Bebeluş dormindÎn prezent, mamele nou-născuţilor se confruntă cu o dilemă bine cunoscută: ar trebui să îşi lase bebeluşii să plângă până adorm când se trezesc noaptea? Sau ar trebui să se grăbească să îşi aline micuţii care  plâng? Iată ce spun cercetătorii în această privinţă.

 

 

 

 

Un studiu realizat recent sprijină conceptul conform căruia este bine să  lăsăm bebeluşii să plângă până când aceştia în cele din urmă vor adormi.

De fapt, trezitul în mijlocul nopţii este motivul de îngrijorare cel mai des întâlnit care este relatat pediatrilor de către mamele copiilor. Actualmente, un nou studiu realizat de profesoara de psihologie Marsha Weinraub de la Universitatea Temple pune la dispoziţia părinţilor câteva date ştiinţifice pentru a-i ajuta să ia această decizie.

Studiul care a fost publicat în revista "Developmental Psychology" sprijină ideea conform căreia este mai bine ca majoritatea copiilor să fie lăsaţi să se liniştească singuri şi să readoarmă singuri.

"La vârsta de şase luni majoritatea bebeluşilor dorm toată noaptea, trezindu-şi mamele doar o dată pe săptămână. Cu toate acestea, nu toţi bebeluşii urmează acelaşi model de dezvoltare", a afirmat Weinhaub, un expert în dezvoltarea copilului şi în relaţiile dintre părinţi şi copii.

Pentru studiu, Weinraub şi colegii săi au măsurat caracteristicile trezirilor din somn din timpul nopţii în rândul copiilor cu vârste de peste 36 de luni. Constatările făcute de aceştia au dezvăluit existenţa a două grupuri: bebeluşi care dorm şi bebeluşi care dorm intermitent.

"Dacă urmărim bebelușii în timp ce dorm, remarcăm că aceştia, asemeni adulţilor, se mişcă în timpul unui ciclu de somn la fiecare o oră şi jumătate, două ore, când se trezesc şi se culcă din nou", a afirmat Weinraub. "Unii dintre ei plâng într-adevăr şi strigă atunci când sunt treji şi acest lucru înseamnă 'că nu dorm toată noaptea'".

Pentru acest studiu, echipa condusă de Weinraub le-a cerut părinţilor a peste 1.200 de copii să comunice numărul de treziri al copiilor pe o perioadă de 6, 15, 24 şi 36 de luni. Ei au constat că până la vârsta de 6 luni, 66% dintre bebeluşii care dorm, fie nu s-au trezit, fie s-au trezit doar odată pe săptămână, urmând o traiectorie dreaptă pe măsură ce au crescut.  Însă un procent de 33% s-au trezit şapte nopţi pe săptămână în cursul celor celor şase luni, numărul nopţilor în care se trezeau scăzând la două nopţi la vârsta de 5 luni şi la o noapte pe săptămână la vârsta de 24 de luni.

Dintre copiii care s-au trezit, majoritatea au fost băieţi. Aceşti bebeluşi care dorm intermitent au avut tendinţa de a obţine un punctaj mai mare  pe o evaluare a temperamentului dificil, care a identificat trăsături, cum ar fi iritabilitate şi confuzie. Mai mult,  aceşti copii au mai multe şanse să fie alăptaţi. Mamele acestor copii au fost mai susceptibile de a fi deprimat și să aibă o mai mare sensibilitate materne.

Constatările făcute sugerează o serie de lucruri, a afirmat Weinraub. Unul dintre ele este faptul că factorii genetici sau constituţionali, cum sunt cei care ar putea fi reflectaţi în temperamente dificile par a fi implicaţi în apariţia precoce a problemelor de somn. "Familiile în cadrul cărora tulburările de somn persistă peste vârsta de 18 luni ar trebui să ceară îndrumare", a afirmat Weinraub.

Un alt lucru pe care trebuie să îl ţinem minte este acela că bebeluşii trebuie să înveţe să adoarmă singuri. "Atunci când mamele  intervin în cursul acestor treziri din cursul nopţii sau dacă bebeluşul  are obiceiul de a adormi în timp ce este hrănit la sân, atunci înseamnă că este posibil ca acesta să nu înveţe cum să se calmeze singur."

Potrivit celor relatate de Weinraub, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina mecanismul prin care depresia maternă se leagă de trezitul sugarilor. Pe de o parte, este posibil ca mamele care suferă o depresie la 6 şi la 36 de luni să fi fost deprimate şi în timpul sarcinii şi ca această depresie prenatală să fi afectat dezvoltarea sistemului nervos şi trezirile din somn, a afirmat Weinraub. În același timp, este important să se recunoască faptul că privarea de somn poate, desigur, exacerba depresia maternă, a afirmat ea.

"Pentru că mamele înrolate în studiul nostru au relatat faptul că trezirea copiilor de mai multe ori pe săptămână  le creează probleme acestora şi altor membrii ai familiei, părinţii ar putea fi încurajaţi să stabilească un program de rutină mai nuanţat şi dirijat mai cu atenţie pentru a ajuta copiii să se  auto-liniştească şi  ocazional să caute un răgaz," a afirmat Weinraub.

"Cel mai bun sfat este să puneţi sugarii în pat respectând un orar regulat în fiecare noapte, să îi lăsaţi să adoarmă singuri şi să rezistaţi tentaţiei de a reacţiona imediat ce copilul se trezeşte."



Traducere după babes-notion-infants de Ecaterina Pavel, cu acordul editorului

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.