Apa este esențială pentru funcționarea zilnică și pentru sănătate, iar fără ea putem supraviețui doar câteva zile. Totuși, pierdem constant apă prin transpirație, urinare și chiar prin evaporare atunci când respirăm.
Acesta este motivul pentru care am evoluat cu un mecanism de reglare și menținere a apei în corpul nostru. La fel cu alte animale, supraviețuirea noastră depinde de un impuls biologic puternic care ne spune să găsim și să bem apă pentru a echilibra pierderea de lichide.
Aceasta este setea – o senzație de uscăciune în gură care ne semnalează că avem nevoie să bem. Acest mecanism fiziologic de bază este controlat în principal de o parte a „centrului de control” al creierului, numită hipotalamus.
Hipotalamusul primește semnale din diverse regiuni ale corpului și, în schimb, eliberează hormoni care acționează ca mesageri pentru a semnala senzația de sete.
Ce este deshidratarea?
Menținerea hidratării (a unei cantități suficiente de apă în corp) este importantă din mai multe motive, inclusiv:
- reglarea temperaturii corpului prin transpirație și respirație
- lubrifierea articulațiilor și ochilor
- prevenirea infecțiilor
- digestia și absorbția nutrienților
- eliminarea deșeurilor (prin rinichi)
- prevenirea constipației
- funcția cerebrală (inclusiv memoria și concentrarea)
- starea de spirit și nivelurile de energie
- performanța fizică și recuperarea după efort
- sănătatea pielii.
Deshidratarea apare atunci când corpul nostru nu are suficientă apă. Chiar și scăderi ușoare ale nivelului de lichide au consecințe vizibile, cum ar fi dureri de cap, senzație de amețeală, letargie și dificultăți de concentrare.
Deshidratarea cronică poate prezenta riscuri mai grave pentru sănătate, inclusiv infecții ale tractului urinar, constipație și pietre la rinichi.
Ce spun dovezile?
Deși setea este unul dintre cei mai simpli factori biologici pentru o bună hidratare, știința sugerează că senzația de sete și aportul de lichide nu se corelează întotdeauna cu nivelul de hidratare.
De exemplu, un studiu recent a explorat impactul setei asupra consumului de lichide și stării de hidratare. Participanții au fost invitați la un laborator dimineața și apoi după-amiaza pentru a oferi markeri ai stării de hidratare (cum ar fi urina, probe de sânge și greutatea corporală). Relația dintre nivelurile de sete de dimineață și starea de hidratare de după-amiază a fost neglijabilă.
Mai mult, setea poate fi influențată de factori de mediu, cum ar fi accesul la apă. De exemplu, un studiu a analizat dacă accesul facil la apă într-un laborator influența cât de mult beau oamenii și cât de hidratați erau. Legătura dintre cât de sete le era și cât de hidratați erau a fost slabă, sugerând că disponibilitatea apei influența mai mult consumul de lichide decât setea.
Exercițiul fizic poate schimba, de asemenea, mecanismul setei, deși studiile sunt limitate în acest domeniu.
Este interesant faptul că cercetările arată că femeile experimentează setea mai puternic decât bărbații, indiferent de starea de hidratare. Pentru a înțelege diferențele de gen în ceea ce privește setea, cercetătorii au perfuzat bărbați și femei cu lichide și apoi le-au măsurat setea și nivelul de hidratare. Au descoperit că femeile raportau setea la un nivel mai mic de pierdere de lichide. De asemenea, femeile tind să răspundă la senzația de sete bând mai multă apă.
Alte metode de a verifica dacă ai nevoie să bei apă
Deși unele persoane vor avea nevoie să bea mai mult sau mai puțin, pentru mulți opt pahare (sau doi litri) pe zi reprezintă o cantitate bună de apă.
Dar dincolo de sete, există multe alte metode de a verifica dacă trebuie să bei mai multă apă:
1. Culoarea urinei: urina galben pal indică de obicei o bună hidratare, în timp ce urina închisă la culoare, concentrată, sugerează deshidratare.
2. Frecvența mersului la toaletă: urinarea regulată (de aproximativ patru până la șase ori pe zi) indică o bună hidratare. Urinarea rară poate semnala deshidratare.
3. Testul turgorului pielii: prinderea ușoară a pielii (de exemplu, de pe dosul mâinii) și observarea cât de repede revine pielea la poziția normală poate ajuta la evaluarea hidratării. Revenirea lentă poate indica deshidratare.
4. Gura și buzele: o gură uscată sau buze crăpate pot fi semne timpurii de deshidratare.
5. Dureri de cap și oboseală: durerile de cap frecvente, amețelile sau oboseala inexplicabilă pot fi semne de hidratare inadecvată.
6. Transpirația: la persoanele active fizic, monitorizarea cantității de transpirație în timpul activității poate ajuta la estimarea pierderii de lichide și a nevoilor de hidratare. Nivelurile ridicate de transpirație pot predispune o persoană la deshidratare dacă nu poate înlocui lichidele pierdute prin consum de apă.
Aceste indicii, utilizate împreună, oferă o imagine mai bună a hidratării fără a depinde exclusiv de senzația de sete. Desigur, dacă simți sete, este întotdeauna o idee bună să bei apă.
Traducere și adaptare după Is thirst a good predictor of dehydration?
Autoarele:
Lauren Ball - profesor la The University of Queensland
Kiara Too - doctorand la School of Human Movement and Nutrition Sciences, The University of Queensland
