Mit medicalTimpul pe care majoritatea dintre noi îl petrecem în faţa unui ecran a crescut simţitor în ultimul deceniu. Dacă nu suntem la lucru în faţa computerului, e probabil să stăm conectaţi în sfera online printr-un telefon inteligent sau o tabletă.

 

 


Rafturile de cărţi sunt înlocuite de o singură tabletă electronică pentru citit; iar show-urile televizate şi filmele sunt disponibile oricând, oriunde. Deci ce înseamnă tot acest timp în plus petrecut în faţa ecranului pentru noi?

 

Mit medical. Cititul pe un ecran dauneaza vederii
Nu există nici o dovadă care să susţină ideea conform căreia cititul pe ecran afectează vederea.
Credit: Flickr/zandwacht


Păi, veţi fi încântaţi să auziţi că, aşa cum e cazul cu toate miturile despre ochi care se respectă, pur şi simplu nu există dovezi care să susţină această veche teorie.

Odată ce ajungem la vârsta de aproximativ 10 ani este practic imposibil să facem rău ochilor dacă privim ceva, excepţia fiind, desigur, uitatul insistent la Soare sau alte obiecte similare. Înainte de această vârstă, ceea ce privim sau, mai degrabă, cât de bine vedem, ne poate afecta vederea deoarece căile neurale dintre ochi şi creier încă se dezvoltă.

Atunci când citim pe hârtie, lumina din mediul ambiant este reflectată de pe suprafaţa hârtiei către ochii noştri. Retina captează lumina şi începe procesul de conversie al acesteia într-un semnal pe care creierul îl înţelege.

Procesul de citire de pe ecrane este similar, cu excepţia faptului că lumina este emisă direct de către ecran şi nu reflectată de o suprafaţă.

Unele persoane se îngrijorează din cauza radiaţiilor care vin dinspre ecrane, însă nu este nimic nesănătos în asta. Radiaţia este, în cea mai mare parte, doar lumină vizibilă şi tocmai de aceea putem vedea ecranul. Majoritatea celorlalte emisii care sunt în afara spectrului vizibil sunt fie de joasă energie şi inofensive, fie absorbite de unul dintre straturile frontale ale ochiului, inclusiv pelicula lacrimală.



Privitul spre Soare e periculos
Este practic imposibil să-ţi răneşti ochii prin privirea unui lucru, cu excepţia Soarelui.
Credit: Flickr/Znash.


În trecut oamenii obişnuiau să cumpere ecrane de protecţie pentru monitoare, care să scadă din intensitatea luminii emisă de acestea. Eu suspectez că acest lucru făcea un pic mai mult decât să slăbească lumina, făcându-i să se chinuie. Eu prefer ecranele lucioase, bine luminate, însă alegerea între un ecran luminos şi unul mat ţine de preferinţa personală.

Multe persoane se plâng că perioadele prelungite de privit la un ecran le dau dureri de cap şi le obosesc ochii. Aceasta e probabil un efect al faptului că, atunci când privim la un ecran şi ne concentrăm asupra obiectelor apropiate, ochii nu fac de fapt ceea ce au fost proiectaţi să facă. Ochiul a evoluat predominant pentru a putea să privească în depărtare, după potenţiale surse de hrană sau lei înfometaţi, cu necesitatea ocazională de a privi lucrurile de aproape.

Putem privi de aproape când lentilele din interiorul ochiului (cristalinul) se „acomodează”. Aceasta necesită contracţia muşchilor ochiului. Când ne fixăm privirea asupra unui obiect din apropiere (să spunem, un ecran), ne orientăm şi ochii spre interior. Acest lucru se numeşte convergenţă.

De-a lungul orelor în faţa unui ecran muşchii de acomodare şi convergenţă pot obosi şi dau astfel naştere simptomelor cunoscute popular sub numele de ochi obosiţi. Din experienţa mea, aceasta este una dintre cauzele cele mai comune de dureri de cap la oamenii care lucrează în faţa ecranelor întreaga zi.

Acest lucru nu e echivalent cu a spune că ecranele cauzează un rău permanent, căci simptomele ar trebui să dispară spontan când se ia o pauză. În caz contrar, ochelarii ajută puţin ochii, contribuind la concentrarea necesară pentru a privi la un ecran.

Multe persoane mai semnalează că vederea lor s-a deteriorat la scurt timp după ce au început o nouă slujbă (în faţa unui ecran). Invariabil, acest fenomen coincide fie cu creşterea timpului de citit (ziare sau un ecran de computer), fie cu atingerea vârstei de mijloc.



La 50 de ani
După 45 de ani, cititul de aproape fără ochelari poate deveni o problemă.
credit: Wiertz SA bastien


De la vârsta de aproximativ 12 ani, abilitatea de ajustare şi adaptare a ochilor descreşte gradat pe măsură ce cristalinul se rigidizează. După vârsta de 40 de ani, aceste proprietăţi se reduc până în punctul în care cititul de aproape poate deveni problematic. Cei destul de încăpăţânaţi să persiste se aleg în cele din urmă cu disconfort vizual şi senzaţie de oboseală a ochilor.

Următoarea întrebare despre cititul de pe un ecran este: „contează mărimea?

Răspunsul este că probabil nu. Dacă cititorul poate să se concentreze asupra ecranului (prin acomodare naturală sau asistat de ochelarii prescrişi corect, ori o combinaţie a celor două), atunci mărimea fontului nu va fi o problemă. Atunci când nu este afectat de boli optice de vedere, ochiul uman poate să distingă litere de mărimea celor din cartea de telefoane sau chiar mai mici.

Dacă e să conteze ceva, atunci putem spune că luminozitatea sporită a telefonului tău inteligent sau a tabletei te va ajuta să vezi detaliile mai bine.

Recunosc că atunci când un prieten mi-a sugerat să încep să citesc de pe o tabletă, i-am dat des auzitul răspuns, „prefer mirosul de hârtie al cărţilor” sau una din numeroasele variante asemănătoare.

Dar mi-am schimbat de atunci părerea şi mărturisesc că am devenit total dependent de cărţile electronice. Nu doar că achiziţionarea cărţilor a devenit ceva ce pot face oricând, dar pot acum citi în pat fără să-mi enervez soţia din cauză că ţin lumina aprinsă!



Traducere realizată de Răzvan Gavrilă după Medical myth: Reading from a screen harms your eyes, cu acordul Phys.org.
Articolul a fost publicat de Phys.org cu permisiunea The Conversation, sub licenţă Creative Commons-Attribution/No derivatives.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.