Puţini sunt cei care nu au auzit de experimentul Philadelphia. S-au scris cărţi şi s-au realizat filme. Ce este adevăr şi ce este minciună în ţesătura de afirmaţii din jurul acestui eveniment? Citiţi în acest articol povestea experimentului Philadelphia: care sunt începuturile istoriei, cum s-a difuzat şi care au fost actorii...
Povestea celebrului experiment începe în octombrie 1943 în portul militar Philadelphia, atunci când un experiment a avut loc la bordul navei-distrugător USS Eldridge, număr de înregistrare DE-173. Experimentul Philadelphia a avut ca obiectiv crearea unui câmp de forţă care să facă invizibilă nava atât pentru radare, dar şi pentru ochiul uman. Experimentul a fost văzut de sute, dacă nu mii de martori, marinari aflaţi pe ţărm ori pe vasele vecine. Din păcate au survenit efecte secundare neprevăzute ce s-au răsfrânt atât asupra echipajului navei, cât şi asupra navei înseşi. Unii au fost găsiţi încastraţi în metalul navei, alţii au dispărut pentru totdeauna, alţii au înnebunit, în timp ce alţii au fost destinaţi unei vieţi curioase de apariţii şi dispariţii succesive.
Experimentul Philadelphia - reprezentare grafică
Nimic din cele afirmate mai sus nu s-a întâmplat în fapt. Ce urmează însă, chiar s-a întâmplat...
Secretul misteriosului experiment a fost ţinut vreme de 12 ani, până când Morris Jessup, autorul unei cărţi despre OZN, a fost chemat de către Biroul de cercetări navale al Forţelor Navale ale SUA. Biroul primise prin poştă o copie a cărţii lui Jessup despre OZN, adnotată pe margini cu diverse idei. Adnotările indicau un singur autor, doar că erau făcute cu trei tipuri de cerneală de culori diferite. Ce spuneau aceste adnotări? Ele "dezvăluiau" detaliile experimentului Philadelphia, iar Biroul de cercetări navale voia să ştie dacă autorul, Morris Jessup, avea vreo idee despre persoana care ar fi putut să facă acele adnotări pe cartea ce fusese trimisă către armată.
Jessup a recunoscut scrisul imediat. Acesta primise o serie de scrisori de la o persoană care se recomanda Carlos Allende şi care susţinuse că fusese martor al experimentului Philadelphia de pe o navă comercială aflată în apropiere, SS Andrew Furuseth. Jessup îl considerase pe Allende drept un ciudat; printre altele, Carlos Allende susţinea că-l văzuse pe Albert Einstein cum petrecuse săptămâni la Philadelphia pentru a oferi consiliere pe subiecte ca invizibilitatea şi călătoria cu viteze superluminice. Ulterior au apărut câteva copii ale cărţii adnotate a lui Jessup. În felul acesta ideile privind experimentul s-au propagat rapid, iar experimentul Philadelphia a devenit parte a culturii populare...
.jpg "USS Eldridge")
USS Eldridge, fotografiată în anul 1944
Credit imagine: wikipedia.org
Robert Goerman, un cercetător în domeniul paranormalului, a observat că adresa de retur a pachetului în care fusese livrată cartea cu adnotări către Biroul de cercetări navale era chiar în oraşul său natal, New Kensington, Pennsylvania. Goerman şi-a petrecut o perioada îndelungată studiind istoria experimentului Philadelphia; în 1979, spre marea sa surpriză, a descoperit că Allende Carlos, al cărui nume real era Carl Allen, era băiatul unor prieteni de familie apropiaţi. În timp, Goerman a completat toată povestea experimentului, prezentând întreg cazul în articole publicate în diverse reviste, precum şi în cadrul unor emisiuni televizate. Carl Allen era un fel de oaie neagră a familiei sale, un copil singuratic cu imaginaţia bogată care adnotase tot ce găsise prin casă şi care trimitea scrisori bizare membrilor familiei cu diverse ocazii.
Robert Goerman a pus cap la cap toate detaliile poveştii şi a constatat următoarele:
::: nava USS Eldridge, numărul DE-173, nu se afla în portul din Philadelphia la data menţionată că ar fi participat la experiment;
::: referitor la navă există date detaliate privind activităţile executate în perioada presupusă a desfăşurării experimentului;
::: niciun membru al echipajului nu a ştiut nimic despre implicarea navei în vreun experiment.
USS Eldridge fusese lansată la apă cu doar două luni înainte de data presupusului experiment; dacă această navă l-ar fi găzduit pe Albert Einstein şi ar fi fost parte dintr-un aşa extraordinar experiment, cineva ar fi ştiut cu siguranţă (măcar Einstein n.n.). Fără nicio excepţie, fiecare detaliu al poveştii experimentului Philadelphia, aşa cum a fost prezentată de Carl Allen, a fost dovedit ca fiind pură fantezie.
Problema cu discutarea conspiraţiilor puse la cale de guvern este aceea că cei care sunt adepţii teoriei conspiraţiei refuză să accepte dovezile care arată nu există nicio conspiraţie, pentru că, nu-i aşa?, aceste dovezi sunt parte a conspiraţiei. Este oarecum asemănător discuţiilor despre creaţionism: credincioşii spun "Dumnezeu a creat" şi aceasta este o problemă de credinţă, nu una care să ţină de demonstrarea vreunui adevăr. Dacă guvernul încearcă să ascundă ceva, orice presupunere, oricât de deşănţată, devine o dovadă pentru confirmarea existenţei unei conspiraţii. În rezumat, oricât de multe ar fi dovezile care să demonteze o teoriei a conspiraţiei, acestea nu vor fi niciodată suficiente pentru a-i schimba opinia unui adept al acestei teorii. În mintea unui individ pro-conspiraţie, orice dovadă împotriva conspiraţiei este translatată într-o dovadă pro.
Marina SUA a dat un răspuns la acuzaţiile privind ascunderea adevărului despre experimentul Philadelphia. Iată-l, în esenţă:
"Se presupune că în toamna anului 1943 un distrugător al Forţelor Navale ale SUA a fost făcut invizibil şi teleportat din Philadelphia, Pennsylvania în Norfolk, Virginia în cursul unui experiment cunoscut sub numele de Experimentul Philadelphia. Deşi au fost cercetate în mod repetat arhivele existente, nu au fost găsite documente care să indice în vreun fel existenţa unui asemenea experiment ori interesul Forţelor Navale ale SUA pentru un astfel de subiect".
Documentul complet cu punctul de vedere oficial al Marinei poate fi găsit aici (limba engleză).
Interesant, sunt totuşi câteva semne de întrebare legate de experimentul Philadelphia. Doi ori trei veterani de pe Eldridge şi USS Engstrom (care a fost la un moment dat acostată lângă Eldridge în 1943) au afirmat că ei sunt acea persoană pe care Allende a văzut-o dispărând dintr-un bar ori au susţinut că au călătorit printre mai multe dimensiuni. Trebuie menţionat totuşi că aceste mărturii au apărut la multă vreme după ce experimentul Philadelphia a fost menţionat şi era deja intrat de mult timp în cultura populară; unii dintre "veterani" nu erau veterani deloc.
O altă întrebare, chiar mai interesantă, este cea privind începutul istoriei şi anume chemarea scriitorului Morris Jessup de către Biroul de cercetări navale: dacă nu era nimic de interes în adnotările găsite, de ce au fost membrii biroului totuşi interesaţi de subiect? Goerman a afirmat că ofiţerii Biroului au făcut mica investigaţie din proprie iniţiativă din curiozitate ori pentru că unele dintre adnotări puteau avea vreo legătură cu adevăratele preocupări ale Forţelor Navale, iar acest birou era obligat să urmeze orice fir pentru clarificări.
Adepţii teoriei conspiraţiei susţin că interesul oficialilor militari arată că adnotările lui Allen exprimau adevărul. Oricare ar fi adevărul, mă bucură că această istorie are şi mici amănunte care nu pot fi rapid şi definitiv lămurite. Îmi place un mister bine închegat, iar demontarea acestuia de către Goerman m-a dezamăgit un pic. Ştiu că această poveste a experimentului Philadelphia este o stupiditate, dar cu toate acestea nu mă pot opri să mă bucur că a mai rămas un pic de mister. Carl Allen cel mai probabil a fost un ins cu imaginaţie bogată, dar să-i mulţumim totuşi pentru că ne-a făcut vremurile un pic mai interesante...
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului The Philadelphia Experiment de Brian Dunning, traducere realizată cu acordul autorului.
