Un stop cardiac și un infarct sunt concepte distincte, dar care se suprapun, în legătură cu inima (în esență, un mușchi care se contractă, funcționând ca o pompă). Când se contractă, împinge sângele – care conține oxigen și nutrienți – către toate țesuturile din corpul nostru.
Pentru ca mușchiul inimii să funcționeze eficient ca o pompă, acesta trebuie să aibă propriul aport de sânge, livrat prin arterele coronare. Dacă aceste artere sunt blocate, mușchiul inimii nu primește sângele de care are nevoie. Acest lucru poate cauza rănirea sau moartea mușchiului inimii, iar inima nu mai pompează sânge.
Infarctul (atacul de cord) versus stop cardiac
Simplu spus, un infarct, cunoscut și sub denumirea de „infarct miocardic” sau de „atac de cord”, descrie vătămarea sau moartea mușchiului inimii.
Un stop cardiac este atunci când inima încetează să bată sau, altfel spus, încetează să funcționeze ca o pompă eficientă.
Cu alte cuvinte, ambele se referă la faptul că inima nu funcționează așa cum ar trebui, dar din motive diferite. După cum vom vedea mai târziu, unul poate duce la celălalt.
De ce apar? Cine este expus riscului?
Infarctul apare, de obicei, din cauza blocajelor în arterele coronare. Uneori, acest lucru este numit boală arterială coronariană (cardiopatie ischemică).
Cauza principală la aproximativ 75% dintre oameni este un proces numit ateroscleroză. Acesta este procesul prin care țesutul gras și fibros se acumulează în pereții arterelor coronare, formând o placă aterosclerotică. Placa poate bloca vasul de sânge sau, în unele cazuri, poate duce la formarea unui cheag de sânge.
Ateroscleroza este un proces pe termen lung, cu mai mulți factori de risc care pot trece neobservați. Tensiunea arterială ridicată, colesterolul ridicat, alimentația, diabetul, stresul și genele sunt toate implicate în acest proces de formare a plăcii aterosclerotice.
Alte cauze ale infarctului includ spasmele arterelor coronare (care determină constricția acestora), traumatismele toracice sau orice altceva care reduce fluxul de sânge către mușchiul inimii.
Indiferent de cauză, blocarea sau reducerea fluxului de sânge prin aceste „conducte” poate face ca mușchiul inimii să nu primească suficient oxigen și nutrienți. Astfel, celulele din mușchiul inimii pot fi vătămate sau pot muri.
Dar un stop cardiac este rezultatul iregularității în bătăile inimii, ceea ce îngreunează capacitatea inimii de a pompa sângele eficient în tot corpul.
Aceste iregularități ale bătăilor inimii sunt, în general, cauzate de probleme de natură electrică la nivelul inimii.
Există patru tipuri de astfel de probleme:
- tahicardia ventriculară: un ritm cardiac rapid și anormal în care bătăile inimii depășesc 100 de bătăi pe minut (ritmul cardiac normal la un adult, în repaus, este, în general, de 60-90 de bătăi pe minut). Acest ritm rapid împiedică inima să se umple cu sânge și, prin urmare, să pompeze corespunzător.
- fibrilația ventriculară: în loc de bătăi regulate, inima tremură sau „fibrilează”, asemănându-se cu un sac de viermi, rezultând un ritm cardiac neregulat de peste 300 de bătăi pe minut.
- activitatea electrică fără puls: apare atunci când mușchiul inimii nu reușește să genereze o forță de pompare suficientă după stimularea electrică, rezultând absența pulsului.
- asistolia: ritmul cardiac clasic de „linie dreaptă” pe care îl vezi în filme, indicând absența activității electrice în inimă.
Asistolie
Stopul cardiac poate apărea din numeroase afecțiuni preexistente în legătură cu inima, dar nu neapărat, cum ar fi cazurile de înec, traume, asfixiere, șoc electric sau supradoză de droguri.
Dar dintre numeroasele cauze ale unui stop cardiac, boala cardiacă ischemică, cum ar fi un infarct, se remarcă drept cea mai comună cauză, reprezentând 70% din toate cazurile.
Cum poate un infarct/ atac de cord să provoace un stop cardiac?
În timpul unui infarct mușchiul inimii poate fi deteriorat sau porțiuni din el pot muri. Acest țesut deteriorat sau mort poate perturba capacitatea inimii de a conduce semnalele electrice, crescând riscul de a dezvolta aritmii, ceea ce poate duce la un stop cardiac.
Așadar, deși un infarct este o cauză comună a stopului cardiac, un stop cardiac, în general, nu provoacă un infarct.
Cum se manifestă un stop cardiac și un infarct?
Pentru că un stop cardiac duce la pierderea bruscă a capacității de pompare eficientă a inimii, cele mai comune semne și simptome sunt pierderea bruscă a cunoștinței, absența pulsului sau a bătăilor inimii, oprirea respirației și pielea palidă sau cu tentă albastră.
Semnele și simptomele comune ale unui infarct miocardic includ durerea sau disconfortul toracic, care pot apărea în alte zone ale corpului, cum ar fi brațele, spatele, gâtul, maxilarul sau stomacul. De asemenea, sunt frecvente dificultățile de respirație, greața, amețelile, paloarea și transpirația.
Deși atât infarctul, cât și stopul cardiac sunt afecțiuni legate de inimă, ele diferă prin mecanismele și rezultatele lor.
Un infarct este ca un blocaj în conductele care furnizează apă unei case. Dar un stop cardiac este ca o defecțiune electrică în cablajul casei.
În ciuda naturii lor diferite, ambele condiții pot avea consecințe grave și necesită atenție medicală imediată.
Autorii:
Michael Todorovic, profesor asociat de medicină, Bond University
Matthew Barton, lector superior, School of Nursing and Midwifery, Griffith University
Traducere și adaptare după What's the difference between a heart attack and cardiac arrest
