomi sexuali»? În mare parte pentru că, la majoritatea oamenilor existența cromozomilor XY se aliniază cu dezvoltarea anatomiei masculine, iar XX cu anatomia feminină. Dar aceasta este o corelație — nu o cauzalitate. Există numeroase excepții: persoane cu cromozomi XX care dezvoltă testicule sau persoane XY care dezvoltă ovare, totul depinzând de modificări subtile în acele gene.”
Notă Scientia: Cu toate acestea, deși nu este cauzalitate între prezența cromozomilor XY și anatomia masculină și între prezența cromozomilor XX și anatomia feminină, cromozomii sunt totuși foarte buni predictori ai traseului de dezvoltare sexuală. Excepțiile sunt rare și vin cu caracteristici biologice clare, nu sunt scenarii „invizibile” (adică dacă ai caracteristicile fizice și psihice ale unui bărbat/ femei, te identifici ca atare, probabilitatea este de 100% să fii bărbat/ femeie).
4. De ce genele nu pot determina definitiv sexul
La fel cu cromozomii sexuali, genele responsabile pentru determinarea sexului sunt departe de a fi inflexibile. Numai la mamifere au fost documentate nepotriviri între sexul genetic și cel anatomic în mai multe specii — inclusiv la oameni.
Un exemplu celebru a apărut la Jocurile Olimpice din Atlanta din 1996. Opt atlete care participau la probe feminine, toate anatomic femei, s-au dovedit purtătoare ale genei SRY — declanșatorul genetic al dezvoltării masculine. Explicația? Majoritatea acestor atlete erau intersex, din cauza unei afecțiuni numite sindrom de insensibilitate la androgeni (AIS). Indivizii cu AIS sunt potențial masculi (XY), dar corpul lor nu răspunde la androgeni, hormonii care produc trăsăturile masculine. Ca urmare, dezvoltarea lor urmează calea feminină, inclusiv formarea unor organe genitale externe feminine.
Acest exemplu subliniază cât de complexă este determinarea sexului: implică zeci de gene, care interacționează în moduri complicate, producând o variație impresionantă.
5. Ce este sexul biologic? Viziunea binară tradițională
O definiție definitivă a sexului biologic le-a scăpat biologilor timp de secole, până în 1972, când trei biologi conduși de Geoff Parker au propus un cadru bazat pe dimensiunea gameților. Masculii, au argumentat ei, sunt entitățile care produc gameți mici — spermatozoizi — iar femelele produc gameți mari — ovule. Această clasificare a devenit consensul în biologie, consolidând viziunea binară.
Totuși, acest consens a fost din ce în ce mai contestat în ultimele decenii, odată cu documentarea cazurilor de indivizi intersex în tot mai multe specii.
6. Ce este sexul biologic? O nouă viziune, non-binară
Este adevărat că producerea de spermatozoizi sau ovule viabile este esențială pentru reproducerea directă. Dar evoluția, așa cum a arătat biologul William Hamilton în 1964, nu se referă doar la reproducerea directă. Se referă la transmiterea genelor — propriile tale gene — fie prin propriii urmași, fie ajutându-ți rudele, care împărtășesc o mare parte din genele tale. Această idee revoluționară, cunoscută ca selecție de rudenie, a rescris regulile succesului evolutiv.
Gândește-te la evoluție ca la un decatlon. Ca să câștigi aurul, nu trebuie să domini fiecare probă; trebuie doar să strângi suficiente puncte per total. Selecția de rudenie funcționează la fel. Nu trebuie să te reproduci direct. Dacă rudele tale prosperă datorită ție, tot îți transmiți genele.
Acest lucru este ilustrat cel mai clar în viața colectivă a insectelor sociale. Într-un stup de albine, într-o colonie de furnici sau într-o societate de șobolani golași, majoritatea indivizilor sunt muncitori sau soldați sterili — practic, fără sex (în esență, intersex). Ei nu se reproduc; această sarcină revine reginei. Descendenții ei poartă nu doar genele ei, ci și genele muncitorilor sterili care asigură supraviețuirea coloniei.
Păsările și mamiferele joacă același joc al selecției de rudenie. De exemplu, puii de păsări renunță adesea să se reproducă pentru a-și ajuta părinții să crească frații. Maimuțele și primatele cooperează intens cu rude apropiate.
Oamenii nu sunt diferiți: atunci când îi ajutăm pe frați, strângem fonduri pentru copii sau scriem un testament, participăm la același joc evolutiv.
Privit prin această lentilă, sexul biologic devine mai mult decât separarea în producători de spermă și producători de ovule. Indivizii intersex, care nu produc gameți viabili, contribuie totuși la jocul evolutiv fără reproducere directă. În această lumină, viziunea binară strictă - masculin-feminin - nu mai este doar incompletă, este depășită.
> Citiți și: Poți fi femeie dacă ai cromozomi XY? Cazul boxerei algeriene Imane Khelif
Unsexed: A Biologist’s (Unlonely) Search for the Evolutionary Logic of Sex and Gender | Lixing Sun
Sursa: PsychologyToday
