Patru mituri cu privire la psihopatie

Psihopatia este o afecțiune neurologică ce nu are drept cauză, cum încă se consideră, o traumă anterioară. Într-un articol recent publicat în PsychologyToday, psihologa Abigail Marsh, cercetător în domeniul psihopatiei, indică patru mituri cu privire la psihopatie care încă persistă, deși cercetările din ultimii ani le infirmă.

Iată, pe scurt, principalele idei din articol:

MITUL 1:
Psihopatia este sinonimă cu violența și criminalitatea
• psihopatia nu este sinonimă cu niciun tip de comportament.
• psihopatia este un construct, ca extraversia, care reflectă o serie de trăsături de personalitate.
• psihopatia este o combinație de trei trăsături: îndrăzneala (un stil în relațiile interpersonale caracterizat de tendința dominării și lipsa fricii), răutatea (o atitudine caracterizată de cruzime) și dezinhibiția (capacitate redusă de autocontrol), trăsături care sunt prezente în diverse combinații (intensitate).
• cele trei trăsături favorizează violența și criminalitatea, desigur, în special în combinație cu sexul (dacă ești bărbat), nivelul de cultură și consumul de substanțe psihotrope, dar chiar și combinate nu duc în mod automat la un comportament violent și criminalitate.

MITUL 2:
Psihopați sunt doar bărbații
• în medie, bărbații prezintă valori ușor mai mari decât femeile la testele de psihopatie, dar psihopatie nu este prezentă în niciun caz doar la bărbați.
• probabil un motiv pentru care se consideră psihopații sunt bărbați este acela că bărbații sunt responsabili de circa 90% dintre crime.

MITUL 3:
Psihopatia apare ca efect al unei traume sau al unui abuz
• semnele psihopatiei apar de regulă pe timpul copilăriei.
• psihopatia este o afecțiune neurologică, precum autismul sau schizofrenia.
• chiar de la vârsta de 2 sau 3 ani, copiii care vor dezvolta psihopatie pot prezenta un comportament caracterizat de lipsa fricii, lipsă de reacție la pericole sau pedepse, lipsa de interes față de afecțiune sau față de fețele altora.
• genetica joacă un rol important în psihopatie.
• traumele din copilărie sau abuzul poate duce la probleme psihologice, precum anxietatea sau depresia, dar nu produc psihopatie.

MITUL 4:
Psihopatia este incurabilă
• deși psihopatia este în parte genetică și este asociată cu schimbări ale structurii și funcției creierului, afecțiunea nu este incurabilă.
• tratamentele existente sunt eficiente în special dacă sunt aplicate în copilărie.
• recent, numeroase laboratoare din lume au arătat că forme targhetate de psihoterapie și medicație pot induce schimbări reale în ce privește simptomele și traiectoria vieții celor cu psihopatie.
• cu toate acestea, cercetarea în domeniul psihopatiei este încă departe de unde ar putea fi, iar motivul principal este tocmai existența miturilor pe care le-am prezentat aici.