În organismul femeii însărcinate au loc unele modificări ce vor asigura creşterea şi dezvoltarea armonioasă a produsului de concepţie. Citind acest articol, mamele, dar şi cei curioşi, vor afla despre ce se întâmplă în corpul unei femei însărcinate.
Din cauza creşterii consumului de oxigen a organismului, respiraţia mamei se va intensifica. Pentru o ventilaţie corespunzătoare, va creşte frecvenţa respiratorie, mai ales în ultimul trimestru de sarcină. Frecvenţa respiratorie va trebui să crească şi din cauza faptului că uterul îşi măreşte volumul şi apasă pe diafragm, care nu va mai putea coborî la fel de mult ca în cazul unei uter negravid. Fiindcă mişcările diafragmului vor fi limitate, nici cutia toracică nu îşi va putea mări volumul la fel ca înainte şi, în consecinţă, mai puţin oxigen va fi inspirat. Dar cum am mai spus, creşterea frecvenţei respiratorii va compensa oxigenul lipsă.
Şi cantitatea sângelui din organismul mamei va creşte, în ultima perioadă a sarcinii găsindu-se în circulaţie un plus de aproximativ 2 litri de sânge. Sub influenţa unor hormoni ca estrogenul şi aldosteronul (cel din urmă fiind secretat în exces), cantitatea de lichid extracelular va creşte, de unde şi mărirea volumului sanguin. Iniţial, se vor găsi mai puţine elemente figurate în sângele circulant (fiind în special vorba de globulele roşii), datorită faptului că a crescut brusc nivelul plasmei, însă ritmul de formare a noilor elemente figurate a rămas acelaşi. Acest fenomen, în care intervine un dezechilibru între cantitatea de plasmă şi numărul elementelor figurate, se numeşte hemodiluţie. Fiind un sistem complex, organismul va reuşi până la sfârşitul sarcinii să refacă dezechilibrul (va creşte ritmul de formare a elementelor figurate, în special al globulelor roşii).
Chiar şi la nivelul glandelor endocrine intervin schimbări. De exemplu, glanda tiroidă va creşte în volum cu aproximativ 50% faţă de perioada de dinainte de gestaţie. În plus, tiroxina, un hormon al tiroidei, va fi secretată într-o cantitate mai mare.
În timpul sarcinii şi în perioada de lactaţie organismul femeii are nevoie de un aport suplimentar de calciu, deoarece acest mineral este necesar fătului şi, mai apoi, sugarului. Staţi liniştite, nu trebuie să înghiţiţi suplimente medicamentoase de calciu, trebuie doar să vă asiguraţi că mâncaţi suficiente alimente cu conţinut bogat în acest mineral. De restul se va ocupa organismul. Glandele paratiroide, care au rol în metabolismul calciului, vor creşte în dimensiuni şi vor secreta mai mult parathormon. Parathormonul va creşte absorbţia intestinală a calciului, iar în caz că alimentaţia nu oferă un aport suficient, din ţesutul osos se vor mobiliza ioni din acest mineral. Aceşti ioni vor ajunge în sânge şi de aici la făt sau, în celalalt caz, la sugar prin intermediul laptelui matern.
Pe lângă calciu, fătul are nevoie de o cantitate mare de fier, care intervine în formarea sângelui. De aceea, mama trebuie să îşi asigure şi o alimentaţie bogată în fier. Nici vitamina K nu trebuie să lipsească din sângele mamei deoarece ea previne hemoragiile fătului în timpul naşterii.
Întrucât fătul are nevoie de atât de multe nutrimente, ce nu pot proveni decât de la mamă, greutatea corporală a acesteia va creşte cu aproximativ 10 kg. Dintre acestea, aproximativ 3 kg provin de la făt şi 2 de la lichidul amniotic. Totuşi există cazuri excepţionale când femeia gravidă se poate îngrăşa şi cu 30 de kg (şi sigur kilogramele în plus nu provin de la făt...).
Bibliografie:
Embriologie medicală, T.Sadler, 2008
