Societatea modernă îşi bazează funcţionarea pe petrol. Transporturile, industria farmaceutică şi alte servicii depind de petrol şi derivaţii săi. Petrolul reprezintă un amestec de hidrocarburi solide, gazoase şi lichide, cu proprietăţi lipofile.
Prin rafinarea petrolului se obţine benzina, motorina, kerosenul sau alte substanţe sintetice (plastic, cauciuc sintetic, medicamente).
Rezervele totale de petrol de 1200 de miliarde de barili (1 baril = 163 L) se estimează că vor ajunge, în ritmul actual de consum, până în 2049, dar cum cererea de servicii este tot mai mare, aceste statistici vor trebui revizuite. Cele mai mari rezerve se găsesc în Orientul Mijlociu şi Rusia, dar marii gurmanzi ai petrolului sunt SUA şi Europa.
Nevoie mare de combustibil a dus la descoperirea unor înlocuitori ai ţiţeiului, care în viitor vor putea satisface nevoia de energie. Au apărut tehnologiile verzi, care nu poluează şi sunt uneori mai ieftine (energia eoliană, energia solară sau biocarburanţii).
Biomasa. Ca şi alternativă la produsele petroliere s-a apelat la biomasă, acea parte biodegradabilă a produselor, a deşeurilor rezultate din agricultură, zootehnie, mediul urban şi alte industrii conexe. Biomasa este resursa regenerabilă cea mai abundentă de pe planetă incluzând toată materia organică produsă prin procesele metabolice ale organismelor vii.
Biodiselul. Biodieselul este un combustibil asemănător cu motorina, dar nu este obţinut prin rafinarea petrolului, ci din uleiuri vegetale şi grăsimi animale, surse regenerabile. Principala sursă de producere a biodiselului este uleiul din rapiţă, o plantă foarte uşor de cultivat, adaptabilă şi în climatele mai reci. O altă sursă poate fi uleiul folosit în bucătărie care se reciclează. Biodieselul este un combustibil mai eficient din punct de vedere al emisiilor de CO2 decât motorina, dar prezintă dezavantaje tehnice (valabilitate 8 luni, vâscozitate crescută, punct de aprindere mai ridicat).
Bioetanolul. Bioetanolul este un combustibil ecologic, un înlocuitor al produselor din petrol, formula chimică fiind aceeaşi cu cea a alcoolului etil găsit în băuturile spirtoase. Bioetanolul este folosit pur sau în amestecuri de proporţii diferite cu benzină. El se poate obţine din fermentarea cerealelor, dar la final se adaugă alcool metilic, foarte toxic dacă este consumat. Cifra octanică a bioetanolului este mai mare decât a benzinei, având o ardere mai eficientă şi emisii mai puţine. Dezavantajul îl reprezintă, ca şi la biodisel, puterea energetică, inferioară derivaţilor din petrol. Cu toate acestea Brazilia foloseşte bioetanolul în proporţie de 30% din totalul combustibililor auto, producţia sa bazându-se pe trestia de zahăr.
Biogazul. Biogazul, ca şi sursă de energie regenerabilă, este produs din descompunerea materiei organice. Materia organică cuprinde atât resturi alimentare, vegetale, cât şi reziduri animale şi deşeuri menajere. Descompunerea se face într-un mediu controlat, lipsit de oxigen. Componentele principale care se obţin şi vor forma biogazul sunt dioxidul de carbon şi gazul metan. Prin diferite sisteme de extracţie a acestora, gazul metan poate fi folosit ca sursă de energie regenerabilă, putând fi transformat în curent electric.
Deşi sunt şi ei o sursă de poluare prin dioxid de carbon, biocombustibilii pot reprezenta o alternativă viabilă la produsele petroliere.
Bibliografie:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Petrol
http://ro.wikipedia.org/wiki/Biogaz
http://ro.wikipedia.org/wiki/Biodiesel
http://www.energeia.ro/biomasa
