Pentru poliţie o identificare falsă a infractorului dintr-un grup lărgit de suspecţi constituie o problemă serioasă. Dar pentru sistemul imunitar, care reprezintă poliţia organismului, amintirile false ar putea fi, în fapt, o armă foarte importantă.
Atunci când o bacterie sau un nou virus invadează corpul, sistemul imunitar pregăteşte un atac prin trimiterea globulelor albe din sânge numite celule de tip T, care sunt adaptate la structura moleculară a invadatorului. Înfrângerea infecţiei poate dura mai multe săptămâni. Cu toate acestea, după victorie unele celule T rămân prin preajmă, transformându-se în celule de memorie, care îşi amintesc tipologia invadatorului, reducând astfel timpul necesar pentru uciderea acestuia, la viitoarea sa apariţie.
Potrivit gândirii convenţionale, celulele de memorie pentru un anumit microb se formează doar ca răspuns la o infecţie. ”Dogma este că trebuie să fii expus la microb”, spune Mark Davis de la Universitatea Stanford din California, dar acum el şi colegii săi au demonstrat că lucrurile nu stau întotdeauna aşa.
Echipa a luat 26 de probe de sânge de la Stanford Blood Center. Toate cele 26 de persoane au fost testate pentru diverse boli şi nu au fost niciodată infectate cu HIV, cu virusul herpes simplex sau cu citomegalovirus. În ciuda acestui fapt echipa lui Davis a constatat că toate mostrele conţineau celule T adaptate la aceşti viruşi şi o medie de 50% din aceste celule erau celule de memorie.
Ideea că celulele T nu trebuie neapărat să fie expuse la agenţi patogeni ”este de natură să schimbe paradigma”, crede Philip Ashton Rickardt de la Imperial College, Londra, care nu a fost direct implicat în acest studiu. ”Nu numai că au capacitatea de a-şi reaminti, dar ele par că au văzut un virus când de fapt nu este aşa.”
Deci s-au creat nişte amintiri false? Pentru o celulă T fiecare virus reprezintă ”doar o colecţie de peptide ”, spune Davis. Astfel încât microbi diferiţi pot avea structuri îndeajuns de similare pentru a deruta celulele T.
Pentru a testa această idee, cercetătorii au vaccinat două persoane cu o tulpină a virusului gripei H1N1 şi au constatat că aceasta a stimulat, de asemenea, celulele T să reacţioneze la două bacterii cu o structură peptidă similară. Expunerea mostrelor de la banca de sânge la secvenţe de peptide din anumite bacterii din intestine şi din sol şi la o specie de algă oceanică a avut drept rezultat o reacţie de imunitate la HIV (Immunology, doi.org/kgg).
Descoperirea ar putea explica de ce vaccinarea copiilor împotriva rujeolei pare să scadă rata mortalităţii cauzate de alte boli. Apare, de asemenea, posibilitatea de a crea o bază de date privind microbii eco-reactivi pentru a găsi noi strategii de vaccinare. ”Trebuie să începem să explorăm fiecare caz în parte” - este de părere Davis.
”Am putea găsi agenţi patogeni inofensivi, care sunt buni la vaccinarea împotriva celor periculoşi”, spune Ashton-Rickardt subliniind că ”ideea de reactivitate încrucişată este la fel de veche ca şi imunologia”. Rickard este entuziasmat de probabilitatea descoperirii unor corelaţii neaşteptate. ”Cine ar fi putut prezice că HIV este înrudit cu o algă oceanică? Nimeni nu s-ar gândi să inventeze aşa ceva!"
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului false-memories-prime-immune-system-for-future-attacks, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Daniela Albu
