Cum ar fi fără gravitaţie?
Cum este să fii într-un loc fără gravitaţie?
Cei mai mulţi cred că astronauţii care călătoresc pe orbită, în jurul Pământului, sunt în stare de „imponderabilitate”, dar de fapt există încă atracţie gravitaţională pe orbită, doar că este echilibrată de forţa centrifugă care acţionează asupra navei spaţiale. Câmpul gravitaţional poate fi în continuare detectat, deoarece produce un efect „de maree” chiar şi în interiorul navei spaţiale.
Relativitatea mişcării faţă de observator
Dacă un observator A se deplasează accelerat faţă de un observator B, vor fi de acord cei doi că observatorul A este cel care câştigă în masă?
Dacă studiem ce se întâmplă clipă de clipă, vom constata că în fiecare clipă observatorii se distanţează cu viteză constantă şi astfel, A şi B vor vedea reciproc masele, unul pe a celuilalt, schimbându-se în conformitate cu relativitatea generală. Singurul lucru care sparge această simetrie este faptul că vedem observatorul A folosind o rachetă spaţială şi considerăm că observatorul B reprezintă sistemul de referinţă neaccelerat. Dacă B este pe Pământ şi A este într-o rachetă, este clar că orice modificare de masă va fi atribuită mişcării observatorului A, dar, în orice caz, B privind la A va vedea cum observatorul A se îndepărtează cu viteză crescătoare în raport cu sistemul său propriu de referinţă, care este un sistem perfect „adecvat” pentru a fi utilizat. Dacă B este pe Pământ, A va vedea la rândul său cum B şi Pământul câştigă în masă, chiar dacă A nu va afirma niciodată că el este staţionar şi observatorul B cu Pământul se îndepărtează de el, acceleraţi într-un mod misterios.
Există dovezi pentru spaţiul 4D?
Care este cea mai simplă dovadă că există mai mult de 4 dimensiuni?
Nu este nicio dovadă. Toate "dovezile" sunt de natură teoretică, dar nici una nu a fost verificată, deoarece ... nu ştim cum! Tot ce ştim este că spaţiu-timpul nostru este 4 dimensional într-o aproximare de câteva părţi la o sută de miliarde, bazată pe cât de bine urmează gravitaţia relativitatea generală în sistemul nostru solar.
Pulsarii şi testarea relativităţii generale
Există şi alte obiecte astronomice, în afară de pulsarul binar Hulse-Taylor, cu ajutorul cărora poate fi testată relativitatea generală?
În cartea redactată de G. Srinivasan în 1994 şi intitulată „Pulsarii”, publicată de Academia de Ştiinţe a Indiei, prof. Joseph Taylor prezintă cele câteva sisteme de pulsari binari cunoscute în prezent:
Dacă aş trece pe lângă Soare cu viteză relativistă?
Dacă aş trece pe lângă Soare cu o viteză apropiată de cea a luminii şi masa sa ar deveni şi mai mare, atunci de ce nu ar cădea planetele pe el, ca urmare a creşterii atracţiei sale?
Deoarece nu aţi pus problema corect, referitor la sistemul de referinţă la care vă raportaţi. Nu numai masa Soarelui ar apărea mai mare, dar toţi ceilalţi factori s-ar extinde de asemenea, fiecare în modul său propriu, şi având ca rezultat ceea ce vedem ca funcţionând corespunzător. Cele spuse aici nu prea reprezintă un răspuns, căci sunt necesare cunoştinţe de matematică relativistă pentru a înţelege ce se întâmplă în detaliu.
Un semnal de lanternă orientat spre cer poate fi văzut din altă galaxie?
Dacă îndrept o lanternă aprinsă spre cer, e posibil ca în cele din urmă cineva din altă galaxie să vadă semnalul luminos?
Nu, nu ar putea. Miliardele de fotoni emişi pe secundă de la sursa de lumină, se vor împrăştia şi „dilua” în spaţiu, în concordanţă cu legea inversului pătratului distanţei. Pe măsură ce fotonii ajung în partea de sus a atmosferei Pământului, vor fi mai puţini de un foton pe metru pătrat. Ei vor fi „diluaţi” de lumina vizibilă din atmosferă şi apoi se vor pierde în fluxul luminos al Soarelui...un flux care este enorm!
Vitezele superluminice şi călătoria în timp
Deplasarea cu o viteză mai mare decât viteza luminii înseamnă că ar fi posibilă călătoria în timp?
Da, asta înseamnă.
Ce semnificaţie are termenul „spaţiu-timp”?
În Universul nostru, spaţiul 3-dimensional şi timpul formează un obiect fizic nou, indivizibil, care are 4 dimensiuni. Toate legile fizicii şi fenomenele par să solicite perceperea spaţiului şi timpului ca un singur obiect, spaţiu-timpul. Despre asta vorbesc teoriile relativităţii ale lui Einstein.
Dacă spaţiul poate fi îndoit, poate fi el şi „feliat”?
Dacă spaţiul poate fi îndoit, el poate fi de asemenea şi feliat?
Ca fizicieni, nu ştim cât de rău poate fi tăiat şi feliat spaţiul. Matematicienii taie şi feliază în mod obişnuit tipurile de spaţiu pe care le studiază, dar nu există nici o dovadă că spaţiul fizic poate fi feliat. El poate fi deformat, curbat şi îndoit rău de tot, dar nu feliat!
Cele cinci axe ale DSM-IV
Pentru a diagnostica şi descrie un pacient folosind DSM-IV, un clinician îl evaluează pe cinci dimensiuni sau axe. În continuare vorbim despre cele cinci axe ale DSM-IV şi punctăm avantajul major adus de utilizarea acestui manual de diagnostic şi statistică.
DSM: Manualul de Diagnostic şi Statistică
Specialiştii în sănătate mentală au nevoie de o modalitate de a comunica cu privire la tulburările pe care le tratează. În cazul în care un pacient este recomandat de un doctor unui alt specialist, trebuie să existe un consens asupra formulărilor privind natura tulburării.
Regulile nescrise ale Facebook-ului
Cu peste un miliard de utilizatori în întreaga lume, Facebook a devenit o parte fundamentală a vieţii sociale. La fel cum există vechi reguli nescrise care guvernează comportamentul social, aşa există astăzi şi aşteptări culturale legate de interacţiunile de pe Facebook.
Stima de sine e contagioasă
Probabil că aţi auzit de cercetările care arată cum oamenii vin acasă stresaţi de la serviciu, stricând şi dispoziţia partenerului. Ei bine, vestea bună e că există şi un echivalent pozitiv. Un studiu efectuat pe 102 cupluri din Germania ne arată acest lucru.
LHC, oprit ptr modernizări. Ce va urma?
De joi 14.02, funcţionarea echipamentelor de ultimă generaţie ale acceleratorului LHC de la CERN, Eleveţia, a fost încetinită, iar sâmbătă acestea au fost oprite complet pentru 18 luni de activităţi de modernizare în vederea creşterii performanţelor. Ce va urma?
Nasul cuantic. O nouă teorie a mirosului
Perfecţiunea vederii sau a simţului olfactiv fascinează oamenii de ştiinţă şi nu doar pe aceştia. Cum funcţionează acestea? Care sunt mecanismele care stau la baza perfecţiunii lor? O posibilă explicaţie ar fi legată de... mecanica cuantică.
Ce este radierea cuantică?
Fizica cuantică prezintă o serie de trăsături contraintuitive, cum ar fi inseparabilitatea, efectul tunel şi, cum s-a demonstrat în cadrul experimentelor cu două fante, dualitatea undă-particulă. În continuare, despre experimentele de radiere cuantică.
Cât de eficientă e crema de melc?
Nu, nu se mănâncă. Şi nici nu este destinată să ofere flexibilitate ”articulaţiilor atacate de artrită” ale melcilor. Cu ea se masează faţa pentru îmbunătăţirea tenului, reducerea ridurilor şi diminuarea cicatricilor. Cel puţin aşa se pretinde.
Sinestezia se poate „învăţa”?
Cunoşti pe cineva care suferă de sinestezie? „Sinestezicii” sunt persoane ale căror căi cognitive s-au „încurcat”, astfel încât aceştia asociază simţuri sau stări mintale aparent neînrudite cu alte simţuri sau experienţe – de exemplu aud culori sau gustă sunete.
Undele gravitaţionale într-un univers închis
Dacă Universul este un univers de tip închis, e posibil ca undele gravitaţionale să fi înconjurat deja Universul?
Nu, pentru că nu au avut suficient timp, în cei 15 miliarde de ani care au trecut, să ocolească spaţiul 3D. La fel ca oricare altă informaţie care se propagă cu viteza luminii, într-un astfel de model cosmologic, semnalul va face o călătorie completă în jurul Universului în momentul în care acesta intră în starea de „Big Crunch”. Când un asemenea Univers ajunge la punctul său de întoarcere (expansiunea se transformă în restrângere - n.tr.), semnalul va fi parcurs exact jumătate din drum său în jurul universului şi noi vom vedea exact jumătate din spaţiul complet care a apărut după Big Bang.
De ce nu putem călători mai repede decât lumina?
Nu ştim altceva, decât că natura penalizează sever orice proces care încearcă să facă acest lucru, să atingă viteza luminii. Acesta pare să fie modul în care este alcătuit Universul nostru special. Poate să nu ne placă, dar la fel ca şi în cazul multor altor legi, cu existenţa cărora trebuie să ne împăcăm, aceasta este o lege pe care n-am văzut-o niciodată violată şi trebuie să trăim cu ea.
Cum se vede Universul la viteza luminii?
Pe măsurăm ce ne apropiem de viteza luminii nu ni se pare că Universul dispare într-un punct luminos, dinaintea noastră?
O dată ce înţelegem efectele relativiste, privind de-a lungul direcţiei de mişcare vom vedea stelele din faţa noastră deplasându-şi puternic culoarea spre albastru şi stelele imediat din spatele nostru deplasându-se spre roşu. Va fi o distorsionare crescândă a imaginilor, în sensul că stelele de dinaintea noastră vor părea că alunecă într-un punct aflat direct în faţa noastră, iar în spatele nostru se va extinde o zonă, în interiorul căreia stelele sunt complet deplasate în afara benzii vizuale şi în scurt timp, nu se mai detectează nici o emisie de unde luminoase.
