Aurora SimionescuProbabil ca unii dintre cititorii noştri îşi mai amintesc de apariţia surprinzătoare a unei tinere de doar 24 de ani, Aurora Simionescu, la gala din 2008 "Zece pentru România". I-a fost decernat atunci premiul "Omul anului" de către ziarul Cotidianul.

 

 

Pentru cei care nu au urmărit respectiva gală la televizor ori poate au uitat, un fragment poate fi vizionat mai jos. Aurora vorbea în finalul intervenţiei sale despre cele trei dorinţe pe care le are pentru România: să intrăm în Europa nu numai formal, să avem pe viitor un institut românesc de cercetare capabil să producă un rezultat care să facă înconjurul lumii asemenea cercetării la care fusese şi ea parte, cât şi o cerere adresată realizatorilor galei unde fusese premiată, de a introduce pe viitor şi categoria "Omul de ştiinţă al anului".

 

 




Mult mai puţini cred că îşi amintesc despre studiul a cărei co-autoare a fost Aurora Simionescu şi a cărui popularizare în presa internaţională a atras atenţia în România asupra tinerei originare din Brăila. Articolul de faţă îşi propune să explice pe scurt despre ce este vorba, folosind şi câteva fragmente audio dintr-un interviu pe care Aurora l-a oferit pentru Radio România Actualităţi şi pe care l-a publicat pe pagina personală de la Stanford University.

 

Bad Astronomy sintetizează perfect descoperirea Aurorei Simionescu: "s-a găsit o jumătate din a 25-a parte din materia lipsă în Univers”.

 

Ce a descoperit echipa din care făcea parte românca la vremea respectivă?

Echipa de cercetători de la Institutul Max Planck pentru fizică extraterestră de lângă München, condusă de Norbert Werner şi din care a făcut parte şi Aurora Simionescu a trimis rezultatele cercetărilor respective în februarie 2008 către publicaţia Astronomy & Astrophysics Letters, materialul fiind acceptat pentru publicare o lună mai târziu. Un comunicat de presă era publicat pe site-ul prestigioasei reviste la 7 mai 2008. Conform paginii româncei de pe site-ul Universităţii Stanford, un titlu de la acea vreme de pe blogul Bad Astronomy sintetizează perfect descoperirea lor: "s-a găsit o jumătate din a 25-a parte din materia lipsă în Univers”.


Despre descoperirea făcută - partea 1


Despre descoperirea făcută - partea a 2-a


Se ştie că materia cunoscută nouă în prezent nu reprezintă decât 4% (a 25-a parte) din conţinutul Universului, restul fiind energia şi materia neagră. Dacă se adună masa materiei obişnuite observate în toate stelele, galaxiile şi roiurile de galaxii nu se obţine decât o jumătate din masa care reiese pe baza unor observaţii cu privire la Universul timpuriu. Cealaltă jumătate ar trebui să se afle, conform teoriei, în filamente sau “poduri” de gaz foarte fierbinte care conectează roiurile de galaxii. Respectivul gaz emite, din cauza temperaturii foarte ridicate, în principal în domeniul razelor X. Un astfel de filament (care poate fi văzut în imaginea de mai jos) a fost observat în premieră de echipa de cercetători din care a făcut parte şi Aurora Simionescu. Este vorba de un "pod" de gaz care leagă două roiuri de galaxii, Abell 222 şi Abell 223, aflate la o distanţă de aproximativ 2,3 miliarde de ani-lumină de Terra.

 

Abell 222 Abell 223

Imagine combinată (spectru vizibil + raze X) a celor două roiuri de galaxii, Abell 222 şi 223, interconectate prin intermediul unui "pod" de gaz difuz şi foarte fierbinte. Imaginea optică a fost obţinută la telescopul Subaru, iar cea în raze X, care prezintă distribuţia gazului difuz şi încins (galben spre roşu), de telescopul spaţial pentru raze X al ESA XMM-Newton. Imaginea a fost procesată pe computer de 3 dintre membrii echipei din care a făcut parte şi Aurora Simionescu: Jörg Dietrich, Norbert Werner şi Alexis Finoguenov.

Studiul complet, în limba engleză, poate fi consultat şi la această adresă. Un articol foarte bun pe marginea respectivului studiu poate fi consultat aici.

 

Cine este Aurora Simionescu?

Aurora Simionescu s-a născut în 1983 la Brăila. A absolvit Colegiul "Murgoci" din localitatea natală în 2002 şi apoi a studiat la Jacobs University Bremen, unde a obţinut diploma de licenţă în ştiinţe planetare şi astrofizică în anul 2005. După absolvirea studiilor doctorale în astrofizică în cadrul Institutului Max Planck pentru fizică extraterestră din Garching, în apropiere de München (rezumatul tezei de doctorat în limba română poate fi consultat aici), Aurora Simionescu activează în cadrul KIPAC (Kavli Institute for Particle Astrophysics and Cosmology) de la Universitatea Stanford, unde a primit o bursă în cadrul programului de studii postdoctorale "Einstein Fellowship" sponsorizat de NASA şi adresat proaspeţilor doctori în astronomie, fizică şi discipline înrudite.

 


Despre tema tezei de doctorat


Aurora Simionescu şi popularizarea ştiinţei

Pagina personală a cercetătoarei de la Stanford conţine şi o secţiune de "Public Outreach", în limba engleză, cât şi una în limba română, intitulată "Astrofizica pentru toţi".

Un articol de popularizare foarte interesant în care Aurora oferea detalii în noiembrie anul trecut despre gaura neagră descoperită de NASA în vecinătatea cosmică a Terrei şi anunţată în cadrul unei rare conferinţe de presă poate fi citit aici.{jcomments on}

 




Bibliografie

Site-ul Stanford University
Blogul Bad Astronomy
Mediafax
Realitatea

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.