VirusUnele vaccinuri par să ne furnizeze o multitudine de beneficii suplimentare. Oare a venit timpul să privim baza medicinei moderne dintr-o nouă perspectivă? Uită-te la umărul stâng: dacă ai peste 24-26 ani aproape sigur ai pe umăr o cicatrice circulară. Îţi aminteşti cum a ajuns acolo?

 

 

Poate că ai stat la coadă pe holul şcolii sau la uşa cabinetului asistentei, privindu-ţi prietenii cum îşi freacă braţul în timp ce pleacă, uşuraţi că au supravieţuit înţepăturii BCG.

Vaccinul Bacillus Calmette-Guérin ţi-a fost administrat pentru a te proteja de tuberculoză. Ceea ce doar de abia ne dăm seama este că, împreună cu multe alte vaccinuri, acesta poate a făcut mult mai mult decât asta.

Există tot mai multe dovezi că vaccinurile au o influenţă mai largă asupra sistemului imunitar decât am crezut. În Africa, de exemplu, studiile au arătat că vaccinul antirujeolic reduce decesul provocat de toate celelalte infecţii combinate de un terţ, în special prin protejarea împotriva pneumoniei, septicemiei şi diareei.

Chiar şi în Occident, unde este mult mai puţin comun să moară copii din cauza bolilor infecţioase, încă există beneficii surprinzătoare: unele vaccinuri par să reducă predispoziţia noastră la eczemă şi astm. Ce generează exact aceste „efecte nespecifice”, aşa cum sunt ele denumite, este un mister. Dar unii oameni de ştiinţă argumentează că, în ciuda incertitudinilor, este timpul să se înceapă valorificarea lor într-un mod mai eficient.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care este principalul furnizor de vaccinuri în ţările dezvoltate, a cerut unui grup de experţi în vaccinuri să descopere cauza acestui lucru. „Acest lucru ar putea avea implicaţii majore asupra sistemului sanitar global” a afirmat Christine Benn, cercetător senior la Statens Serum Institute din Danemarca şi membru al comisiei OMS. „Vaccinurile au reprezentat un succes fantastic, dar noi probabil le putem îmbunătăţi luând în considerare efectele nespecifice. O examinare a acestor probleme trebuia făcută demult.”

Luând în considerare faptul că vaccinurile au fost folosite încă din jurul anului 1800 şi reprezintă baza sistemului public de sănătate, poate părea dificil de crezut că asemenea efecte profunde au fost ignorate în tot acest timp. De fapt, un fizician suedez de la începutul secolului 20 numit Carl Näslund a observat că ceva s-a îmbunătăţit după ce vaccinul BCG a fost introdus în ţara sa. Copiii vaccinaţi aveau o şansă mult mai mare să împlinească un an – cu toate că TBC-ul, în mod normal, ucide copii mai mari.

În anii '40 şi '50 ai secolului trecut, testele din SUA şi UK au indicat faptul că acei copii vaccinaţi cu BCG au avut o rată mai scăzută de deces cauzată de alte boli decât TBC cu până la 25 la sută. Dar nimeni nu a luat prea mult cunoştinţă de acest lucru până acum 30 de ani, când un antropolog danez numit Peter Aaby a început să lucreze în statul din Africa de Vest, Guinea-Bissau. În 1979, el a fost martorul unei severe epidemii de pojar care a omorât 1 din 4 sugari afectaţi. Aaby a organizat introducerea vaccinurilor antirujeolice, dar a fost surprins să vadă că şi după ce epidemia s-a potolit, copii imunizaţi aveau mai multe şanse să supravieţuiască copilăriei. Aaby a început să cerceteze şi a descoperit studii din alte părţi ale Africii, precum şi din Bangladesh şi Haiti, care au indicat faptul că vaccinul antirujeolic conferă un tip de protecţie mai larg. „Adunăm din ce în ce mai multe date conforme cu ideea că efectele nespecifice sunt foarte importante” afirmă Aaby.

Care ar putea fi explicaţia? Mai multe serii de dovezi au indicat faptul că sistemul nostru imunitar poate fi afectat de mulţi factori, inclusiv expunerea anterioară la microbi. Microbii respectivi pot fi în mediu sau seringa fiolei de vaccin. „Dacă infecţiile pot modifica mediul imunologic, nu este un salt major să presupui că şi vaccinurile pot face acelaşi lucru“ a afirmat Andrew Pollard, directorul Centrului de Vaccin Oxford de la Universitatea Oxford, într-un editorial despre munca lui Aaby anul trecut.

Potrivit vechii perspective asupra vaccinurilor, acestea funcţionează prin pregătirea a ceea ce este cunoscut drept sistem imunitar adaptiv. Acesta este format din diferite celule de apărare care circulă în sânge, care produc anticorpi şi alte molecule care identifică şi se ataşează de proteine străine specifice pe bacterii, virusuri sau alţi germeni.

Această specificitate lacăt-cheie este responsabilă pentru memoria noastră imunitară. La prima expunere la virusul pojarului, de exemplu, celulele imunitare care produc anticorpi puternici contra virusului se reproduc, dând naştere la generaţii succesive de celule fiice care produc în mod progresiv anticorpi mai puternici. Produsul final este o maşină foarte competentă de ucidere a pojarului care persistă în organismul nostru mulţi ani. De aceea, dacă ne expunem din nou virusului, acesta este învins atât de repede încât noi nici nu ne dăm seama.

Dar aceasta e posibil să nu fie întreaga poveste. O altă ramură a apărării noastre, mai veche din punct de vedere al evoluţiei, cunoscută drept sistem imunitar ereditar poate avea, de asemenea, un rol. Aceste celule sunt programate să reacţioneze la orice lucru neobişnuit sau nefavorabil, cum ar fi substanţele chimice eliberate atunci când ţesuturile sunt afectate, atacând orice moleculă sau microorganism care ar putea reprezenta o ameninţare. Anul trecut, a apărut o dovadă surprinzătoare că vaccinul BCG stimulează atât sistemul imunitar ereditar cât şi sistemul adaptiv. La persoanele care au primit vaccinul, anumite tipuri de celule imunitare ereditare au răspuns mai puternic la patogenii bacterieni şi fungici care nu aveau nicio legătură cu microbul tuberculozei. Acesta este primul indiciu că sistemul imunitar ereditar reacţionează la vaccinuri iar cercetătorii au presupus că acest lucru ar putea explica unele efectele de stimulare a imunităţii generale ale vaccinului BCG. „Sunt date destul de preliminare dar sunt foarte importante,” afirmă Nigel Curtis, directorul departamentului de boli infecţioase de la Royal Children's Hospital Melbourne şi University of Melbourne, Australia, care studiază vaccinul BCG.

Cu toate acestea, descoperirea poate fi doar o parte a explicaţiei pentru puterea misterioasă a vaccinului BCG. Pentru început, s-a descoperit recent că până şi celulele de memorie ale sistemului imunitar adaptiv pot viza microbii irelevanţi, în cazul în care există suficientă reactivitate încrucişată cu un germene combătut anterior.

Inclinarea balanţei

Dar teoria care probabil este cea mai susţinută de dovezi se referă la două subdiviziuni concurente ale sistemului imunitar adaptiv, cunoscute ca limfocite T ajutătoare (helper) de tip 1 şi tip 2. În general, limfocitele de tip 1 contribuie la reacţiile imunitare împotriva bacteriilor şi virusurilor, în timp ce limfocitele de tip 2 sunt adaptate să combată viermii paraziţi din intestin. Atât vaccinul BCG, cât şi cel antirujeolic par să încline balanţa spre tipul 1, potrivit studiilor asupra anticorpilor eliberaţi în sistemul sanguin după vaccinare.

Oricare ar fi explicaţia, e posibil să fim în stare să maximizam beneficiile, fie prin crearea de noi vaccinuri, fie prin creşterea efectelor vaccinurilor existente. Dar comisia OMS are o altă pistă de anchetă: există suspiciuni că un anume vaccin ar putea avea efecte nespecifice dăunătoare. Vaccinul în cauză este vaccinul DTP care previne difteria, tetanosul şi pertusisul, cunoscut şi sub numele de tuse convulsivă.

Aaby, din nou, a fost primul care a atras atenţia asupra acestui lucru. În prezent, lucrează ca cercetător de vaccinuri pentru Danish Statens Serum Institute, dar încă este stabilit în mare parte în Guinea-Bissau. Timp de mai multe luni, în 2001 şi 2002, centrele medicale din capitala Bissau au rămas fără vaccinul DTP şi unii copii nu au primit niciodată doza de vaccin. Aaby a observat că, dintre copii care au fost internaţi în spital din diverse motive, cei care au fost imunizaţi aveau o probabilitate de două ori mai mare să moară în timpul spitalizării. Studii ulterioare a indicat faptul că efectul era în special pronunţat pentru fete.

Ceea ce nimeni nu ştie este de ce vaccinul DTP ar putea avea un asemenea efect. O explicaţie posibilă este că componenta pertusis este formată din bacterii de tuse convulsivă inactivare (omorâte). Există şi alte modalităţi de a realiza vaccinuri, inclusiv folosind bacterii sau virusuri vii dar slăbiţi, atât doza de vaccin BCG, cât şi cea antirujeolică fiind de acest tip. Vaccinurile inactivate, pe de altă parte, par să încline balanţa tip1/tip 2 departe de subdiviziunea 1 care luptă împotriva bacteriilor şi virusurilor. Studiile pe animale au indicat faptul că, din motive necunoscute, femeile au în mod natural o înclinaţie de tip 2 mai puternică, care ar putea explica diferenţele de sex în mortalitate observate în Guinea-Bissau.

Nimeni nu recomandă să oprim vaccinarea DTP. Protecţia oferită împotriva difteriei, tetanosului şi tusei convulsive este foarte benefică – în special în Occident. „Mortalitatea cauzată de bolile infecţioase este incredibil de scăzută în ţările bogate în 2013“ afirmă Pollard. “Orice efect nespecific are şanse mari să fie neînsemnat şi nelimitat.”

Cu toate acestea, Aaby crede că, în ţările dezvoltate, ar putea să existe moduri mai inteligente de a programa vaccinările care sporesc beneficiul lor general. Asta pentru că vaccinul BCG şi cel antirujeolic par să fie stimulente imunitare atât de puternice încât pot fi capabile să anuleze efectul de slăbire al sistemului imunitar al vaccinului DTP. Aşa că Aaby plănuieşte să testeze administrarea vaccinurilor DTP şi BCG simultan, sperând că acest lucru să conducă la un efect şi mai pozitiv asupra sistemului imunitar general O altă posibilitate este scurtarea perioadei în care unui copil i se administrează ultima doză de vaccin DTP, administrând vaccinul antirujeolic la o vârstă mai fragedă. „Nu am niciun dubiu că putem reduce mortalitatea în ţările cu venituri scăzute”, afirmă Aaby.

Dar argumentul pentru schimbare nu este încă destul de puternic pentru a convinge pe toată lumea. Majoritatea studiilor lui Aaby sunt studii cunoscute drept „observaţionale”. Asta înseamnă că iau în considerare numărul de decese la copii cărora li s-au administrat vaccinuri diferite din întâmplare. Aceste tipuri de studii pot conduce la influenţarea rezultatelor. „Studiile randomizate controlate reprezintă singura modalitate prin care putem răspunde la această întrebare“, afirmă Pollard.  „Aaby a scris câteva studii iar unele sunt mai interesante şi mai credibile decât altele,” afirmă Paul Fine de la London School of Hygiene and Tropical Medicine, care este de asemenea membru în comisia OSM. „Dar noi nu suntem în situaţia în care studiile ar trebui să influenţeze calendarele (de vaccinare).”

Benn nu este sigură. În timp ce studiile observaţionale pot fi părtinitoare, orice influenţă ar avea tendinţa să prezinte vaccinul DTP într-o lumină favorabilă, afirmă ea. De aceea un motiv pentru care nu primeşti un vaccin este faptul că eşti deja bolnav. Deci copii nevaccinaţi sunt mult mai predispuşi la rate mai ridicate de deces.

În plus, este greu să obţii cale liberă pentru studiile randomizate ce privesc calendarele  de vaccinare care sunt diferite de cele recomandate de OMS. „Acolo unde studiile randomizate nu sunt posibile, studiile observaţionale ar trebui categoric luate în considerare”, afirmă ea.

„Noi vom putea fi în stare să salvăm câteva alte milioane de vieţi în fiecare an doar prin îmbunătăţirea vaccinurilor actuale“,  afirmă Frank Shann de la Melbourne's Royal Children's Hospital, care a lucrat în domeniul sănătăţii copiilor în lumea dezvoltată mai mult de 30 de ani.

Nu doar în ţările sărace ar putea fi nevoie de reconsiderarea programelor de vaccinare. Multe ţări dezvoltate au redus treptat rutina vaccinării BCG în timp ce ratele vaccinului TBC au scăzut. În UK, de exemplu, vaccinul BCG este în prezent administrat doar în anumite zone centrale (inner city) cu populaţie imigrantă numeroasă, care s-ar putut fi infecta în ţara natală.

Ipoteza igienei

Aceasta ar fi afectat mai mult decât abilitatea noastră de a combate bolile infecţioase. Unele studii au indicat faptul că vaccinul BCG reduce eczema şi astmul cu 25 la sută iar alergiile alimentare cu 35 la sută. „Acesta nu este un efect minor”, accentuează Curtis.

Ultimul raţionament este că alergiile sunt cauzate de un dezechilibru în limfocitele T helper de tip 1 şi tip 2, cele de tip 2 devenind prea dominante. Alergiile sunt în creştere în Occident deoarece în copilărie nu mai suntem expuşi la suficienţi germeni care să întărească subdiviziunea tip 1, potrivit „ipotezei igienei”. Dacă vaccinul BCG restabileşte echilibrul la tipul 1, acest lucru ar putea fi motivul pentru care reduce alergiile.

Din nou, totuşi, aceste studii nu sunt construite pentru un scop anume: acestea s-au realizat privind retrospectiv datele colectate pentru alte scopuri şi majoritatea erau destul de nesemnificative. Curtis este pe punctul de a începe un studiu propriu-zis pe acest subiect în Melbourne, prin care va administra vaccinul BCG la 1400 de nou-născuţi care în mod normal nu ar fi beneficiat de el. În timp ce scopul principal este de a observa dacă vaccinul BCG reduce alergia, unei grupe de 200 de copii li se va lua în mod regulat probe de sânge pentru a observa modul în care vaccinul a afectat răspunsul lor şi la boli infecţioase. „Este o problemă foarte interesantă”, afirmă Pollard.

Nu există nicio îndoială că vaccinul BCG are efecte asupra sistemului imunitar care sunt mai extinse decât doar apărarea împotriva TBC. Acesta stimulează până şi o reacţie imunitară împotriva cancerului de vezică şi în prezent este un tratament standard pentru această boală, eliberat direct în vezică.

În ciuda implicaţiilor muncii sale, Aaby a avut nenumărate probleme în i-ai face pe oamenii să ţină de cont de ele. Probabil din cauza faptului că, cu toate că majoritatea efectelor nespecifice sunt benefice, efectele vaccinului DTP sunt potenţial dăunătoare. şi oamenii sunt circumspecţi în a declanşa alte temeri legate de vaccin, cum ar fi încă una în plus faţă de cele pentru rujeolă, oreion şi rubeolă. „Observaţiile noastre sunt evident deranjante“, afirmă Aaby.

Aceasta este o analiză corectă, consideră Pollard. „Ultimul lucru de făcut este să inducem o pierdere a încrederii în imunizare”, afirmă el. „Ce-ar fi dacă copii din ţările sărace ar muri în consecinţă?”

Dar Benn consideră că este important să fii deschis către necunoscut. „Oamenii sunt speriaţi că vor cauza scăderea ratelor de vaccinare peste noapte, dar cred că putem face acest lucru printr-o discuţie mai echilibrată decât cea de acum”, afirmă ea.

Aaby nu este un intrigant: el este un cercetător respectat care conduce reţele de oameni de ştiinţă. Efectele nespecifice ale vaccinurilor sunt susţinute de zeci de studii ce implică mii de copii. Iar cercetătorul în vaccinuri Richard Moxon de la Universitatea Oxford a numit munca lui Aaby „un corpus important de date compilate în mod meticulos“ care merită „atenţie deosebită.”

Acesta este cu siguranţă un domeniu cu multe necunoscute: nu doar dacă efectele nespecifice sunt reale şi dacă da, de ce au loc, dar, de asemenea, ce alte vaccinuri le pot cauza. Şi putem crea noi vaccinuri pentru a maximiza beneficiile? Chiar dacă mecanismele nu sunt încă înţelese, afirmă Calman MacLennan, un cercetător pentru Novartis, vaccinurile sunt în curs de investigaţie şi orice descoperire va inspira cu siguranţă forma vaccinurilor viitoare.

Nu se poate răspunde prea curând  întrebărilor lui Curtis. „Sunt suficiente date care indică existenţa unui efect şi cred că acest lucru necesită o investigaţie corectă”, afirmă el. „Dacă acest lucru este real, este prea important să fie ignorat.”




Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului booster-shots-the-accidental-advantages-of-vaccines, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Ioana-Mădălina Ilinca

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.