Cum ne reprezentăm ceea ce vedem (44)
În acest al 44-lea episod al lucrării lui David F. Peat intitulată "De la certitudine la incertitudine" continuăm analiza începută anterior pe tema simţului văzului şi a funcţionării acestuia şi vorbim despre modul în care limbajul influenţează felul în care vedem lumea.
Primul robot care zboară ca o pasăre
În cadrul unei recente conferinţe TED, cercetătorul Markus Fischer a prezentat în premieră un robot care zboară ca o pasăre, mai precis ca un pescăruş. După introducerea subiectului, alţi membri ai echipei lui Fisher efectuează un zbor demonstrativ cu robotul-pescăruş.
Stephen Hawking şi universul cuantic
Stephen Hawking este unul dintre puţinii fizicieni a cărui notorietate poate fi comparată cu cea a lui Albert Einstein. Ideile sale au stârnit deseori controverse şi scepticism în rândurile oamenilor de ştiinţă. La fel se întâmplă şi în cazul concepţiei sale despre Univers.
15 dovezi ale evoluţiei speciilor (10)
Selecţia naturală favorizează trăsăturile ce îmbunătăţesc capacitatea de a supravieţui şi a procrea. În timp, este de aşteptat ca o asemenea selecţie să înlăture variaţia genetică prin fixarea variantelor genetice avantajoase în dauna celor mai puţin avantajoase sau nocive.
Cum funcţionează vederea (43)
Din momentul în care deschidem ochii dis-de-dimineaţă, faptul că vedem este practic un proces automatizat, unul pe care de-abia ce îl conştientizăm. Lumea este pur şi simplu "acolo." Este prezentă pentru noi. O vedem, aparent fără vreun efort.
Behaviorismul la mijloc de secol XX
Psihologii behaviorişti ai mijlocului secolului trecut au sperat să descopere legi care să reprezinte pentru psihologie ceea ce e=mc2 însemna pentru fizică. Au sperat că psihologia va putea explica şi controla tot comportamentul uman, aşa cum Watson promisese.
Cum ar fi Universul fără... epsilon
Este posibil să trăim într-o lume, în sensul cel mai larg al termenului, orientată spre apariţia şi susţinerea vieţii. O serie de constante universale au exact valorile potrivite pentru a fi astfel. Vom vorbi astăzi despre numărul ε, care are o poveste încântătoare.
Cât va mai dura specia umană?
Într-o zi, umanitatea va înceta să existe. Ca toate speciile, vom dispărea ori vom evolua către o altă specie. Ultima variantă pare, evident, preferabilă, dar care sunt şansele să se întâmple astfel? Întâi, veştile bune: timpul este de partea noastră.
Sfârşitul reprezentării (42)
Capitolul precedent s-a încheiat cu câteva reflecţii pe marginea limbajului şi a viziunii asupra lumii. Vom continua această călătorie, analizând diferite moduri de a ne reprezenta lumea în diverse domenii, de la artă şi ştiinţă până la felul în care vorbim.
Câte copii fidele ale tale există în Univers?
Foarte departe, într-o galaxie care seamănă uimitor cu galaxia noastră există o stea care seamănă remarcabil de bine cu Soarele nostru. Iar pe a treia planetă de la acea stea îndepărtată, care seamănă cu Pământul, locuieşte cineva care este... tu.
De unde venim?
De ce suntem pe Pământ? De unde am apărut? Conform populaţiei Boshongo din Africa, înainte de apariţia omului era doar întuneric, apă şi marele zeu Bumba. Într-o zi, având o durere de burtă, Bumba a vomitat Soarele, care a evaporat apoi o parte din apă, dezvelind uscatul.
NOUA ZEELANDĂ
În cadrul enciclopediei geografice The World Factbook, vă prezentăm astăzi Noua Zeelandă, radiografie realizată de Agenţia Centrală de Informaţii. Găsiţi date despre geografie, populaţie, economie, guvernare, comunicaţii, transporturi, apărare etc.
Animalele în spaţiul cosmic
Nu doar oamenii au călătorit la bordul navetelor spaţiale. În 30 de ani de misiuni, o serie întreagă de alţi pasageri, mai mult sau mai puţin bizari, au luat parte, fără voie, la numeroase misiuni în spaţiu: o broască, maimuţe, arici de mare, peşti, albine şi altele.
Misterul conştiinţei şi tu
Gândeşte-te un pic la timpul când nu erai încă născut. Unde erai? Acum gândeşte-te la timpul de după moartea ta. Unde vei fi? Răspunsul brutal este: nicăieri. Viaţa este o scurtă incursiune pe Pământ, care a început cândva, fără niciun motiv şi care se va sfârşi inevitabil.
Limitele raţiunii umane: spaţiul şi timpul (JID-002)
Venim astăzi cu următoarea provocare, afirmând următoarele: noi, oamenii, avem limite congenitale de nedepăşit, care ţin de ceea ce suntem, iar simpla noastră natură reprezintă o barieră definitivă în faţa înţelegerii ultime a lumii în care trăim.