Ca material, plasticul a schimbat efectiv felul în care trăim – este ieftin, poate fi turnat în practic orice formă şi este, în mare parte, uşor de reciclat (atunci când oamenii se deranjează s-o facă). Și atunci de ce mai folosim încă sticle de sticlă şi cutii de aluminiu pentru a depozita berea? Are legătură cu estetica? Gustul? Sau există un alt factor implicat?

 


Deşi mulţi vor fi surprinși să afle asta, se pare că berea este uneori ambalată în sticle de plastic în unele părţi ale lumii, de exemplu în Marea Britanie. Aici, sticlele de bere de plastic sunt un lucru destul de obişnuit la festivaluri şi alte manifestări similare. De fapt, la evenimentele deosebit de mari din Marea Britanie, este adesea obligatoriu ca alcoolul să se servească în sticle de plastic, lucru pe care autorul acestui articol l-a experimentat nemijlocit din ambele părţi ale barului.

 

 

De exemplu, în timpul Jocurilor Olimpice din 2012, Heineken, sponsorul oficial de băuturi alcoolice al evenimentului, a încărcat frigiderele din Londra cu peste un milion de sticle de bere de plastic realizate special pentru acesta. Deşi au declarat că au făcut-o din raţiuni legate de mediu, s-a speculat că motivul adevărat a fost preocuparea pentru siguranţă. La orice eveniment unde urmează să ai mii de oameni beţi din diverse culturi, care privesc o competiţie în care sunt implicaţi emoţional, toate astea în timp ce se află foarte aproape unii de ceilalţi, este logic să nu le dai mici „bâte” de sticlă şi un potenţial mijloc de a se înjunghia.

Și atunci vă întrebaţi de ce nu este această practică mai răspândită? Ei bine, poate că răspunsul cel mai pertinent pentru noi, în calitate de consumatori, este acela că ambalarea berii în sticle de plastic îi poate afecta gustul. Plasticul este mult mai poros decât sticla (care este aproape impermeabilă la oxigen şi dioxid de carbon). În termeni „laici”, asta înseamnă că berea (sau băutura carbogazoasă) se va „trezi” mai repede într-o sticlă de plastic decât într-una de sticlă, deoarece dioxidul de carbon care o face de la bun început acidulată poate „scăpa” mai uşor. Celălalt beneficiu al sticlei este că e aproape complet neutră ca gust, ceea ce înseamnă că practic nu interacţionează chimic cu ceea ce depozitezi în ea. Ca să cităm site-ul „Sticla înseamnă viaţă”, „atunci când mănânci sau bei ceva din sticlă, simţi gustul pur al acelui aliment sau al acelei băuturi – nimic mai mult, nimic mai puţin”.

 

 

Pe de altă parte, plasticul este plin de substanţe chimice care ar putea să se scurgă în băutura ta şi să-ţi distrugă berea şi poate chiar mai mult de-atât. De exemplu, plasticul folosit cel mai adesea pentru a depozita băuturile carbogazoase şi unele mărci de bere, tereftalatul de polietilenă (adesea prescurtat PET) eliberează, printre altele, un metaloid toxic cunoscut drept antimoniu. Atunci când e depozitat la temperatura camerei sau la temperaturi mai scăzute, cantitatea de antimoniu eliberată este în general considerată inofensivă, dar, pe măsură ce temperatura creşte, creşte şi nivelul de antimoniu din băutură. Atunci când sticlele sunt depozitate într-un garaj fără izolaţie pentru câteva luni pe timp de vară sau în unele zone calde, nivelurile pot depăşi limitele recomandate stabilite de Agenţia de Protecţie a Mediului.

În ceea ce priveşte cutiile de aluminiu, acest metal este, la fel ca sticla, relativ impermeabil, ceea ce-l face un recipient ideal pentru depozitarea berii. Interesant este că interiorul cutiilor de aluminiu e tratat cu un polimer special, tocmai pentru a reduce riscul ca aluminiul să se scurgă în băutură, ceea ve le face mult mai sigure; printre altele, nivelurile ridicate de aluminiu din organism au fost asociate cu boli precum Alzheimerul sau Parkinsonul (întâmplător, omul care a dat numele bolii Parkinson a fost implicat într-un complot vizând asasinarea regelui George al III-lea). În orice caz, cutiile de aluminiu mai au şi avantajul unic de a fi complet opace, ceea ce protejează băuturile pe care le conţin mult mai bine decât orice alt fel de ambalaj.

De fapt, celălalt motiv pentru care sticla sau, mai exact, sticla colorată este folosită adesea pentru a depozita berea este acela că o protejează de razele soarelui. Deşi este posibil să creezi plastic de aceeaşi culoare, acest lucru are potenţialul de a da peste cap iniţiativele deja existente de reciclare a plasticului. Culoarea aurie a sticlelor de bere de plastic împreună cu straturile adiţionale de care este nevoie pentru a proteja berea dinăuntru le fac mai greu de reciclat decât sticlele transparente de plastic preferate de industria băuturilor carbogazoase.

O altă problemă cu sticlele de plastic este că acestea pur şi simplu nu pot rezista procesului de pasteurizare prin care trec majoritatea tipurilor de bere. Vedeţi voi, după ce berea a fost fabricată şi ambalată, ea trece de obicei printr-o maşinărie care o stropeşte cu apă fierbinte pentru a încălzi lichidul din interior şi a ucide orice microbi care ar fi putut supravieţui procesului de producţie. Asta garantează că berea este bună de băut şi îi şi creşte semnificativ termenul de valabilitate. În timp ce sticlele de sticlă şi cutiile sunt mai mult decât capabile să reziste acestui proces fără incidente, sticlele de plastic tind să se deformeze. Asta înseamnă că trebuie să sari complet peste acest proces sau să foloseşti un plastic mult mai rezistent, ceea ce-i creşte costul de bază, lucru pe care companiile sunt hotărâte să-l evite, dacă este posibil.

Deşi există într-adevăr producători de bere care caută moduri de a transforma în realitate folosirea răspândită a sticlelor de bere de plastic (şi de a convinge publicul larg să accepte schimbarea), în acest moment recipientele de sticlă şi aluminiu se află încă la conducere.

Traducere de Ana Dumitrache după isnt-beer-sold-plastic-bottles

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.