AustraliaClimatul Australiei este pe atât de divers pe cât este de extrem. Terenul uscat şi ars poate fi rapid inundat de lacuri. În ultima vreme, totuşi, continentul s-a confruntat cu secete mai lungi şi mai severe şi incendii îngrijorătoare ale pădurilor.

 

 

 

Anii El Niño*

Secetele din Australia sunt adesea cauzate de un El Niño puternic, ce împinge apa caldă pe coasta de est a continentului. Temperaturile ridicate şi uscăciunea durează de cele mai multe ori doar un an, dar în ultima vreme secetele au fost mai lungi şi mai des întâlnite. Spre exemplu, între anii 1991 şi 1995, aşa-numitul „El Niño lung” a dus la o secetă imensă ce a afectat mare parte din continent. Recolta de culturi de iarnă a scăzut cu aproape 50% în comparaţie cu a anilor anteriori.

Aici, oile trec un padoc afectat profund de secetă, aflat lângă Jugiong, un mic oraş la sud-vest de Sydney (anul 1995). „Acesta este de obicei un ţinut extrem de fertil,” spune fotograful Philip Quirk. „Dar aceste secete pot răvăşi peisajul.”

 

Anii El Nino
credit foto: Phillip Quirk


*Ce este un El Niño?
El Niño denumeşte un fenomen climatic cvasi-periodic care se manifestă în sistemul oceanografic şi meteorologic al Pacificului ecuatorial, cam la fiecare 5 ani. El Niño este caracterizat şi generat de o temperatură a apei din Oceanul Pacific mai mare decât cea de la suprafaţa mării (SST) ce afectează vremea la nivel global. Deviaţia de la nivelul SST normal poate avea consecinţe la scară largă, nu numai asupra proceselor oceanice, dar şi asupra atmosferei. Durează de obicei un an.


După incendii

Australia a suferit unui din cele mai mari incendii din istoria sa în februarie 2009, când un incendiu a izbit Victoria, soldându-se cu pierderea a 173 vieţi şi distrugând 700 de locuinţe.

La patru luni după aceasta, fotograful Lloyd Godman a vizitat una din zonele cele mai afectate, Kinglake, la nord-est de Melbourne. Regenerarea era la început şi o pătură de muşchi verde-smarald crescuse pe locul pădurii arse. Astfel de incendii pot răni sever lăstarii, dar datorită umidităţii crescute a muşchilor, suficienţi pot supravieţui pentru a face posibilă revitalizarea vegetaţiei.

Dupa incendii
credit foto: Lloyd Godman/Australian Centre of Photography


Sub control

Această imagine fumurie înfăţişează o ardere controlată de lângă Saint Andrews, la nord est de Melbourne, din aprilie 2010. Arderile controlate distrug excesul de frunze nefolositoare, stimulând creşterea plantelor, deoarece permite luminii soarelui să ajungă la seminţe. De asemenea, reduce şansa izbucnirii incendiilor necontrolabile din verile fierbinţi.

După incendiul devastator din februarie 2009, Guvernul Victorian a început un program de incendieri controlate. Alte 390.000 de hectare de păduri şi parcuri din statul Victoria urmează a fi arse în fiecare an pentru următorii trei ani.

Pentru Godman, procesul ilustrează modul în care „intervenţia umană joacă un rol mai mare în transformarea imaginii planetei pe care o locuim.”


 

Sub control
credit foto: Lloyd Godman/Australian Centre of Photography


Lacurile sărate

Bazinul Lacului Eyre este o mare câmpie inundabilă din sudul Australiei ce acoperă o şesime din suprafaţa continentului. Bazinul este un testament al începutului Australiei – cu 200 de milioane de ani în urmă continentul era format din două insule uriaşe separate de o mare de mică adâncime.
Imaginea a fost capturată de Murray Fredericks ca parte a seriei sale Salt (Sare). Pentru el, reprezintă „un spaţiu pur.”

"Fiind vorba de un peisaj aproape lipsit de caracteristici speciale, lacul a reprezentat pânza ideală pentru această serie," spune el.

Lacurile sarate
credit foto: Murray Fredericks


Câmpii imprevizibile

Pe timp de secetă, bazinului Lacului Eyre este o porţiune uscată şi stearpă de pământ, dar poate fi inundat foarte rapid de ploile musonice. Acest climat impredictibil înseamnă că apa, şi viaţa pe care o susţine, pot apărea brusc şi apoi dispărea la fel de repede.

Imaginea este de asemenea din seria Salt (Sare) a lui Murray Fredericks – un proiect la care a lucrat mai bine de opt ani. Aventurându-se în inima Lacului Eyre de 16 ori, unde a campat singur pentru până la cinci săptămâni, Fredericks spune că adesea în timpul tranziţiei de la uscat la ud – când spaţiul aparent infinit se umplea cu nori – a realizat multe dintre cele mai bune imagini din serie.

Campii imprevizibile
credit foto: Murray Fredericks


Marea secetă

Marea secetă a început în anul 1996 şi s-a terminat la începutul lui 2011. A fost cea mai lungă şi devastatoare secetă înregistrată în Australia. A decimat producţia şi rezervele de apă ale Australiei.

În această fotografie o fetiţă se joacă în Bazinul Laanecoorie din Victoria centrală (2007).

Bazinul se uscase aproape complet, dar cu câteva zile înainte tocmai plouase, umplând suprafaţa cu apă, spune fotograful Rodney Dekker. Ploaia bine-venită i-a crescut volumul cu 3%.

Marea seceta
credit foto: Rodney Dekker




Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului Australia through the lens: The big dry continent publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Anca Negulescu

Puteți comenta folosind contul de pe site, de FB, Twitter sau Google ori ca vizitator (fără înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate (aprobate de admin).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 


OK, conținutul site-ului a fost și va rămâne gratuit,
dar chiar ne-ar ajuta dacă ne-ai sprijini cu
o donaţie.


PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro