Continuăm incursiunea în universul abilităţilor muzicale cu prezentarea câtorva studii ştiinţifice pe tema mecanismelor genetice şi neurologice care stau la baza a ceea ce noi numim ureche muzicală. Putem oare "educa" această aptitudine?
Secretul urechii muzicale absolute (1)
Studiile efectuate asupra creierului par să susţină ipoteza lui Levitin. Sarah Wilson de la Universitatea din Melbourne, Australia, a descoperit recent că, atunci când ascultă muzică, oameni dotaţi cu ureche muzicală perfectă tind să dezvolte o activitate cerebrală mai mare într-o regiune a emisferei stângi cunoscută sub numele de girusul temporal superior. Această zonă (vezi dispunerea sa în figura de mai jos) este considerată responsabilă cu analiza şi filtrarea diverselor sunete care ajung la nivelul urechilor noastre. Important de menţionat este şi faptul că, de asemenea, regiunea respectivă este considerată ca având un rol crucial în procesarea limbajului (cf. „Cerebral Cortex”, vol. 19, pag. 724). Echipa din Australia a concluzionat că regiunea ar putea conţine un soi de "şablon muzical" în cazul acestor oameni - o zonă de memorie unde se stochează informaţia care leagă fiecare sunet de eticheta sa verbală. Întrebarea care se pune este de ce unii oameni au acest „şablon”, în timp ce alţii nu?
Girusul temporal superior
Credit: Wikimedia Commons
Genele joacă cu siguranţă un rol. Elizabeth Theusch, Analabha Basu şi Jane Gitschier, de la Institutul de Genetică Umană de la Universitatea din California, San Francisco, au studiat 73 de familii cu ureche muzicală perfectă. Ei au descoperit patru regiuni diferite ale genomului care ar putea fi implicate în dezvoltarea acestei abilităţi - dar analiza lor genetică nu a fost suficient de detaliată încât să permită localizarea genelor individuale responsabile cu acest lucru (American Journal of Human Genetics, vol. 85, pag. 112).
Niciunul dintre indiciile de ordin genetic care au fost identificate nu s-a dovedit suficient de puternic încât să sugereze existenţa sigură a vreunui "comutator" pentru urechea muzicală la acest nivel, cu toate acestea sugerând că abilitatea are la bază o varietate de caracteristici genetice. Aceste gene ar putea codifica mecanismele de apariţie a materiei albe în cantităţi semnificative în zonele creierului responsabile cu procesarea sunetului la persoanele cu ureche muzicală absolută, ceea ce poate explica de ce este abilitatea este des întâlnită în cazul pacienţilor cu afecţiuni precum sinestezia şi autismul. Alternativ, ele pot predispune pe cineva la anumite subterfugii cognitive care le ajuta să dezvolte acest aşa-numit „şablon muzical”.
Tendinţa de a se concentra asupra detaliilor fine pare a fi unul dintre acestea. Maria Teresa Moreno Sala de la Universitatea Laval din Quebec, Canada, şi Eugenia Costa-Giomi de la Universitatea Texas din Austin au comparat recent teste psihologice standard administrate copiilor cu vârste cuprinse între 4 şi 8 ani, copii cu ureche muzicală absolută sau relativă, inclusiv unii fără niciun fel de pregătire în domeniu. Printre non-muzicieni, cei cu ureche muzicală absolută au fost mult mai buni la sarcinile care presupuneau luarea în calcul a detaliilor fine ale unei probleme, în timp ce cei care se bazau pe un simţ muzical relativ au obţinut rezultate mai bune la sarcinile care presupuneau desluşirea unor modele generale.
Acest lucru chiar are sens. Atenţia la detalii de ordin vizual şi acustic creşte probabilitatea ca respectivii oameni să se concentreze pe sunetele notelor individuale, mai degrabă decât pe relaţiile dintre acestea, ceea ce în consecinţă i-ar ajuta să clasifice şi să denumească tonalităţile. Cei care sunt predispuşi la identificarea anumitor tipare cel mai probabil se vor concentra pe relaţiile dintre note, astfel că vor recepta muzica într-un mod care duce cu gândul la urechea muzicală relativă.
Tendinţa de a vedea copacii mai degrabă decât pădurea a fost de asemenea asociată cu multe alte aptitudini, cum ar fi abilităţile artistice excepţionale ale celor care suferă de sindromul savantului (New Scientist, 6 iunie 2009, pag. 30). Rezultatele ar putea să explice şi de ce copiii prezintă o probabilitate mai mare de a dezvolta ureche muzicală absolută în cazul în care încep studiile muzicale de la o vârstă fragedă. Asta deoarece creierele noastre tind să rezolve mai bine sarcinile de detaliu atunci când suntem tineri, pentru a dezvolta o dată cu creşterea în vârstă aptitudini în ceea ce priveşte identificarea modelelor de ansamblu.
Creierele persoanelor cu ureche muzicală absolută "e posibil să fie oarecum diferite de la bun început, filtrând informaţia într-un mod uşor distinct de medie", spune Patrick Bermudez, de asemenea de la Universitatea McGill. Dacă veţi expune un asemenea creier unei educaţii muzicale la o vârstă foarte tânără, rezultatul ar fi, spune el, o ureche muzicală perfectă. În prezent căutările se concentrează în direcţia identificării altor trăsături care ar putea conduce la apariţia unui „şablon muzical”.
Deşi ciudat, natura nu tocmai limpede a urechii muzicale absolute sugerează că mulţi alţi factori din mediul în care se dezvoltă un copil, în afară de educaţia muzicală timpurie, pot juca de asemenea un rol important în dezvoltarea acestui „şablon muzical”. Înţelegerea acestor factori suplimentari ar putea duce la identificarea de modalităţi de a antrena mai multe persoane astfel încât să dezvolte această capacitate de identificare a notelor muzicale.
Unul dintre principalii candidaţi este limba maternă a copilului. Diana Deutsch, psiholog la Universitatea din California, San Diego, a constatat că urechea muzicală absolută este, pare-se, mai des întâlnită la persoanele care cresc vorbind limbi tonale, cum sunt dialectele vorbite în China, în cazul cărora înţelesul cuvintelor depinde de tonalitatea sunetului (Journal of the Acoustical Society of America, vol. 125, pag. 2398). "Vorbitorii nativi de limbi care nu prezintă această particularitate, cum e şi cazul englezei, nu au posibilitatea de a asocia în copilărie tonurile cu sensurile cuvintelor, fiind dezavantajaţi din acest punct de vedere", spune ea.
Secretul urechii muzicale absolute (3)
Textul de mai sus reprezintă traducerea şi adaptarea articolului purtând semnătura lui Ed Douglas şi intitulat "Minţi reglate fin – secretul urechii muzicale absolute", realizată cu acordul New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
