O bună parte din proiectele de dezvoltare ale Google sunt sortite eşecului. În fapt, mai bine de trei sferturi. Cu toate acestea, angajaţii Google sunt stimulaţi pentru a dedica o parte din timpul lor de la serviciu propriilor cercetări. Iată o serie de eşecuri interesante.
1. Albert Michelson a primit premiul Nobel în fizică în 1907 pentru un eşec. E drept, un eşec ce a permis progresul fizicii. Acesta a încercat să demonstreze existenţa "eterului luminifer", considerat la data experimentului ca fiind mediul de propagare a luminii, de care era convins că există, dar s-a înşelat... Mai multe despre unul dintre cele mai faimoase experimente din fizică citiţi aici: Experimentul Michelson-Morley
2. Există publicaţii ştiinţifice specializate în eşecuri: Journal of Negative Results in Biomedicine şi the Journal of Articles in Support of the Null Hypothesis. Acestea sunt, în fapt, foarte importante, căci dată fiind tendinţa revistelor de top de a publica doar experimentele care produc rezultate pozitive, cele cu produse negative ar rămâne în "umbră", neştiute de cercetători, care le-ar putea relua, neştiind că sunt deja cunoscute rezultatele.
3. 80% dintre proiectele Google sunt eşecuri. Cu toate acestea, Google stimulează creativitatea, permiţând angajaţilor săi ca 20% din timpul de lucru să fie dedicat oricăror proiecte doresc. Cele 20% ce reprezintă succese sunt suficiente...
4. 10% dintre companiile americane dau faliment anual.
5. Marea speranţă a celor aflaţi în căutarea unei întâlniri de gradul 3, telescopul dedicat căutării vieţii extraterestre, SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence), monitorizează cerul de 53 de ani, dar încă nu a găsit niciun semnal care să indice existenţa unor civilizaţii extraterestre. Cu toate acestea, speranţele nu vor muri niciodată. SETI a fost în pericolul de a se închide în urmă cu câteva luni, dar donaţiile strânse de susţinători au permis, până la urmă, continuarea activităţii. Citiţi şi: Unde sunt extratereştrii? Suntem singuri?
6. În 1999 sonda Mars Climate Orbiter a ars în orbita marţiană din următorul motiv: softul de navigare folosea sistemul metric, pe când propulsoarele - sistemul englezesc...
7. Acceleratorul de particule LHC (Large Hadron Collider), cel mai scump instrument ştiinţific din istorie (a costat peste 7,5 miliarde dolari) a suferit o defecţiune gravă la doar nouă zile după deschidere, când un contact s-a topit, ducând la aprinderea unui recipient cu heliu super-răcit. După 4 luni, o bucată de pâine căzută de la o pasăre pe un echipament electronic a dus, din nou, la defectarea acceleratorului.
Sursa: Failure
