Ion Ionescu (Stoienoaia, 22.11.1870 – Bucureşti, 17.09.1946) a fost un inginer român de renume. A fost profesor la Şcoala naţională de poduri şi şosele; a fost membru corespondent al Academiei Române şi membru ales la Mathematical Society (Anglia).
A înfiinţat - la 15 septembrie 1895 – împreună cu alţi nouă cărturari români, printre care Vasile Cristescu (1869-1929) şi Andrei Ioachimescu (1868 – 1943) “Gazeta matematică” (primul număr a apărut la 15.09.1895), la care a activat ca redactor timp de 44 de ani. Ataşamentul profund şi preţuirea nemărginită manifestate faţă de această revistă se constată şi din gestul său ales de a dărui, prin testament, propria-i casa şi întreaga sa bibliotecă matematică (900 de volume) societăţii “Gazeta matematică”.
În paginile “Gazetei matematice” a publicat – nefiind întrecut de altcineva – 626 probleme, 77 articole şi 154 note matematice (cu precădere din aritmetică şi istoria matematicii).
A adus contribuţii şi în teoria elasticităţii şi rezistenţa materialelor. Ca inginer, a condus lucrările de construcţii a numeroase poduri (de exemplu, prima parte – peste Borcea – a podului de la Cernavodă, în 1894); a dirijat lucrările pentru Harta hidrografică a bazinului Dunării (între 1906 şi 1912). Aceasta hartă a fost folosită până în 1953. În anul 1915 a publicat lucrarea Betonul armat. Expunere elementară a regulilor de construcţie şi a principiilor de calcul.
