Recent, un partid a propus modificarea legislației, iar după reușită clamează: „Proiectul care incriminează produsele etnobotanice și salvează viețile tinerilor a fost adoptat”. Fără îndoiala, inițiativa legislativă este binevenită, dar la ce se referă sintagma: „produs etnobotanic”?
Termenul „etnobotanic” a intrat în vocabularul vorbit, cu sensul de substanță psihotropă („droguri ușoare”), în urmă cu circa 15 ani. Are a poveste interesantă, pe care o puteți citi mai jos.
Dar ce înseamnă, în fapt, „etnobotanic”?
ETNOBOTÁNIC, -Ă, etnobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Studiu al denumirilor populare ale plantelor. 2. Adj. De etnobotanică (1), referitor la etnobotanică (1). – Din fr. ethnobotanique. Sursa: DEX '09 (2009)
Care să fie, atunci, legătura dintre un produs pe bază de plante care are efecte psihotrope (care acționează asupra psihicului) și un domeniu al cercetării științifice?
Înainte de a intra în (posibila) evoluție a sensului original al termenului „etnobotanică” la cel curent, trebuie spuse următoarele: formula „produs etnobotanic” nu are niciun sens. În fapt nici textul de lege recent adoptat nu folosește termenul „etnobotanic”, ci pe cel de „produse susceptibile de a avea efecte psihoactive”. Continuarea folosirii, chiar și în vorbirea liberă, a sintagmei „produse etnobotanice” nu face decât să creeze confuzie, fără a lămuri nimic. Ar mai fi de vorbit și despre confuzia pe care o regăsim în legislația românească atunci când se vorbește despre „substanțe psihotrope” și „substanțe psihoactive”, fără a fi clar dacă e vorba despre același lucru, iar uneori părând că e vorba de lucruri diferite, dat fiind că una este definită prin alta (și, în fapt, este vorba despre același lucru).
Bun. Cum am ajuns să vorbim despre „produse etnobotanice”, „compromițând” un termen perfect decent? Unii foloseau inclusiv formula „plante etnobotanice”! Urmează „animale zoologice”? Urmărind modul în termenul a fost utilizat de-a lungul timpului, pare că „etnobotanic” a fost o formă de marketing a drogurilor noi intrate pe piața românească, încercându-se, în fapt, evitarea contactului cu autoritățile statului („nu vindem pentru consum, ci pentru cercetare!”). Un produs „etnobotanic” este unul, după cum spune și dicționarul, dedicat studiului, nu consumului. Comic este că unii dintre primii vânzători chiar specificau că produsele lor pe bază de plante sunt interzise consumului! Și de la această încercare de ascundere a unei activități comerciale la limita legii, s-a ajuns la utilizarea în mod aberant a unui termen care ține de cercetarea științifică... Poate a venit vremea renunțării?
