Prin peregrinările mele pe diverse site-uri, văzând ce mai spun diverși oameni de știință, invariabil dau și de opinii care se pot numi oricum, numai știință nu. Recent am dat de un titlu care mi-a atras atenția pe site-ul BigThink „The great Big Bang misconception”. Sunt mereu interesat de astfel de subiecte, pentru că mă aștept să aflu un amănunt ori o nuanță care-mi scăpase. Dar și pentru că e fascinat să vezi oamenii vorbind despre ce nu știu.
În esență, teoria Big Bang este rezonabilă, cu destule probleme conceptuale, dar și cu sprijin observațional. Problema cea mai importantă pare a fi aceea că nu dispunem de fizica necesară pentru a descrie o singularitate, adică acel moment ipotetic de început al universului, în care tot universul era de o dimensiune foarte mică (cât de mic? depinde de autor).
Și acum să trecem la „cea mai importantă concepție greșită” despre Big Bang. Ea este exprimată de astronoma Michelle Thaller, specializată în stele binare și ciclul de viață al stelelor, director asistent pentru comunicare la NASA.
Ce ne spune aceasta? Că nu e adevărat că Big Bangul ar fi apărut din nimic, ci că, în fapt, universul nostru își are originea într-o regiune foarte mică („cât un atom”) din ceva mai mare. Și au fost multe astfel de regiuni, aflăm, miliarde și miliarde de regiuni micuțe, și poate că din ele au apărut alte universuri. Cam asta e tot... Acum știți :)
Michelle Thaller ne explică teoria sa revoluționară în mai puțin de un minut. O puteți urmări explicându-ne ce a „descoperit” aici (de la min. 3 începe, în fapt, explicația).
Care este problema cu asemenea „teorii”? Sunt mai multe probleme.
Întâi, dacă o să urmăriți explicația, o să vedeți că astronoma americană nu vorbește despre o teorie personală, despre speculațiile dumneaei, despre o idee care i-a venit aseară, dar nu e singură de ea. Nu, ne explică despre cum stau lucrurile. Știe că e așa. Pare că ne prezintă un subiect „bătătorit”, ca teorema lui Pitagora.
În al doilea rând, ca om de știință, ești obligat să ai o reticență în a răspândi bazaconii în public, pentru că parte din acest public, fără o pregătire temeinică în fizică, s-ar putea să o creadă. Doar e „cercetătoare la NASA”, nu? Cine sunt eu să mă pun cu NASA?
În al treilea rând, nu știe nimeni exact cum a apărut universul nostru. Nimeni, nimeni. Garantat. Asta nu e o opinie personală, ci suma cunoștințelor noastre la zi despre ce știm despre apariția universului. Prin urmare, să explici ce era înainte de apariția universului mi se pare comic. Bun, chiar și dacă am crede teoria cu multiplele universuri, teorie complet netestabilă, deci neștiințifică, putem întreba, pe bună dreptate: și ce a fost înainte de asta?
În al patrulea rând, abordări de acest tip sabotează știința, nu o ajută. Pentru că, din nou, o minte mai puțin antrenată va asculta la Michelle Thaller și va auzi ceva, va asculta la un alt fizician care vorbește despre multivers (ca face Sean Carroll) - și va rămâne, pe bună dreptate, cu impresia că asta este știința, adică opinii spectaculoase despre lucruri despre care nu avem nicio idee.
De ce ajung fizicienii să deraieze? Greu de spus, dar probabil din plictiseală..
Fizica nu a avut progrese formidabile în ultimii 70-80 de ani. Au fost confirmări spectaculoase ale teoriile mai vechi, e drept (bosonul Higgs, undele gravitaționale etc.), dar nu noi teorii spectaculoase.
În fapt, după cristalizarea mecanicii cuantice și teoriilor relativității nu au mai existat revoluții în fizică. De ce? Pentru că, pe de-o parte, am ajuns la teorii solide, care descriu destul de bine natura, iar pe de altă parte pentru că e posibil să ne fi apropiat de limitele cunoașterii. Cred că este nerealistă așteptarea pentru revoluții științifice la nesfârșit.
Pe acest fond, probabil că fizicienii s-au plictisit să explice ce știm iar și iar, preferând să vorbească despre ce nu știm. E în regulă, atât timp cât nu promovează speculații fără suport științific drept cunoaștere științifică. Și exact asta face Michelle Thaller.
PS. Din când în când simt nevoia de a scrie și astfel de articole „negative”, pentru că mi se pare că prea multe ipoteze ajung în spațiul public, vehiculate de persoane aparent onorabile sub aparența unor adevăruri. Poate or fi utile astfel de articole pentru cititori mai puțin familiarizați cu știința.
