FononiAtunci când se încearcă controlul modalităţii în care căldura se mişcă prin solide, este deseori util a se face asemănarea acesteia cu un flux de particule. Oamenii de ştiinţă numesc fononi aceste "particule" care de fapt reprezintă niveluri primare de energie.

 

 

 

Pentru inginerii care proiectează telefoane mobile, panouri solare şi microprocesoare pentru calculatoare, este din ce în ce mai importantă abilitatea de a controla modul în care căldura se deplasează prin materialele cristaline – de exemplu siliciul – pe care este bazată construcţia acestor dispozitive. De pildă, în domeniul microprocesoarelor destinate calculatoarelor sau telefoanelor mobile o limitare cheie a creşterii vitezei şi memoriei este generată de nevoia disipării căldurii generate de cipuri.

Pentru a înţelege maniera în care căldura circulă printr-un material, se consideră căldura – asemeni sunetului – ca fiind de fapt mişcarea sau vibraţia atomilor şi moleculelor: vibraţiile de frecvenţă scăzută corespund sunetului, pe când vibraţiile de frecvenţă înaltă corespund căldurii. La fiecare frecvenţă, principiile mecanicii cuantice enunţă faptul că energia vibratilă trebuie să fie multiplu al unei cantităţi de bază de energie, denumită cuantă, care este proporţională cu frecvenţa. Fizicienii numesc aceste nivele primare de energie fononi.

Ca o concluzie, într-o anumită măsură, „fonon” este doar un neologism pentru o particulă de căldură.

 

Fononi

O simulare pe calculator arată fononii, indicaţi ca variaţii de culori, circulând printr-o reţea cristalină. Structura cristalină din acest caz este separată de bare circulare a căror spaţiere a fost aleasă pentru a bloca trecerea fononilor cu o anumită lungime de undă:


Fononii sunt adesea relevanţi în studiul căldurii şi a sunetului în cristale, explică Gang Chen, Profesor Soderberg  de Inginerie Energetică la MIT (Massachusetts Institute of Technology). Într-un cristal, atomii sunt aranjaţi cu acurateţe sub forma unei structuri uniforme şi periodice; când sunt încălziţi, atomii pot oscila la frecvenţe specifice. „Legăturile dintre atomi se comportă, în esenţă, ca nişte arcuri”, spune Chen. Atunci când un atom este atras sau respins, se declanşează o undă (sau fonon) care traversează cristalul, la fel ca şi cum aşezarea la marginea unei trambuline poate declanşa vibraţii pe întreaga suprafaţă.




În practică, majoritatea materialelor sunt umplute cu un amestec haotic de fononi care au frecvenţe diferite şi circulă în diferite direcţii, toate suprapuse unele peste altele, în aceeaşi manieră în care aparentele mişcări haotice ale unei mări agitate pot fi (teoretic) desluşite pentru a dezvălui o varietate de forme de undă suprapuse, cu frecvenţe şi direcţii diferite.

Spre deosebire de fotoni (particulele care poartă lumina sau alte radiaţii electromagnetice), care , în general, nu interacţionează deloc dacă au lungimi de undă diferite, fononii cu lungimi de undă diferite pot interacţiona şi se pot amesteca atunci când se ciocnesc unii de alţii, rezultând o lungime de undă diferită. Acesta este motivul pentru care comportamentul fononilor este mult mai haotic, făcându-l aşadar mai dificil de prezis şi controlat.

„La fel cum fotonii cu o frecvenţă stabilită pot exista doar la anumite nivele energetice – multipli exacţi ai cuantei primare – şi fononii au aceeaşi caracteristică”, spune Chen. Iar atunci când se lucrează în domeniul fizicii aplicate cu privire la transferul căldurii în solide, care este specificul cercetărilor lui Chen, gândirea în termeni de fononi s-a dovedit a fi extrem de utilă.

De exemplu, în cursa pentru descoperirea unor metode mai fiabile de disipare a căldurii generate de microprocesoare – o cerinţă cheie pe măsură ce procesoarele devin mai rapide şi înglobează mai multe componente – cheia este găsirea unor căi de manipulare a comportamentului fononilor din acele cipuri, astfel încât căldura să fie eliminată cu uşurinţă. Invers, în proiectarea dispozitivelor termoelectrice pentru generarea electricităţii folosind diferenţele de temperaturi, este important a se dezvolta materiale care să conducă electricitatea (fluxul de electroni) cu uşurinţă, dar să blocheze mişcarea fononilor (şi anume căldura).

„În unele cazuri, este dorită o conductivitate cât mai bună a fononilor, pe când în alte cazuri este dorită reducerea propagării acestora”, spune Chen. „Uneori sunt băieţii buni, iar alteori sunt băieţii răi”.


Articolul reprezintă traducerea articolului Explained: Phonons, publicat pe site-ul web.mit.edu.
Traducere: Ştefan Ciprian Arseni

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.