În acest articol veţi putea citi o "radiografie" a Oceanului Atlantic, aşa cum este realizată de Agenţia Centrală de Informaţii (CIA - The World Factbook). Găsiţi date despre geografie, economie, transporturi şi problemele transnaţionale.
Update: 17.11.2010
OCEANUL ATLANTIC
LOCALIZARE PE GLOB
OCEANUL ATLANTIC. INTRODUCERE
GENERALITĂŢI: Oceanul Atlantic este al doilea ca mărime din lume dintre cele cinci oceane (după Oceanul Pacific, dar mai mare decât Oceanul Indian, Oceanul Sudic şi Oceanul Arctic). Canalul Kiel (Germania), Oresund (Danemarca-Suedia), Bosfor (Turcia), Strâmtoarea Gibraltar (Maroc-Spania), şi Golful Sfântul Laurenţiu (Canada-SUA) sunt importante căi navigabile strategice de acces. Decizia Organizaţiei Hidrografice Internaţionale din primăvara anului 2000 de a delimita un al cincilea ocean, Oceanul Sudic, a eliminat partea din Oceanul Atlantic aflată la sud de paralela de 60 de grade latitudine.
OCEANUL ATLANTIC. GEOGRAFIE
AŞEZARE GEOGRAFICĂ: între Africa, Europa, Oceanul Sudic şi emisfera vestică
COORDONATE GEOGRAFICE: 0 00 N, 25 00 V
REPERE GEOGRAFICE: Harta Politică a Lumii
SUPRAFAŢĂ:
:: TOTALĂ: 76.762 milioane km2
notă: include Marea Baltică, Marea Neagră, Marea Caraibelor, Strâmtoarea Davis, Strâmtoarea Danemarcei, o parte din Pasajul Drake, Golful Mexic, Marea Labrador, Marea Mediterană, Marea Nordului, Marea Norvegiei, aproape toată Marea Scoţiei, precum şi alţi afluenţi
LUNGIMEA COASTEI: 111,866 km
CLIMAT: cicloane tropicale (uragane) se formează în largul coastei Africii, în apropierea Capului Verde şi se deplasează spre vest în Marea Caraibelor; uraganele pot să apară din mai până în decembrie, dar sunt cele mai frecvente în perioada august-noiembrie.
TERENUL: întinderi de apă acoperite în mare parte cu gheaţă în Marea Labrador, Strâmtoarea Danemarcei, şi pe unele porţiuni de coastă ale Mării Baltice din octombrie până în iunie; un curent marin cald care se deplasează în sensul acelor de ceasornic în nordul Atlanticului, şi unul care se deplasează în sens invers acelor de ceasornic în sudul Atlanticului; fundul oceanului este străbătut de dorsala atlantică, o vale de rift pe direcţia nord-sud care separă întregul bazin atlantic.
ÎNĂLŢIMI:
:: CEL MAI JOS PUNCT: Groapa Milwaukee din fosa Puerto Rico -8.605 m.
:: CEL MAI ÎNALT PUNCT: nivelul mării 0 m
RESURSE NATURALE: zăcăminte de petrol şi gaze naturale, peşte, mamifere marine (foci şi balene), nisip şi pietriş, depozite de minerale grele, noduli polimetalici, pietre preţioase
HAZARDURI NATURALE: icebergurile sunt comune în Strâmtoarea Davis, Strâmtoarea Danemarcei şi în nord-vestul Oceanului Atlantic din februarie până în august şi au fost reperate şi în sud în vecinătatea Insulelor Bermude şi Madeira; ceaţa persistentă poate fi un pericol maritim în perioada mai-septembrie; uragane (mai - decembrie)
MEDIU-PROBLEME CURENTE: speciile marine periclitate includ lamantinii, focile, leii de mare, broaştele ţestoase şi balenele; pescuitul intensiv la plasă a grăbit declinul populaţiei de peşte, contribuind la degenerarea disputelor internaţionale; poluarea apei cu reziduuri în estul Statelor Unite, sudul Braziliei şi în estul Argentinei; poluarea cu petrol în Marea Caraibelor, Golful Mexic, Lacul Maracaibo, Marea Mediterană și în Marea Nordului; poluarea cu ape uzate şi deşeuri industriale în Marea Baltică, Marea Nordului şi în Marea Mediterană
GEOGRAFIA - NOTĂ: punctele de trecere majore includ Dardanelele, Strâmtoarea Gibraltar, accesul la canalele Panama şi Suez; strâmtorile strategice includ Strâmtoarea Dover, Strâmtoarea Florida, Pasajul Mona, Strâmtoarea Oresund, şi Pasajul Windward; Ecuatorul împarte Oceanul Atlantic în Oceanul Atlantic de Nord şi Oceanul Atlantic de Sud
OCEANUL ATLANTIC. ECONOMIA
ECONOMIA. GENERALITĂŢI: Oceanul Atlantic oferă unele dintre cele mai circulate trasee din lume, între emisfera estică și cea vestică. Alte activităţi economice includ exploatarea resurselor naturale, de exemplu, pescuitul, dragarea nisipurilor de aragonit (Bahamas) şi producţia de ţiţei şi gaze naturale (Marea Caraibelor, Golful Mexic, şi Marea Nordului).
OCEANUL ATLANTIC. TRANSPORTURI
PORTURI ȘI TERMINALE: Alexandria (Egipt), Alger (Algeria), Anvers (Belgia), Barcelona (Spania), Buenos Aires (Argentina), Casablanca (Maroc), Colon (Panama), Copenhaga (Danemarca), Dakar (Senegal), Gdansk (Polonia) , Hamburg (Germania), Helsinki (Finlanda), Las Palmas (Insulele Canare, Spania), Le Havre (Franţa), Lisabona (Portugalia), Londra (Marea Britanie), Marseille (Franţa), Montevideo (Uruguay), Montreal (Canada) , Napoli (Italia), New Orleans (SUA), New York (SUA), Oran (Algeria), Oslo (Norvegia), Peiraiefs sau Pireu (Grecia), Rio de Janeiro (Brazilia), Rotterdam (Olanda), Sankt Petersburg (Rusia), Stockholm (Suedia)
TRANSPORTURILE - NOTĂ: Canalele Kiel şi Sfântul Laurenţiu sunt două căi navigabile importante; Canalul Intercostal (de-a lungul litoralului Atlanticului central şi de sud, precum şi a porţiunii Golfului Mexic care aparţine Statelor Unite) reprezintă o cale maritimă importantă pentru comerţ şi agrement; rapoartele Biroului Maritim Internaţional indică apele teritoriale ale statelor riverane şi apele din largul Atlanticului ca prezentând un risc ridicat de piraterie şi de jaf armat împotriva navelor, în special în Golful Guineea din Africa de Vest, pe coasta de est a Braziliei şi în Marea Caraibelor; numeroase nave comerciale au fost atacate şi deturnate, atât în mers cât şi ancorate în port; echipajul a fost jefuit şi încărcăturile au fost furate
OCEANUL ATLANTIC. PROBLEME TRANSNAŢIONALE
DISPUTE INTERNAŢIONALE:
unele dispute maritime (a se vedea statele riverane)