Oamenii au ştiut despre, au reflectat asupra şi s-au îngrijorat în legătură cu schimbarea climei de milenii. Din secolul al IV-lea î.Hr. grecii şi romanii antici recunoşteau că clima se schimbă de-a lungul timpului şi că activitatea umană o poate determina.
Ei au fost profund preocupaţi de impactul pe care l-ar putea avea asupra noastră, ca indivizi, şi asupra societăţii.
Cea mai veche menţiune a schimbării climei?
Scriitorul grec Teofrast din Eres (care a trăit aproximativ între 372 î.Hr. şi 282 î.Hr.) a fost elev al lui Aristotel. El este uneori creditat cu cea mai veche referire la schimbarea climei.
În tratatul său „Despre vânt”, Teofrast notează că oamenii din Creta recunoşteau că, în fapt, clima lor se schimbase de-a lungul secolelor: „[ei spun] că acum iernile sunt mai lungi şi cade mai multă zăpadă, prezentând ca dovadă faptul că munţii odinioară fuseseră locuiţi şi purtau culturi, atât cereale, cât şi pomi fructiferi, pământul fiind plantat şi cultivat.
Căci există vaste câmpii printre munţii Idaei şi alţii, dintre care niciunul nu este astăzi lucrat pentru că nu dau roade.
Dar odinioară, după cum s-a spus, erau într-adevăr locuite, motiv pentru care insula era plină de oameni, întrucât la acel timp ploi grele se produceau, pe când multă zăpadă şi vreme de iarnă nu existau”.
Nu este clar cât de exactă este relatarea lui Teofrast despre clima din Creta sau ce perioadă este semnalată prin termenul „odinioară”.
Studiile ştiinţifice moderne sugerează că între 8000 î.Hr. şi 600 î.Hr. Creta a experimentat alternanţe de climă — de exemplu de la umed şi cald la uscat şi cald, apoi la rece şi umed — în timp ce în epoca în care scria Teofrast clima ar fi fost relativ caldă şi uscată.
Observaţia lui Teofrast arată că oamenii transmiteau informaţii despre schimbarea climei din generaţie în generaţie.
Conştientizarea antică a rolului uman în schimbarea climei
În epoca greco-romană, unii erau chiar conştienţi că acţiunile umane puteau contribui la modificarea climei.
Aristocratul roman Pliniu cel Bătrân (23/24-79 e.n.) a scris o lucrare intitulată „Istoria naturală”, în care dă exemple de schimbare climatică indusă de activitatea umană.
Într-un pasaj, Pliniu notează că: „în districtul Larisa din Tesalia golirea unui lac a scăzut temperatura districtului”.
Potrivit lui Pliniu, din cauza acestei schimbări climatice: „măslinii care acolo creşteau înainte au dispărut, de asemenea, viile au început să fie lovite (de îngheţ), ceea ce nu se întâmpla înainte”.
Pliniu mai nota că acest tip de schimbare cauzată de activitatea umană s-a produs şi în alte părţi din Grecia: „Oraşul Ainos, de când râul Maritza a fost adus aproape de el, a experimentat o creştere a căldurii şi districtul din jurul Filipilor şi-a alterat clima când terenul său sub cultivare a fost drenat”.
Conştientizarea antică a schimbărilor climatice pe termen lung
Grecii şi romanii antici înţelegeau că clima nu este statică în timp.
Scriitorul roman Columella (50 e.n.) nota în lucrarea sa „Despre agricultură” că schimbarea climei fusese menţionată de autori anteriori: „Căci am aflat că mulţi autori […] erau convinşi că, pe măsură ce trec secole lungi, vremea şi clima suferă o schimbare”.
Columella face referire la scriitorul roman Saserna (începutul primului secol î.Hr.). Saserna observase cum: „Regiuni care odinioară, din cauza severităţii neîncetate a iernii, nu puteau să asigure nici un vlăstar al viţei sau al măslinului sădit acolo, acum că răceala anterioară s-a atenuat şi vremea devine mai blândă, produc recolte de măsline şi vinurile lui Bacchus (vin) în cea mai mare abundenţă”.
Saserna nu a atribuit, însă, aceste schimbări climatice pe termen lung activităţii umane. El a sugerat că erau cauzate de poziţia Pământului faţă de Soare şi faţă de celelalte planete, scriind că: „Poziţia cerului s-a schimbat”.
Răspunsuri antice la schimbarea climei
Scriitorii greci şi romani se plângeau uneori de distrugerea adusă mediului.
Pliniu cel Bătrân a spus că: „Noi întinăm râurile şi elementele naturii, iar aerul, care este suportul principal al vieţii, îl transformăm într-un mediu pentru distrugerea vieţii”.
Cu toate acestea, majoritatea autorilor antici nu legau deteriorarea mediului sau poluarea atât de direct de schimbarea climei la fel cum o facem astăzi. Excepţia este când vorbesc despre drenajul lacurilor sau devierea râurilor, ceea ce îi îngrijora pe mulţi.
Autorii antici au văzut totuşi protecţia mediului ca o preocupare serioasă. Viziunea lor era că dacă mediul devine nesănătos, oamenii la rândul lor vor fi nesănătoşi.
De exemplu, medicul Galen (129-216 e.n.) spunea că în timpul său râul Tibru din Roma era atât de poluat, încât nu era sigur să se mănânce peştele prins acolo. Cu toate acestea, mulţi oameni au mâncat peştele, s-au îmbolnăvit şi au murit. Principalele surse de poluare erau canalizarea şi gunoiul.
Unii conducători antici au luat măsuri pentru a curăţa mediul.
De pildă, împăratul roman Nerva (care a domnit între 96-98 e.n.) a întreprins lucrări de construcţie care au făcut ca aspectul oraşului să fie „curat şi modificat” şi aerul „mai pur”, conform scriitorului roman Frontinus.
Ce poate învăţa lumea modernă
Scrierile grecilor şi romanilor antici relevă preocupările vechi despre impactul nostru negativ asupra mediului.
Ele arată că locuri odinioară bogate şi fertile au devenit mai târziu pustii şi sterpe.
Deşi grecii şi romanii asociereau degradarea mediului cu schimbarea climei într-o măsură mai limitată decât facem noi astăzi, ei ştiau totuşi că a face rău mediului poate schimba clima.
Aceasta, au înţeles ei, poate în final aduce rău atât nouă ca indivizi, cât şi societăţilor noastre în ansamblu.
Traducere după Ancient Greeks and Romans knew harming the environment could change the climate de Konstantine Panegyres, profesor de istorie veche și clasici,The University of Western Australia.
