Deşi întrebarea poate părea caraghioasă, nu este. Veţi spune poate că trebuie să ne odihnim după efortul depus în timpul zilei. Dar am putea foarte bine, de pildă, să ne odihnim bine-mersi cu ochii deschişi pe o canapea, privind la televizor ori citind o carte, iar nu să fim fără simţiri aproape 7-8 ore pe zi. Întrebarea este, aşadar, de ce este nevoie să ne pierdem starea de conştienţă pe timpul odihnei?
Un posibil răspuns, cu numeroase fundamentări experimentale în ultimii ani, este acela că somnul, chiar şi de câteva minute, ajută la fixarea cunoştinţelor. Şi sunt convins - în sprijinul acestei teorii - că celor mai mulţi vi s-a întâmplat să observaţi în timpul şcolii că dimineaţa ştiaţi mai bine lecţia pe care o bâjbâiaţi seara.
O altă idee despre utilitatea somnului se referă la autodetoxificarea şi autorepararea creierului. Un fel de reparaţie capitală, cu utilajul scos din priză. Psihologul Olaf Lahl, Germania, susţine că de vreme ce nu există nici o corelare între cât de mult învăţăm şi cât de mult dormim, mai degrabă somnul are rolul de a proteja operaţiuni interne de mentenanţă, decât ca întăritor pentru memorie. În felul acesta s-ar explica într-o oarecare măsură şi de ce este necesară "decuplarea", căci în stare de veghe parte a creierului e ocupată de diverse, iar să umbli la pivoţi cu motorul turat nu pare cea mai bună idee...
