Oameni diferiți, luând același medicament, aceeași doză, au reacții diferite. Unii, așadar, se bucură de efectele așteptate ale medicației, alții - beneficii reduse ori chiar niciun efect, iar o altă categorie se luptă cu efectele secundare... De ce?


Pe scurt, sunt trei motive principale: diferențele genetice dintre oameni, interacțiunile dintre substanțele active (medicamente) și inflamația. Să le luăm pe rând.


• Diferențele genetice

În ficat există o colecție de enzime, denumite criptic „citocrom P450”, care au rolul de a metaboliza (descompune) medicamentele, pentru a le elimina din organism.

Dar unii oameni au o problemă: materialul genetic (ADN-ul) care conține „schițele” pentru a crea aceste enzime conține mici erori, iar aceste erori au ca efect faptul că enzimele nu funcționează cum ar trebui.

Dacă aceste erori genetice afectează capacitatea enzimelor de a metaboliza medicamentele, atunci mai multă substanță activă decât cea dorită va intra în circuitul sanguin, putând apărea serioase efecte secundare.

Dar este posibil și efectul invers: o descompunere accelerată a medicamentelor, ca urmare a creării unui număr mai mare de enzime. Se înțelege, în acest caz vom avea o cantitate mai mică de medicament prezentă în sânge, iar o concentrație sub un anumit prag are ca efect ineficiența medicamentului.


Interacțiunea medicamentelor

Mai multe medicamente se pot încurca unele pe altele.

De exemplu, unele medicamente blochează enzima „citocrom P450”, care nu mai poate metaboliza alte substanțe. Este cazul amiodaronei, medicament pentru inimă, care poate bloca descompunerea warfarinei, medicament cu efect anticoagulant. Acest blocaj are ca efect creșterea concentrației de warfarină, putându-se ajunge la situații în care viața pacientului este în pericol.

Într-un alt exemplu, carbamazepina şi fenitoina, medicamente împotriva epilepsiei, pot stimula producerea de enzime metabolice într-un număr mai mare decât cel normal. Ca efect, alte medicamente pot fi descompuse mai repede, concentrația acestora scăzând sub parametrii așteptați, aceste medicamente devenind neeficace.


Inflamația

Atunci când ne rănim sau ne infectăm, organismul generează o reacție inflamatorie, crescând fluxul de sânge către zona afectată și aducând celule albe pentru a steriliza locul și rezolva problema.

Inflamația ar trebui să fie de scurtă durată, dar uneori sistemul imunitar al unor persoane atacă și zone neafectate ale organismului, ceea ce duce la o inflamație cronică ce are ca efect vătămarea țesuturilor și a încheieturilor, iar uneori apare chiar și riscul producerii unui atac de cord.

Inflamația generată de infecții noi sau de boli cronice cu potențial inflamator, precum artrita reumatoidă (reumatismul) și psoriazisul, poate, de asemenea, să afecteze metabolizarea medicamentelor de către enzima „citocrom P450”.

Ficatul produce și un tip special de proteine (citokine) cu rol în răspunsul imun al organismului. Atunci când face asta, producția de citocrom P450 este redusă. După ce infecția dispare, iar nevoia de citokine se reduce, producerea de citocrom P450 revine la valorile normale. Cum pe timpul producerii de citokine capacitatea de descompunere a medicamentelor scade, asta înseamnă că este recomandat ca doza de medicație să fie redusă, pentru a evita doze prea mari și efecte secundare nedorite. Se va reveni la dozele normale după ce dispare infecția.

O modalitate de a verifica nivelul de inflamație prezent în organism este să stabilești nivelul proteinei c-reactive (CRP). Aceasta nu generează inflamație, dar este produsă pe timpul inflamației. Un nivel ridicat de CRP poate indica o scădere a capacității organismului de a metaboliza medicamente.


• Alți factori care interferează cu eficacitatea medicamentelor

Mai există și alte cauze care pot explica diferențele de reacție între oameni la administrarea aceleași doze din același medicament, astfel:
un ficat bolnav afectează modul în care medicamentele sunt descompuse și eliminate din organism;
dimensiunea corpului afectează eficacitatea medicamentelor. O organism mai mic (volum mai mic de fluide) are ca efect o concentrație mai mare de medicament decât în cazul unui organism mai mare. Acesta este motivul pentru care copiii primesc doze mai mici.
unii oameni nu au un număr suficient de receptori pentru descompunerea medicamentelor ori acești receptori nu funcționează cum ar trebui. Poate fi vorba de o mutație genetică ori de o boală. Ca urmare, o doză standard va avea o eficiență scăzută în cazul acestor persoane.

Farmacistul poate ajuta

Pentru a evita interferențele dintre medicamente, atunci când cumperi un medicament spune-i farmacistului ce alte medicamente iei (inclusiv „nemedicamente”, precum suplimentele alimentare), pentru a evita administrarea concomitentă a unor medicamente care interferează în mod nedorit.

Articolul este adaptare după acest articol, scris de C. Michael White, profesor și șeful Departamentului de practică farmaceutică de la Universitatea Connecticut, SUA.

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Dacă găsești util site-ul, ne poți ajuta cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro