JUNO - cel mai mare proiect de cercetare dedicat studiului neutrinilor
Infrastructura proiectului JUNO
În oraşul Jianamen din sudul Chinei, la aproximativ 96 de kilometri de Hong Kong, se construieşte infrastructura pentru unul din cele mai mari proiecte de cercetare ştiinţifică ce are ca subiect de studiu neutrinii. Experimentul ce se va efectua în cadrul proiectului ar putea ajuta oamenii de ştiinţă să răspundă la o întrebare fundamentală privind natura neutrinilor.
LinkedIn introduce un nou serviciu de mesagerie
Rețeaua de socializare LinkedIn a dezvăluit, marți, o versiune îmbunătățită a serviciului de mesagerie, abandonând precedentul design, nepopular, care semăna cu emailul, transmite Reuters.
Compania a precizat că noul său instrument de comunicare seamănă cu o aplicație modernă de mesagerie și oferă utilizatorului posibilitatea de a trimite stickere, GIF-uri, dar și aceea de a atașa fotografii și documente. În plus, de acum încolo, utilizatorii pot trimite simultan un mesaj la un grup de contacte.
Au animalele abilităţi neobişnuite? Pot prezice cutremure, rezultatul unui meci de fotbal ori moartea unor pacienţi?
Caracatiţa Paul, în 2010. Imagine: wikipedia commons
Au anumite animale capacitatea de a prezice diverse fenomene naturale ori de a ghici rezultatul unui meci de fotbal? Cu ceva urmă a circulat pe e-mail o informaţie-farsă, conform căreia animalele fugeau în număr mare din Parcul Yellowstone pentru a scăpa de o erupţie vulcanică.
Undele gravitaţionale. Ce sunt? Cum se propagă? O reprezentare grafică
Conform teoriei generale a relativității, creată de Albert Einstein, undele gravitaţionale reprezintă ondulaţii produse continuului spaţiu-timp de corpuri masive aflate în accelerare. Conform relativităţii generale, gravitaţia se manifestă prin curbarea structurii spaţiu-timpului de către corpurile masive.
Dualitatea undă-particulă - în 60s
Dualitatea undă-particulă este un concept din fizica particulelor ce atribuie două trăsături aparent contradictorii unui singur lucru. Obiectele cuantice, cum sunt electronii şi quarcurile, sunt adesea descrise ca fiind atât unde, cât şi particule. În fapt, nu sunt nici una, nici alta. Acestea au proprietăţi specifice care le fac să pară atât particule, cât şi unde, dar, în fapt, nu arată a nimic cu care să ne întâlnim în experienţa noastră cotidiană.
Ce este o stea neutronică? Povestea celui mai exotic obiect cosmic...
Reprezentare artistică a unei stele neutronice, Swift J1749-2807. În dreapta - steaua-companion.
Stelele neutronice sunt probabil cele mai exotice obiecte din Univers. Acestea sunt „excesive" aproape în toate aspectele: gravitaţie, tăria câmpului magnetic, densitate şi temperatură. Aţi putea spune că găurile negre sunt mai dense şi într-un anumit sens ar fi adevărat, dar, în fapt, noi nu putem determina structura interioară a unei găuri negre, care este definitiv ascunsă dincolo de orizontul evenimentelor.
Forma corpului uman a trecut prin 4 stadii de evoluţie
Fosile umane descoperite în situl Sima de los Huesos, Sierra de Atapuerca, Spania
Credit: PNAS, doi/10.1073/pnas.1514828112
O echipă de cercetători din mai multe ţări, incluzându-l pe antropologul Rolf Quam de la Universitatea Binghamton, studiază forma şi mărimea corpului uman pe baza fosilelor umane descoperite în situl Sima de los Huesos, Sierra de atapuerca, Spania. Cu o vechime de 430.000 de ani, acest sit este locul identificării celei mai mari colecţii de fosile umane.
Iată cum se văd diverse fenomene de pe Staţia Spaţială Internaţională
Astronauţii de pe Staţia Spaţială Internaţională au privilegiul de a observa Pământul de la sute de kilometri înălţime (între 330 şi 435 km). De acolo, diverse fenomene cu care suntem obişnuiţi par diferite. Iată câteva exemple: furtunile şi fulgerele ce le însoţesc, răsăritul şi apusul, mişcarea stelelor şi a galaxiei noastre, ploaia de meteori sau aurora polară. În plus, astronauţii de pe SSI, atunci când închid ochii, văd flashuri de lumină, cel mai probabil provocate de raze cosmice care interacţionează cu diverse părţi ale corpului implicate în actul vederii.
"Fluture" cosmic - captat de telescopul Hubble
Credit imagine: ESA (Agenţia Spaţială Europeană)
Telescopul spațial Hubble a surprins o imagine a cărei formă sugerează un 'fluture' cosmic, secvență foarte atractivă din punct de vedere vizual datorită multitudinii de culori în care telescopul poate reda imaginile surprinse, informează gazettetribune.com.
Nouă confirmare a validităţii mecanicii cuantice. Primul test fără lacune al inegalităţii lui Bell
Este oficial: Universul este bizar. Experienţa noastră de zi cu zi ne spune că obiectele aflate la distanţă nu se pot influenţa unele pe altele şi că acestea există chiar dacă nu ne uităm la ele. Chiar şi Albert Einstein a avut dificultăţi cu astfel de idei propuse de mecanica cuantică, pentru că ele contravin cu modul în care percepem lumea.
Dar se dovedeşte că greşim atunci când confruntăm opinia noastră despre realitate cu natura cuantică a lumii. Iar un experiment recent bate ultimul cui în coşciugul perspectivei noastre asupra Universului, bazată pe conceptele de "localitate" şi "realism" (vezi mai jos explicaţia acestora), rezolvând astfel o dispută care durează de mai bine de un secol.
Câte cercuri sunt în imagine şi câte puncte de interescţie între acestea?
Priviţi imaginea de mai sus. Din câte cercuri este aceasta formată şi câte puncte de intersecţie există între acestea?
Aşteptăm răspunsul vostru...
Ce rol a avut apendicele?
Apendicele a fost utilizat cu mult timp înainte la digestia celulozei, prezente în dieta preponderent vegetariană a strămoşilor noştri. Între timp, după ce am devenit carnivori, apendicele a fost o sursă de suferinţă şi o curiozitate pentru multă vreme pentru oamenii de ştiinţă.
Care este rolul măselelor de minte?
Strămoşii noştri, hominizii, erau în principal vegetarieni (asta înainte de apariţia uneltelor din piatră, de descoperirea focului ori de inventarea armelor). Pentru a mesteca plante, era nevoie de un rând suplimentar de molari pentru masticaţie.
Deşi maxilarul modern este mai mic, mulţi dintre noi au şi măsele de minte (care nu indică în vreun fel un indice de inteligenţă ori de raţionalitate superior...).
Coccisul - relicvă a evoluţiei
Coccisul, osul cozii umane, este ce a rămas din coada strămoşilor noştri, care o foloseau pentru a echilibru ori pentru a se prinde de ramurile copacilor.
De ce unii oameni au treisprezece perechi de coaste?
Cei mai mulţi oameni au 12 perechi de coaste, dar 8% au 13, cum au cimpanzeii şi gorilele.
Această a treisprezecea pereche de coaste reprezintă o rămăşiţă a descendenţei noastre comune din antropoide.
De ce au bărbaţii sfârcuri?
Bărbaţii au sfârcuri pentru acestea sunt necesare femeilor, iar arhitectura organismului uman se dezvoltă mai eficient în uter pornind de la o singură structură.
Care este strămoşul comun al tuturor raselor de câini existente?
În anul 2002 Jennifer A. Leonard, de la Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Washington, a publicat un articol în revista Science, în care arăta că informaţiile din ADN-ul mitocondrial extras din rămăşiţe ale uor câini preistorici "sprijină puternic ipoteza conform căreia străvechii câini domestici americani şi eurasiatici împărtăşesc o obârşie comună - lupii cenuşii ai Lumii Vechi".
În acelaşi număr al revistei Science, un alt articol, publicat de Peter Savolainen, Institutul Regal de Tehnologie din Stockholm, bazat pe un studiu despre variaţia secvenţei de ADN mitocondrial de la 654 de câini din toată lumea, arată că originea câinelui domestic este estul Asiei, acum circa 15.000 de ani.
Strămoşul tuturor câinilor este un lup din estul Asiei.
Speciaţia alopatrică - cum apare o nouă specie
Ce este o specie?
Conform celui mai mare teoretician evoluţionist de după Darwin, Ernst Mayr, "O specie reprezintă un grup de populaţii naturale care se pot încrucişa, actual sau potenţial, şi care sunt izolate din punct de vedere reproductiv de alte astfel de populaţii".
Cum apare o nouă specie?
Tot Erns Mayr ne descrie cel mai obişnuit mod în care o specie generează o altă specie (speciaţia alopatrică):
:: un mic grup se desparte de restul grupului-mămă şi devine izolat din punct de vedere geografic de grupul strămoşilor.
:: acest grup mic va trece prin schimbări genetice destul de rapide - în comparaţie cu populaţiile mari, care tind să-şi susţină omogenitatea genetică prin încrucişări interne.
Instrumente moderne de secvenţiere a ADN-ului străvechi
Escavaţii în situl Sima de los Huesos, Spania, unde au fost descoperite mai mult de 5.500 de oase ale unor hominizi din pleistocenul mediu.
În a doua parte a articolului dedicat prezentării unor noi metode de analiză a ADN-ului, vorbim despre instrumente de secvenţiere a ADN-ului străvechi. Prima regulă a paleogeneticii este următoarea:cu cât mostra este mai veche, cu atât mai fragmentat este ADN-ul.
Evoluţia costurilor secvenţierii genomului
Secvenţierea ADN-ului reprezintă procesul de identificare a ordinii exacte a nucleotidelor moleculei ADN. Această metodă este folosită, de exemplu, pentru a studia microorganismele (bacterii, viruşi) în cadrul cercetării medicale ori pentru a analiza ADN străvechi, ceea ce ne dă o idee despre evoluţia omului şi despre harta migraţiei sale.
Costurile iniţiale ale secvenţierii ADN-ului erau pur şi simplu uriaşe, dar odată cu dezvoltarea tehnologiei şi apariţia unei metode îmbunătăţite de secvenţiere (a doua generaţie de secvenţiere sau secvenţierea paralelă masivă) a avut loc şi o dramatică scădere a costurilor. Iată mai jos o reprezentare grafică sugestivă.
Determină genele personalitatea, temperamentul şi inteligenţa copilului?
Acesta e un scurt text despre gene şi determinism biologic versus cultural. Tu eşti purtător de gene. Iar dacă ai un copilaş, el este, de asemenea, purtător de gene (şi aripioare de îngeraş). El poartă 50 la sută de la mamă şi 50 la sută de la tată. El e o combinaţie de mami şi tati, care, la rândul lor, sunt combinaţii de bunici şi bunice, care…
Determină ele, genele, personalitatea, temperamentul sau inteligenţa copilaşului tău? Da şi nu.
