OCEANUL ATLANTIC

În acest articol veţi putea citi o "radiografie" a Oceanului Atlantic, aşa cum este realizată de Agenţia Centrală de Informaţii (CIA - The World Factbook). Găsiţi date despre geografie, economie, transporturi şi problemele transnaţionale.

ANDORRA

În acest articol veţi putea citi o "radiografie" a Andorrei, aşa cum este realizată de Agenţia Centrală de Informaţii (CIA - The World Factbook). Găsiţi date despre geografie, populaţie, economie, guvernare, comunicaţii, transporturi, sistemul naţional de apărare etc.

Găurile negre: de la firul de păr greu cât Luna la stăpâna galaxiei

Găurile negre, obiecte misterioase şi fascinante, sunt din multe puncte de vedere obiecte relativ simple. În Univers există mai multe feluri de găuri negre - de la cele rezultate în urma morţii stelelor, la cele super-masive aflate în centrul galaxiilor.

POLONIA

În acest articol veţi putea citi o "radiografie" a Poloniei, aşa cum este realizată de Agenţia Centrală de Informaţii (CIA - The World Factbook). Găsiţi date despre geografie, populaţie, economie, guvernare, comunicaţii, transporturi, sistemul naţional de apărare etc.

Gaura neagră - sens unic prin spaţiu

Găurile negre sunt obiecte cu adevărat fascinante, atât pentru fizicieni şi astronomi, cât şi pentru public. În ciuda aparentei simplităţi, găurile negre ascund multe mistere şi poate chiar şi cheia gravităţii cuantice, teoria la care visează mulţi fizicieni.

De ce cred oamenii în bazaconii?

Coperta cărţii „De ce cred oamenii în bazaconii. Pseudoştiinţă, superstiţii şi alte aiureli ale vremurilor noastre”, de Michael Shermer, tradusă şi în limba română şi publicată la editura Humanitas.

Michael Shermer este una din figurile pitoreşti ale literaturii ştiinţifice americane actuale, fiind un promotor al demascării pseudoştiinţei şi separării ei de ştiinţa autentică. Citiţi în continuare un articol pe tema credinţei în bazaconii şi a costurilor acesteia .

• pseudostiinta

Locul nostru în Univers

Cunoaşterea Universului este încă limitată, dar paşii ştiinţei în ultimii 100 de ani sunt gigantici. Asemănător unei creaturi, Universul se află în evoluţie. Care este în prezent nivelul de cunoaştere a Universului? Care este locul nostru în acest Univers şi cum evoluează acesta?

Neutrinii de mare energie (1)

Omenirea  studiază Universul de mii de ani, uitându-se la cerul fascinant al nopţilor, ghidată de lumina vizibilă emisă de miliardele de stele şi de alte fenomene cosmice. Un nou domeniu al ştiinţei, astronomia cu neutrini, poate dezvălui fenomene noi, necunoscute.

Este viaţa o simulare pe computer?

Realitate virtuală
credit: robytomaselli.deviantart.com

Speculaţie teoretică sau esenţa realităţii? Trăim „în carne şi oase” sau doar în memoria unui calculator? Viaţa este o iluzie ori o simulare pe calculator? Pare simplu de răspuns, dar să vedem cât de solidă este teoria conform căreia totul este o mare „regie” virtuală.

Un cercetător NASA susţine că a descoperit urme de viaţă extraterestră

Astrobiologul NASA Richard B. Hoover susţine că a găsit dovezi ale existenţei vieţii extraterestre sub forma unor bacterii fosile în meteoriţii de tip Cl1. Fosilele descoperite în meteoriţi de un cercetător american pot schimba modul nostru de a vedea viaţa în Univers şi chiar apariţia vieţii pe Pământ.

Cum era de aşteptat, „dovezile” lui Hoover nu conving întreaga comunitate ştiinţifică. Dacă însă descoperirea aceasta va fi confirmată, implicaţiile sunt enorme – viaţa în Univers poate fi mai răspândită decât pare.

Cercetătorul Richard. B. Hoover, de la Marshall Space Flight Center, a publicat în revista ştiinţifică „Journal of Cosmology” o descoperire care ar putea schimba modul nostru de a vedea viaţa în Univers şi chiar apariţia vieţii pe Pământ.

Richard B Hoover

Limitele corpului uman: viaţa la înălţime

O persoană normală poate rezista fără mâncare zeci de zile; chiar şi fără apă rezistă câteva zile. Fără oxigen, moare însă în câteva minute. Care sunt limitele organismului în funcţie de cantitatea de oxigen pe care o respiră? Ce se întâmplă pe munte? Dar în avion?

Diviziunea celulară pe înţelesul tuturor

Structura unei celule

Diviziunea celulară este unul din cele mai frecvente procese care au loc în organismul nostru, practic în fiecare secundă unele celule se divid, iar altele mor, fiind înlocuite de altele noi. Pentru mai multe detalii privind diviziunea celulară, citiţi articolul de faţă (video inclus).

Thomas Alva Edison, biografie şi citate

Thomas Alva Edison (11 februarie 1847- 18 octombrie 1931) a fost un important inventator şi om de afaceri american al sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX. A fost cunoscut şi ca "Magicianul din Menlo Park", fiind şi cel mai prolific inventator al timpurilor sale.

Nicolaus Copernic, scurtă biografie

Nicolaus Copernic s-a născut la 19 februarie 1473, în oraşul Torun, aflat astăzi în Polonia. Astronom şi cosmolog, matematician şi economist, preot şi prelat catolic, a dezvoltat teoria heliocentrică a sistemului solar. Aflaţi mai multe citind această biografie a lui Copernic.

133 de ani de la naşterea lui Einstein

Albert Einstein s-a născut la 14 martie 1879 în oraşul Ulm din Germania, într-o familie de evrei. La finele săptămânii aniversare vă oferim un articol despre viaţa şi realizările ştiinţifice inegalabile ale lui Albert Einstein. Lectură plăcută!

OMAN

În acest articol veţi putea citi o "radiografie" a statului Oman, aşa cum este realizată de Agenţia Centrală de Informaţii (CIA - The World Factbook). Găsiţi date despre geografie, populaţie, economie, guvernare, comunicaţii, transporturi, apărare naţională etc.

Paradoxul lui Olbers

Confruntaţi cu descoperirea lui Galilei, care a fost primul care a susţinut ideea că stelele sunt asemenea Soarelui nostru, înţelepţii din vremurile trecute şi-au pus întrebarea următoare: de ce noaptea cerul este întunecat? Să vedem ce răspunsuri au oferit.

ELVEŢIA

În acest articol veţi putea citi o "radiografie" a Elveţiei, aşa cum este realizată de Agenţia Centrală de Informaţii (CIA - The World Factbook). Găsiţi date despre geografie, populaţie, economie, guvernare, comunicaţii, transporturi, apărare naţională etc.

Lavoisier, părintele chimiei moderne

Chimia are un rol foarte important în viaţa noastră. Dar cum s-a ajuns la asta? Cine a deschis porţile către o lume în care chimia are un un rol vital în existenţa noastră? Ei bine, acel om este Antoine Laurent Lavoisier, un chimist francez cu o mulţime de idei măreţe.

Cum se poate folosi în astronomie un simplu băţ?

Ce putem face cu un simplu băţ? Putem determina mai multe unghiuri din astronomie, simplu şi distractiv. Începem experienţa noastră prin înfigerea perfect verticală a unui băţ în sol. Putem afla dacă este perfect vertical sau nu cu ajutorul unui fir cu plumb. Cunoscând lungimea băţului şi măsurând lungimea umbrei lui putem determina coordonatele astronomice orizontale ale Soarelui, precum şi latitudinea locului de observaţie.

Desen ce prezintă pe scurt utilizarea gnomonului (sau a băţului) în astronomie. Astfel {tex} l_1 {/tex} este lungimea băţului, {tex} l_2{/tex} lungimea umbrei acestuia, în timp ce h este unghiul format de direcţia umbrei şi direcţia de la observator spre Soare (sau a razei Soarelui, în desenul nostru).

Coordonatele orizontale sunt reprezentate de trei unghiuri: înălţimea h (unghiul dintre direcţia de la observator spre Soare şi planul orizontal al observatorului), distanţa zenitală z care este complementul înălţimii (90 - h) şi azimutul A (unghiul dintre proiecţia direcţiei spre punct pe planul orizontului şi direcţia spre Sud. Aceste coordonate variază în funcţie de locul şi momentul observaţiei.

Aşadar, cunoscând lungimea băţului şi măsurând periodic lungimea umbrei lui, care variază în timp, putem începe experienţa noastră. Pe desenul alăturat, {tex} l_1 {/tex} este constant, doar {tex} l_2{/tex} şi h fiind dependente de momentul observaţiilor, deoarece locul în care a fost înfipt băţul nu trebuie schimbat! Putem afla simplu unghiul h, aplicând funcţia trigonometrică tangentă:

{tex}\tan(h)=\frac{l_1}{l_2}{/tex}

Măsurătorile trebuie efectuate pe parcursul a 1-2 ore, jumătatea intervalului temporal ales fiind indicat să fie trecerea Soarelui la meridianul locului, pentru a se observa cât mai bine mişcarea aparentă a Soarelui pe bolta cerească. Indiferent de durata observaţiilor, pentru determinarea datelor despre Soare, tranzitul acestuia la meridian trebuie inclus în acea perioadă de observaţii. Meridianul locului este linia imaginară care uneşte punctele cardinale Nord şi Sud. În astronomie, spunem că un astru trece la meridian când traversează arcul care conţine Zenitul şi cele 2 puncte cardinale în direcţia Sud. Presupunând că nu ştim punctele cardinale exact (busola nu ne oferă această posibilitate) putem determina noi înşine direcţia meridianului, ea fiind direcţia umbrei minime a băţului. Cunoscând lungimea minimă a umbrei băţului, aflăm înălţimea la culminaţia superioară a Soarelui ({tex} h_{cs}{/tex}). Folosim valoarea obţinută pentru a determina latitudinea ({tex}\phi{/tex}) :

{tex}h_{cs}=90^{\circ} - \phi + \delta{/tex}

Unde {tex}\delta{/tex} este declinaţia Soarelui în ziua respectivă. Ea este 0° la echinocţii, 23,45° la solstiţiul de vară şi -23,45° la solstiţiul de iarnă. Declinaţia Soarelui pentru o anumită zi poate fi luată de pe internet, accesând acest link.

Declinaţia Soarelui se mai poate calcula într-o zi folosind triunghiul sferic dreptunghic în care mai apare ascensia dreaptă, longitudinea geocentrică a Soarelui în acea zi si unghiul de înclinare a axei faţă de normala la ecliptică.

După ce am determinat astfel declinaţia, se poate calcula latitudinea locului din relaţia înălţimii la culminaţie superioară. De asemenea, cunoscând corecţia de timp din ecuaţia timpului, se poate calcula din ora legală la care are loc culminaţia superioară timpul solar mediu al locului şi de aici diferenţa de longitudine faţă de meridianul central al fusului (în cazul nostru 30ºE), iar de aici longitudinea locului.

Pe lângă lucrurile determinate mai sus, putem afla şi azimutul Soarelui pentru diferite ore. Azimutul este un unghi care se măsoară de la Sud spre Vest în astronomie, iar în topografie se măsoară de la Nord spre Est. Astfel, la culminaţia superioară, azimutul este egal cu 0°. Trasând umbra băţului la diferite ore obţinem diferite poziţii ale liniei faţă de direcţia meridianului, distanţa în grade dintre o astfel de poziţie şi direcţia meridianului reprezentând azimutul la ora trasării ultimei linii.

Activitatea prezentată mai sus este una distractivă dar şi educativă în acelaşi timp. Ea reprezintă una din cele mai simple, dar şi practice lecţii de astronomie, care poate fi aplicată în orice colţ al lumii. Totodată, pe baza acestei metode s-au dezvoltat mai multe tipuri de probleme din astronomie.