Oamenii reprezintă cea mai cooperantă specie de pe planetă, cu toții făcând parte dintr-un ecosistem imens interconectat. Am construit orașe vaste, conectate de un sistem nervos global de șosele, rute de transport și fibre optice. Am trimis mii de sateliți în orbită. Chiar și obiecte aparent simple precum un creion sunt opera a mii de mâini din întreaga lume.

Cu toate acestea, putem fi, de asemenea, surprinzător de intoleranți unul față de celălalt. Dacă stăm să ne gândim, este posibil să existe un pic de xenofobie, rasism, sexism și bigotism undeva adânc în noi toți. Din fericire, putem alege să controlăm și să suprimăm astfel de tendințe pentru binele nostru și pentru binele societății.

Majoritatea atitudinilor și cea mai mare parte a comportamentului uman au atât o componentă genetică, cât și una de mediu. Acest lucru este valabil și pentru frica noastră față de cei diferiți de noi - xenofobia, și pentru intoleranța față de punctele de vedere ale acestora - bigotismul. Un reflex înnăscut, regăsit în amigdală (o regiune a creierului), este frica de necunoscut.

În epoca premodernă avea sens să ne temem de grupuri necunoscute. „Ceilalți” ar fi putut să fie violenți, să ne fure resursele sau să vină cu noi boli la care nu eram adaptați. În schimb, era benefic să avem încredere în cei care arătau similar - era mai probabil să fim înrudiți - iar atunci când ajutam aceste rude, era mai probabil ca genele noastre să fie transmise generațiilor viitoare. Pe deasupra, dacă cealaltă persoană răspundea cu o faptă bună la o faptă bună, beneficiam și mai mult.

Dincolo de aceste influențe genetice, cultura noastră ne influențează puternic atitudinile și comportamentul, modificându-ne tendințele înnăscute - fie suprimându-le sau încurajându-le. Toleranța sau respingerea unei persoane depinde foarte mult de această cultură.

Civilizația modernă, în general, încurajează respectul și toleranța tuturor, dincolo de cei care arată similar nouă. Consolidăm și codificăm aceste valori, învățându-ne copii aceste valori, în timp ce liderii spirituali religioși și seculari le promovează în învățăturile lor. Acest lucru se datorează faptului că acestea duc, în general, la o societate mai armonioasă.

 


Diversitatea populațiilor din Asia. Credit: wikipedia.org




Problema cu tribalismul

Din acest motiv, menționat mai sus, am devenit o specie atât de cooperantă. Dar uneori culturile noastre pot fi mai puțin progresiste. Ceea ce spun și fac oamenii din jurul nostru influențează modul în care gândim. Absorbim acest context cultural ca un burete, iar atitudinile și comportamentul nostru sunt modelate de el. Dacă suntem înconjurați de oameni care îi stigmatizează pe cei diferiți, acest lucru încurajează, de asemenea, neîncrederea sau agresiunea din partea noastră.

Tribalismul „activează” anumite atitudini xenofobe din noi. De fapt, descurajează răspunsurile inhibitoare din cortexul prefrontal al creierului care se dezvoltă în contexte mai progresiste.

Mișcări precum nazismul au promovat în mod deschis xenofobia și bigotismul. Acestea încurajează o loialitate tribală puternică față de propriul grup, în timp ce îi stigmatizează (și în cazul nazismului, execută) pe ceilalți. Dus prea departe, patriotismul poate cu ușurință deveni naționalism, unde ne identificăm cu propria țară, excluzându-i pe alții.

Lucrurile par să să miște în această direcție astăzi. Lideri precum președintele SUA, Donald Trump, președintele brazilian, Jair Bolsonaro și premierul indian, Narendra Modi, sunt din ce în ce mai prezenți în spațiul public. În Marea Britanie, personaje precum Nigel Farage, un arhitect-cheie al Brexit, folosesc platformele media pentru a promova opinii naive și bigote - un exemplu fiind acest tweet despre focarul de coronavirus din 2020: „Chiar a venit timpul să o spunem cu voce tare. China a provocat acest coșmar. Punct”.

Atunci când mass-media, și în special oamenii în care avem încredere, vorbesc astfel, acest lucru are un efect profund asupra minții noastre. Poate chiar să ne modeleze convingerile în ceea ce am putea crede că sunt probleme pur raționale. De exemplu, credința că oamenii provoacă încălzirea globală este puternic asociată cu partidul politic preferat, în SUA.

Acest lucru se datorează faptului că avem tendința să adoptăm o poziție comună pe anumite subiecte pentru a semnala că facem parte din grup, la fel cum fanii fotbalului poartă anumite culori sau au tatuaje pentru a-și arăta loialitatea tribală. Chiar și indivizii care se opun regimurilor opresive au de obicei idealuri și norme comune cu alți membri ai mișcării de rezistență.

Acest tribalism poate părea foarte visceral și natural, pentru că, într-un fel, așa este. Cu toate acestea, există și alte atitudini naturale, cum ar fi compasiunea față de ceilalți, care pot fi suprimate în astfel de circumstanțe. Culturile dezechilibrate duc la minți dezechilibrate.

Această combinație de natură și educație care ne conturează atitudinile și comportamentul se regăsește în multe caracteristici umane, iar analizarea unora dintre acestea ne poate ajuta să vedem cum putem controla procesul.

Să luăm în considerare tendința de a deveni supraponderali în societatea modernă. În epoca premodernă, alimentele zaharoase și grase erau rare și valoroase pentru oameni. Acum, sunt peste tot. O trăsătură biologică - pofta de alimente zaharoase sau grase - care ajuta la supraviețuire în epoca premodernă, a devenit dăunătoare.

Cu siguranță culturile noastre moderne ne pot proteja de aceste impulsuri înnăscute atunci când sunt nesănătoase pentru noi și pentru societate, nu? La urma urmei, suprimăm în mod eficient comportamentul violent în societate prin modul în care ne creștem copiii, dar și cu ajutorul poliției și al închisorilor.

În loc să recunoască aceste impulsuri înnăscute de a mânca alimente nesănătoase și să ne protejeze de ele, culturile moderne (în multe țări, cel puțin) agravează de fapt această problemă. Rezultatul este de 2 miliarde de persoane - peste un sfert din populația lumii - supraponderale sau obeze, în timp ce alte 2 miliarde suferă de un fel de deficiență de micronutrienți.

Când începem să înțelegem modul în care impulsurile noastre naturale sunt încurajate de un context cultural greșit, putem începe să creăm invenții pozitive. În cazul obezității, acest lucru poate însemna mai puțină publicitate pentru mâncarea de tip fast-food și modificarea ingredientelor alimentelor procesate. De asemenea, ne putem schimba propriul comportament, de exemplu, stabilind noi rutine și obiceiuri alimentare mai sănătoase.


Încălzirea globală ar putea încuraja bigotismul

Dar ce facem cu bigotismul și xenofobia? Nu putem, pur și simplu, să concepem soluțiile potrivite pentru ele? Asta poate depinde de cât de mari vor fi problemele cu care ne vom confrunta. De exemplu, crizele ecologice actuale - încălzirea globală, poluarea și pierderea biodiversității - pot duce de fapt la atitudini mai bigote și mai xenofobe.

Michele Gelfand, specialistă în psihologie culturală, a arătat modul în care schimbările climatice fac ca societățile moderne să devină mai centrate asupra lor înselor - ceea ce înseamnă că tendința de a fi loiali „grupului” devine mai puternică. Astfel de societăți sunt mai predispuse să aleagă lideri autoritari și să manifeste prejudecăți față de străini.

 



Acest lucru a fost observat în cazul amenințărilor ecologice din trecut, cum ar fi deficitul de resurse și focarele unor boli, iar în scenariile privind schimbările climatice ne așteptăm ca aceste amenințări, în special fenomenele meteorologice extreme și insecuritatea alimentară, să se înrăutățească. Același lucru este valabil și pentru pandemia de coronavirus. În timp ce mulți speră că astfel de pandemii pot duce la o lume mai bună, efectul ar putea fi exact opus.

Această loialitate sporită față de tribul local este un mecanism de apărare care a ajutat grupurile umane din trecut să se sprijine unii pe alții pentru a depăși obstacolele întâlnite. Dar nu este benefic într-o lume globalizată, unde problemele ecologice și economiile depășesc granițele naționale. Răspunzând problemelor globale prin bigotism, xenofobie și limitarea cooperării cu alte țări, tot ce vom face este să înrăutățim impactul acestora asupra noastră.

În 2001, o inițiativă a Organizației Națiunilor Unite, denumită Evaluarea ecosistemelor mileniului (Millenium Ecosystem Assessment), a urmărit să țină cont de tendințele globale de mediu și, important de reținut, să analizeze modul în care aceste tendințe s-ar putea derula în viitor. Unul dintre scenarii s-a numit „Ordine din putere” (Order from Strengh) și a reprezentat „o lume regionalizată și fragmentată care este preocupată de securitate și protecție... Națiunile ar considera urmărirea propriilor interese ca fiind cea mai bună apărare împotriva insecurității economice, iar mișcarea bunurilor, oamenilor și a informațiilor ar fi reglementată și controlată riguros de stat.”

Alte iterații ale acestui scenariu au fost denumite „Lumea fortărețelor” care descriu o viziune distopică în care ordinea este impusă printr-un sistem autoritar cu elite în enclave protejate și o majoritate săracă în afară.

Când ne gândim cum Trump vorbește despre construirea unui zid la granița cu Mexicul, încurajat de scandări din mulțime, trebuie să ne întrebăm cât de aproape suntem de acest scenariu. La o scară mai mare, țările bogate, „dezvoltate”, responsabile în mare parte de provocarea schimbărilor climatice, fac foarte puțin pentru a ameliora situația din țările sărace.

Se pare că există o lipsă de empatie, o ignoranță și intoleranță pentru cei care nu au avut norocul să se nască în tribul „nostru”. Ca răspuns la o catastrofă ecologică cauzată de ele, țările bogate pur și simplu discută cum să prevină potențialul flux de imigranți.


„Remodelarea” minții

Din fericire, putem folosi gândirea rațională pentru a dezvolta strategii pentru a depășii aceste atitudini. Putem consolida valorile pozitive, dezvoltând încredere și compasiune, reducând distincția dintre grupul nostru și „celălalt”.

Un prim pas important este înțelegerea legăturii noastre cu alți oameni. Toți am evoluat din același strămoș asemănător bacteriilor, iar chiar în momentul ăsta avem în comun peste 99% din ADN-ul nostru cu toți ceilalți oamenii de pe planetă. Mințile noastre sunt strâns legate prin intermediul rețelelor sociale, iar lucrurile pe care le creăm sunt adesea un pas inevitabil într-o serie de inovații interdependente.

Inovația face parte dintr-o mare strădanie creativă umană, care nu are vreo legătură cu rasa sau cu granițele naționale. În fața unor dovezi copleșitoare din mai multe discipline științifice (biologie, psihologie, neuroștiințe), puteți chiar să vă puneți întrebarea dacă existăm ca indivizi independenți sau dacă acest simț al individualității este doar o iluzie (așa cum susțin în cartea mea „Auto Delusion”).

Am evoluat pentru a crede că suntem ființe independente, deoarece a adus beneficii sub aspectul supraviețuirii (cum ar fi formarea memoriei și abilitatea de a urmări interacțiuni sociale complexe). Dar dus prea departe, individualismul egocentric poate pune piedici în rezolvarea problemelor colective.

Dincolo de teorie, practica este, de asemenea, necesară pentru a ne remodela literalmente creierele - consolidarea rețelelor neuronale prin care apare compasiunea. Este demonstrat că activitățile comunitare în aer liber potențează sentimentul de apropiere de ceilalți. În mod similar, meditația ne poate modifica rețelele neuronale din creier, reducându-ne sentimentul de identitate de sine izolată, promovând compasiunea față de ceilalți. Chiar și jocurile pe calculator și cărțile pot fi proiectate pentru a crește empatia.

În sfârșit, la nivel de societate, avem nevoie de o dezbatere realistă și deschisă cu privire la schimbările de mediu și la impactul acestora din prezent și din viitor - în mod special, modul în care atitudinile și valorile noastre îi pot afecta pe ceilalți. Avem nevoie de un dialog public privind migrația determinată de climă și modul în care reacționăm la aceasta ca societate, permițându-ne să atenuăm reacția instinctivă de devalorizare a celorlalți.

Să dezamorsăm această bombă etică și să-i blamăm pe cei care folosesc „flăcări” de bigotism în preajma acesteia. Ne putem deschide către o atitudine mai extinsă de interconectare, împuternicindu-ne să lucrăm împreună cu semenii noștri.

Este posibil să ne direcționăm culturile și să ne remodelăm creierul, astfel încât xenofobia și bigotismul să dispară cu totul. Într-adevăr, cooperarea care să nu țină cont de granițe, pentru a depăși provocările globale ale secolului al XXI-lea, se bazează doar pe noi.


Traducere și adaptare de Vladimir Lazăr după: Is racism and bigotry in our DNA?
Credit imagine: TheConversation

Puteți comenta folosind contul de pe site, de FB, Twitter sau Google ori ca vizitator (fără înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate (aprobate de admin).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”